Sfarsit de
Noiembrie, cu dor de duca si adrenalina … si aveam sa primesc din ambele destul!
Intr-un
final ne hotaram sa mergem pe vf Picatura (cealalta varianta, valea lui Zangur
se prezenta cam suspect, se vedea ceva zapada, banuiam gheata si nu aveam chef
de mixt). Eram singurul care
mai fusese pe acolo asa ca restul erau nerabdatori sa vada si ei frumusetile de
pe varf.
Asadar,
plecam la drum - Gabi, Ileana, Bobby si eu – dimineata de la Caminul Alpin,
luam drumul prin padure pana sub teleschi apoi prin padure spre Valea Seaca si
apoi spre Valcelul Picaturii. Destul de rapid pauza de reasezare a hainelor pe
noi si in desagi, respective pe “minus” la noi si pe “plus” in desagi.
Pana in
Valcelul Picaturii, avem de trecutprimul “test” decretat de noi. Cine nu are loc printre cei doi copaci,
trebuie sa se intoarca.
Am trecut
cu totii testul!
Atmosfera
vesela, aproape ca nici nu mi-am dat seama cand am ajuns la a doua saritoare,
pe care am ocolit-o prin dreapta, apoi usor-usor lucrurile au devenit ceva mai
serioase, mai alunecoase, dar iata-ne la zada cea binecunoscuta de la care o
luam pe spre Braul subtire.
Deja privelistile
se dechid, apar peisajele largi si curand ajungem si la Grota lui Comanescu.
Vedere catre Postavaru, peste Diham si Fitifoi.
Aici scoatem
coarda, urmand un scurt pasaj de catarare, inainte de Hornul cu Zade.
Ma
tii bine?
Hai,
ca te tin!
Urc eu primul,
ajung la horn, regrupez si apoi filez cei 3 secunzi, intai fetele apoi Bobby.
Pe masura ce vine fiecare, urca pe horn. Eu raman in urma sa strang coarda si
apoi plec dupa ei.
Hornul cu zade
Bobby, ajunge
repede pe braul de sub hornul final catre varf si are timp si de un pui de
somn.
Hopa sus pe
hornul final (in fine si putina cataratura) dupa care ies pe Umarul Picaturii
prin dreapta Ferestrei, regrupez si ma pun pe filat secunzi.
Apar si ei unul
cate unul!
Mai intai Gabi,
Apare Ileana,
dupa care vine si Bobby.
O scurta privire
catre vecini (peretele Vaii Albe)
De aici pana pe
varf mai sunt cativa metri urcati la liber. Sus ne ia in primire un vant taios
si rece care parca prevestea ce avea sa urmeze.
Dar privelistile
merita orice efort.
Crucea de pe
Caraiman in stanga iar in fata Creasta Picaturii (nu se vad insa Vf Strungii si
Turnurile). In plan apropiat in partea de jos (sub “braul” de jnepeni) este
Fata Inalta iar deasupra este impozanta Fata a Hornurilor, pe care am urcat in
primavara.
Se observa foarte
clar si refugiul Costila, Tancul Ascutit si Tancul Mic.
Totul a mers
foarte bine pana aici, cam 5 ore pana sus pe varf, in 4 oameni, sunt chiar
multumit. Insa... traseul nu e gata!
Mancam ceva,
rapid, dupa care pregatim rapelurile de varf spre strunga marelui V.
Ileana in rapel.
Gata rapelul!
Se mai sta si la
coada la rapel.
De aici se
termina partea care a mers conform planului si, din pacate, intram in zona
crepusculara a descurcatului in conditii neprevazute. Dar asta face parte din
viata si cu atat mai mult din alpinism. Totul este sa vedem linistiti ce este
de facut si sa actionam. Dar, da, trebuie ceva nervi tari!:)
Decidem ca Bobby
sa mearga primul pentru a gasi punctele de rapel, fetele dupa el, si eu ultimul
sa verific coarda si sa ma asigur ca totul este OK.
Foarte important!
Am insistat (si nu a trebuit sa insist foarte mult – multumesc fetelor!) pentru
folosirea nodului Machard ca nod de back-up la rapel.
Fetele l-au prins
repede, in regrupari il repetam si apoi chiar a fost folositor. Rapelurile s-au
succedat unul dupa altul, fetele voiau sa le numere insa au pierdut sirul.
