Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Diaries - O Tura in M-tii Baiului( 2)

Bookmark and Share

O Tura in M-tii Baiului( 2)
O TURA in MUNTII BAIULUI(2)stepanescuNormalstepanescu1722006-01-18T14: 59: 00Z2006-01-18T16: 11: 00Z26493703 difis-politecnico di torino30745479.2720

O TURA in MUNTII BAIULUI(2)

 

Duminica 15 Ianuarie, 2006. O iesire cu Floarea de Colt- Bucuresti. Locul de intalnire al Coltarilor s-a schimbat. Ne-am mutat pe personalul 3003, care pleaca din Gara de Nord la o ora mai omenoasa, 7.36, si cum are un mers foarte bun pana la Ploiesti, scoate cam jumatate de ora fata de 3001. Cam jumatate de vagon de evadati pentru o zi din capitala, de la clubul nostru, printre care si un grup de schiori nerabdatori sa-si incerce puterile pe partiile de la Azuga.

Noi, tropaitorii, vorba lui Minela, ne-am dat jos la Sinaia, unde am ajuns in jur de ora 10. Destul de frig pe Vale. Fiindca se anunta o zi senina am hotarat sa mergem in M-tii Baiului, pe M-tle Cumpatul, pentru ca sa ne bucuram cat mai mult de soare. Santem un grup de 7: Mihai, Nelu, Rodica R., Minela, Clara, Rodica G. fara boxerita Tara, consemnata acasa din cauza frigului si a zapezii, si cu mine, toti drumeti cu vechi state de serviciu. Am luat-o spre N dealungul liniilor de cale ferata, si dupa ce am trecut de V. Rea am prins o poteca subtire pe dreapta. Poteca se destrama in mai multe potecute, pe prima parte urcusul este mai abrupt, pana se prinde poteca de culme marcata cu banda rosie forestiera. Pe harta aceasta culme apare ca Plaiul Tufa. Zapada aproape de loc pana cand ne-am apropiat de Stana Mare, o diferenta mare fata de acum o saptamana cand ne-am luptat cu zapada pana la genunchi pe Culmea Sorica, numai cativa km spre N. O explicatie ar fi expunerea sudica a acestui versant. La Stana Mare, unde am ajuns in jur de 11.30, ne-am regrupat si am luat o mica gustare. Clara ne-a servit cu niste curmale delicioase, Mihai a pus la bataie niste ciocolata. Soarele era stralucitor, am facut si cateva poze, temperatura mai crescuse, vantul aproape inexistent. De aici lucrurile sant foarte clare, cel putin cand vizibilitatea e buna, trebuie urcat intai pe Vf. Cumpatul, si apoi continuat pana pe Baiul Mare. Acolo va urma decizia daca o luam spre N sau spre S. Pe Baiul Mare am ajuns putin dupa ora 14.00. Am facut o pauza scurta pentru masa, fiecare cu ce si-a adus in traista, de la mancarea strict vegetariana a Clarei, pana la slana cu ceapa a lui Nelu. Eu mancasem in tren, ca sa scap de o grije, asa ca am imbucat putina halva, am baut niste ceai, si am luat-o la picior. Am hotarat sa o luam spre S, ideea fiind ca asa mai castigam vreo jumatate de ora la tren. Drum lung pana pe Vf. Piscul Cainelui, am luat-o inainte, si am tras plutonul dupa mine, zapada cu toate ca pe alocuri e acoperita cu o crusta de gheata e usor de navigat. Vederile sant superbe, abruptul prahovean al Bucegilor in dreapta, si Ciucasul in stanga. Traseul e foarte aerian, ma simteam in alta lume departe de furnicarul din Bucuresti. In departare se vedeau doua mogaldete care deja incepusera coborasul. In jur de 15.30 pe P. Cainelui, de unde incepe lungul coboras, intai la gol alpin, zapada afanata pana la genunchi, si apoi prin padure. Soarele incepuse sa coboare deja, asa ca trebuia sa ne grabim. Nelu a luat-o inainte si dus a fost, nu l-am mai vazut, probabil ca a prins personalul de 17.30. In urmarire Minela, eu, Mihai cu Rodica R., si putin mai in urma Rodica si Clara. La intrarea in padure le-am asteptat ca sa mergem impreuna. In padure ne-am luat mai degraba dupa urmele lasate de cei dinainte, asa ca foarte curand am iesit din marcajul bulina albastra, care probabil era undeva in dreapta. Am urmat o linie aproape directa spre Sinaia prin padure, panta era abrupta uneori, dar zapada moale permitea franarea. La 17.30, inca pe lumina, am iesit la ultima serpentina a drumului care duce la fosta cabana Piscul Cainelui, si de aici nu mai erau probleme, chiar daca s-a intunecat rapid. In gara pe la 17.50, dupa 7, 5 ore de mers efectiv in ritm sustinut. Am luat acceleratul de 18.13, a trebuit sa cotizam 25k peste VSD-ul nostru cel de toate zilele. Am calatorit in relativ confort, eu am picotit pana la Ploiesti,  intr-un compartiment cu niste fete foarte gurese, si putin dupa ora 20.00 eram din nou in Gara de Nord dupa o zi plina.                                                                                   Revenind la traseu, este o tura foarte frumoasa, dar relativ lunga, care poate fi facuta intr-o zi cu vizibilitate buna de persoane cu o conditie fizica corespunzatoare. Februarie sau Martie, cand ziua este mai lunga, ar fi de preferat. Apa nu este pe traseu, asa ca trbuie sa luam cu noi, adapost, in caz de nevoie, putem gasi la Stana Mare.         