Am pierdut insa
si lumina zilei. A inceput si ploaia, din cand in cand si putina negura
...rapelurile au inceput sa mearga din ce in ce mai incet...cautam pitoanele de
rapel mai mult. Una peste alta, hornuri surplombate sau fete verticale,
rapeluri diverse, plini de apa, coarda uda. De 2 ori a trebuit sa urc pe coarda
sa o desfac, pentru ca se
blocase (noroc ca ambele fire erau inca in raza mea de actiune). O placere pe
timp de ploaie.
Noaptea prin
abrupturi.
Dupa muuulte
rapeluri ploaia ia o pauza si avem parte de un cer senin si o luna aproape
plina cu o lumina ireala! Ne mai ajuta sa vedem ce e prin jur. Dar nu dureaza
mult, iar incepe ploaia si ceata apare si ea.
Ajungem intr-o
poienita, deasupra unui abrupt impresionant, de unde trebuie sa facem stanga spre Verdeata. Bobby dibuieste o
poteca, merge cam 15 minute, noi dupa el, insa ajungem langa o rapa. Ce-i de
facut? Ne mai invartim insa nu vedem continuarea ci doar 1 rapa si 2 pereti.
Asadar inapoi cativa metri...si rapel pe un perete lung, pe un diedru pe care
curgea o mica cascada datorita ploii, pana in firul Vaii Albe. De aici nu mai
este cale de intoarcere! Stiam
noi ceva de o poteca pe partea dreapta dar in conditiile de acum nici o sansa
sa dam de ea.
Mergem 5-6
minute, hop o saritoare...mai mergem alte 5-6 minute hop alta saritoare...si
tot asa cateva ore....bineinteles totul garnisit cu o ploaie acum marunta si
cu baltile de pe jos. Frigul incepea sa se simta, manusile ude fleasca..etc, etc.
Nervii incepeau sa se intinda, dupa 20 ore de drum.
Mai ales ca
pentru fiecare rapel era o lupta sa gasim ceva de asigurare. Bolovanii nu
prezentau incredere. Pomi, de unde??? Mai o craca rupta, intepenita cu bolovani, mai cordelina data dupa te
miri ce, etc, etc.
Inca 2 blocari
ale corzii, iar prusice, sus, rapel, recuperat. Inca oblocare de coarda, dar nu mai puteam, nu ma
voiam, nu mai aveam nervii si siguranta sa urc iar pe coarda uda, pe peretele
si pe hornul ala surplombat, siroind de apa.
Si uite asa ma lasat eu
acolo cam 15 m de coarda, iar coarda mea de 50 s-a transformat in 2 de cam
17-18 m. Noi sa fim sanatosi!
Ajungem la un fel
de adapost incropit de cineva intre 3 bolovani mari, erau si ceva lemne pe
acolo. Mai mult ca sa ne gasim alta ocupatie decat rapelul ce se profila imediat, ne-am chinuit 5-10 minute sa aprindem focul.
Initial, mai mult fum, apoi insa o flacara jucausa ne-a incalzit mai mult
sufletele decat mainile. Insa era ceva vesel in lumina aceea izvorata in
intunericul adanc ce ne inconjura.
Bobby, se intinde
putin si cred ca si trage un pui de somn cam un sfert de ora. Se lumineaza, se
opreste si ploaia si intrevad posibilitatea de a parasi firul vaii pe coastele
din dreapta (cum cobori).
Am urcat relativ
usor, apoi am tinut creasta, dupa care oarecum pe langa rau pana am dat de o
poteca ce ne-a scos la captarea de apa si apoi la Caminul Alpin. Dupa 25 ore!
In zorii zilei,
soarele stralucea peste Bucegi, imagine a desteptarii la viata, a chemarii
muntelui. Sus, circurile
vaii albe erau pudrate de zapada. Macar pe noi nu ne-a nins, doar ne-a murat! Dar noua ne fusese de ajuns pentru acum.
Langa Caminul
alpin in padure, peste 2 zile, impreuna cu comorile mele, cei care asteapta
tura de tura sa ma intorc teafar si... cat mai devreme!
Zile senine
Gabi
Author: Gabriel Colea Uploaded by: Gabriel Colea Views: 10852, Last update: Wed, Jan 6, 2010
parfum de tura! chiar era sa...., of, Doamne fereste, bine ca ati coborit! Am dat-o si eu noaptea pe asta Albisoara dar am prins hatasul spre Verdeata exact cind se lumina. Si era uscat bine in sept. Spor!
Gabriel Colea, Thu, Jan 7, 2010, 11:42 am
@Dan
Mda...asa parfum mai rar....
Oricum nici o clipa nu s-a pus problema ca suntem in pericol.
Atat ca rapelurile pe Valea Alba ne-au tocat nervii marunt, maruntel.... si ne-au luat o gramada de timp
Zile senine
Viorel Borteş, Thu, Jan 7, 2010, 1:30 pm
Ţinând cont că era sfârşit de noiembrie cred că aţi plecat cam târziu de la Cămin dacă v-a prins întunericul pe retragere. Mai ales că eraţi patru oameni. Pe Albişoara Strungii, ca şi pe celelalte de altfel, pitoanele au fost bătute la vreme de primăvară. Dacă te duci acolo pe timp "uscat" ai neplăcerea să nu le găseşti sau să dai de ele la câţiva metrii deasupra ta. Iar pe întuneric... Am avut plăcerea de a face Creasta Picăturii de vreo câteva ori, atât vara cât şi iarna. E o tură deosebită, fără mari dificultăţi tehnice, foarte lungă dacă iei în calcul ora de plecare şi cea de întoarcere. Tot într-un noiembrie am prins o vreme extraordinară, rece, uscată, o splendoare, ce mai! Partea neplăcută a fost la Faţa Hornurilor unde am dat de gheaţă, dar ce zic eu gheaţă, era polei! Anul ăsta cred că mă duc să mai încerc o dată, dar vara că nu ştiu de mă mai duc curelele pentru o tură de felul ăsta iarna. Bravos pentru temeritate şi pentru că nu v-aţi pierdut calmul! Şi la mai multe ture faine!
Adrian Rosca, Sun, Jan 10, 2010, 8:41 pm
Noi am avut cand am fost pe acolo doua corzi de 50m, care ne-au ajutat sa reducem numarul de rapeluri.
GABRIEL CHIRA, Mon, Jan 11, 2010, 12:09 am
foarte misto tura, la cat mai multe iti doresc Gabi, poate ma initiezi si pe mine mai spre vara
Gabriel Colea, Mon, Jan 11, 2010, 10:29 am
@Adi
Si noi am avut 2 corzi...de aceea s-au si blocat atat de des.
Pe V alba insa o coarda este de ajuns, rapelurile nu depasesc 20 m
zile senine
Adrian Rosca, Mon, Jan 11, 2010, 11:19 am
Da, corect
Cristian Gabriel Popescu, Fri, Jan 22, 2010, 1:33 am
Frumos. Cu ani in urma am patit-o cam ca voi. Noi eram trei, eu si inca doua fete. Noaptea ne-a prins la ultimele repeluri din albisoara si am ajuns si noi la rapa cu pricina doar ca decizi pe care am luat-o a fost de a merge in stanga pe pantele respective pana cand in cele din urma am ajuns la verdeata.
Drumuri bune!
ion negoiţă, Wed, Jan 27, 2010, 9:02 am
nu fac alpinism dar in urma cu multi ani(cam 30) faceam ture cu scoala de alpinism (la clubul emilian cristea). drumetie "avansata". prin zona aceea am mers binenteles: valea alba, valea seaca dintre clai, brana mare si chiar brana aeriana venind din valea alba pe brana mare si pe creasta costila galbenele (parca).acum mai urmaresc ce povestiti voi si imi aduc aminte. ma bucur dar nu fac comentarii insa acum cand am vazut poza de a doua zi cu muntii scaldati in soare parca eram acolo in dimineata unei plecari..va multumesc. continuati si veti avea amintiri cu care sa va bucurati toata viata.
cezar jipa, Fri, May 7, 2010, 3:01 pm
@ion negoita.si "moa"in urma cu mai bine de 35 ani, eu mai ma incumet si acum, e drept ca cei mai tineri ma incita si imi fac pofta...sper sa ma tina al de sus sanatos si in puter, macar inca vre-o 25...tinind seama ca fac vre-o 6 decenii in toamna, sunt modest...nu am zis inca 30 sau 35...