Author: Golopentia Dan
Uploaded by: Golopentia Dan
Views: 7188, Last update: Wed, Jan 18, 2006



Links to the Mountain Guide:
Muntii BAIULUI  


A photo [Not found]

An article [Not found]

A trail
Valea Doftana-Valea Musitei-Valea Rusu-Virful Rusu-Piriul Unghia Mica-Azuga


Obiective: Vf. Rusu, travcrsarea muntelui la Azuga Timp necesar: 5½-6 ore. Drum forestier, potecă nemarcată inaccesibil pe ceaţă şi în intervalul cu strat de zăpadă.



Traseul asigură legătura dintre văile Doftanei şi Prahovei prin traversarea sectorului nordic al masivului. Totodată, da posibilitatea admirăririi peisajelor care se desfăşoară în vestul Carpaţilor de Curbură.

Se pleacă de la confluenţa pârâului Muşiţa cu Doftana. Se urmează mai întîi drumul forestier de pe Doftana. De la pod ne înscriem (circa 500 m) pe drumul care se desface către NV, pe terasa dintre Doftana şi Muşiţa. În continuare, acesta descrie un cot larg cătrc vest, străbătînd o frumoasă regiune cu fîneţe. Pe măsura apropierii de albia râului, drumul îşi modifică treptat direcţia către NV; după circa 2 km, el trece pe dreapta văii, pentru ca la confluenţa pîraielor Rusu (V) şi Muşiţa (N) să se bifurce. Se merge pe cel din stânga. Drumul înaintează pe versantul stîng al văii Rusului, în cea mai mare măsură aflat tot pe un pod de terasa. De o parte şi de alta. versanţii sunt împăduriţi, pe când în luncă şi pe terasa domină o vegetaţie ierboasă. Mai întîi, el are direcţia est-vest (circa 1 km), pentru ca din dreptul Văii Calde să se desfăşoare către nord-vest (circa 3 km). După confluenţa cu Valea lui Manole, drumul se află la marginea luncii, iar uneori este tăiat în versant. Aici, în timpul ploilor bogate, există porţiuni acoperite de apă, ceea ce îngreunează deplasarea. Cu două sute de metri înainte de capătul drumului, din cl se desprinde către dreapta un drum secundar care urcă prin cîteva bucle diferenţa de nivel de 180-200 m până la stâna de pe culmea Rusului. Culmea dintre văile Rusu şi Pîraie a fost cu ani în urmă complet defrişată. În prezent, pe ea se află plantaţii de conifere şi lăstăriş de fag. Atenţie! Vechea potecă de pe culmea Rusului, ce coboară de la stâna spre SE, la confluenţa dintre Rusu şi Muşiţa, nu mai poate fi utilizată datorită dezvoltării lăstărişului.

La stâna de pe culmea Rusului, urmărind traseul descris, se ajunge după 11/2 oră. Aici se face

un scurt popas pentru odihnă şi pentru a admira panorama care se desfăşoară spre vest, nord şi sud. Impresia generală este aceea a unei uriaşe cunune montane înalte, la 1600-1900 m, din care se desprind concentric, spre confluenţa Mu-şiţei cu Rusu, mai multe culmi secundare acoperite de păşuni şi pădure. În nord remarcăm uşor vf. Paltinu, scrijelat de mulţimea ravenelor şi torenţilor, continuat în dreapta prin culmile Predeluş (împădurită) şi Muşiţa (cu stână, despădurită); în vest, suita vârfurilor de peste 1 900 m (Neamţu-Pîraie-Ştevia-Rusu), separate prin şei adânci; în sud, Culmea lui Manole, încă bine împădurită.

De la stână începe un urcuş mai greu prin păşune, panta depăşînd uneori 300. Există mai multe poteci de vite, ceea ce poate deruta. Ţinta cea mai apropiată în traseu o reprezintă vârful Rusu care se află în faţa (către vest). De aceea, până la el, pentru a evita unele greşeli de direcţie impuse de potecile de vite, se va urma linia de culme (cumpăna de ape). Cei 450 m diferenţă de nivel pot fi parcurşi în 1–11/2 oră, efortul mai mare fiind depus în treimea superioară. De pe vârf se deschide o largă perspectivă (vezi descrierea de la traseul 14). Apar în plus bazinul van Unghia Mica, aflat la vest de vârf; creasta ascuţită a Unghiei Mari; culmile mai joase Orjogoaia-Petru. În zare (către sud-est) apar trei vârfuri mai importante din Munţii Grohotiş (Grohotiş, Radila, Ulita). Din vârful Rusu se coboară spre nord în şaua dintre el şi vf. Ştevia. Către vest, aproape de marginea pădurii, se zăreşte stâna de pe dreapta văii Unghia Mica. O potecă mai slab conturată coboară prin păşune până la stână, la care se ajunge în 30-40 minute; în continuare, poteca trece în pădure, coborând pe versantul drept al văii Unghia Mica, până la şoseaua care urcă pe Azuga. În ultima secţiune a traseului, în valea Unghia Mica, s-au construit baraje pentru protejarea înstalaţiilor de captare a apei. Până aici, traseul a fost parcurs în aproape 4 ore. Urmează încă aproape 7 kilometri de şosea nemodemizată până în oraşul Azuga (vezi traseul 11).


 

Login or register to comment