5 Februarie,
2006. Alta iesire cu Floarea de Colt-Bucuresti. Zi inchisa, rece dar nu foarte
rece, ningea usor cand am plecat in jur de 10.30 din gara Predeal. Un grup de
7: Tacutu, Mihai, Minela, Liana, Adina, Rodica cu boxerita Tara, din nou in
actiune dupa 2 saptamani de pauza, si cu mine. D-l Florea Tacutu, la peste 70
de ani, are inca un entuziasm tineresc pentru drumetie, si poate tine pasul cu
tineri care nu au nici jumatate din varsta sa. Astazi ne-a sugerat o tura prin
Poiana Stanii din Pietricica cu coborare la Halta Tunel pe valea Timisului Sec.
Am urcat prin
oras, pe la Cioplea, ca sa evitam monstrii, zgomotosi si urat mirositori, pe
patru roti - ATV-urile. Am intrat apoi pe poteca spre Susai. Un strat subtire
de zapada proaspata acoperea zapada mai veche, care pe alocuri era inghetata,
asa ca inaintarea a fost usoara. Inainte de Muchia Susaiului am luat-o la
stanga pe drumul forestier, bine curatat, care ne scoate in poteca marcata cu
cruce rosie spre Piatra Mare. Poteca a mai fost umblata, asa ca avansam destul
de repede. Dupa ce poteca spre Rentea se desparte la dreapta, zapada devine mai
adanca si mai afanata. Marea Poiana a Stanii din Pietricica arata mult mai
frumos acoperita cu zapada. Vara este invadata de brusturi atat de desi ca nici
poteca nu se mai vede. Am facut si cateva poze, profitand de unele incercari
timide ale soarelui de a-si face aparitia. La bifurcatia cu poteca spre Valea
Timisului Sec in jur de 13.30. Initial planuisem sa coboram la tunel, dar fiind
inca devreme si conditiile bune am hotarat sa continuam. La Coada Pietrei Mari
pe la 14.15. Un pic de gheata pe ultima portiune de urcus in culme, dar altfel
fara probleme. De la stana am inceput imediat coborarea pe banda albastra.
Mihai si Minela, ingrijorati ca s-ar putea sa nu prindem trenul de 16.30, au
luat-o in ritm accelerat la vale. Restul grupului dupa ei. Eu eram ultimul,
matura, o pozitie de mare responsabilitate. Poteca era sparta in continuare,
probabil ca brasovenii au trecut pe acolo, si-au facut bine datoria. Coborare
vertiginoasa pe Culmea Galbeaza, aproape ca nu am avut timp sa ne bucuram de
minunatele privelisti, si la 15.30 eram la Cascada Tamina. Trenul ne mai fiind
o problema, am mai scazut un pic ritmul. Am taiat in continuare toate serpentinele
drumului la cascada si in jur de ora 16.00 eram in gara Timisul de Sus.
Lume multa in
sala de asteptare care, miraculos, era deschisa. Floarea de Colt-Bucuresti era
foarte bine reprezentata, alte doua grupuri facusera trasee care s-au terminat
tot aici. Primul, prin Cheile Rasnoavei cu coborare pe Valea Calului, al
doilea, pe la Poiana Secuilor si tot cu coborare pe V. Calului. Din cate
spuneau fusese zapada suficienta, asa ca nu au avut probleme la coborare. Am
gasit locuri in tren cu usurinta. Mai la vale s-a suit un grup de tineret, care
probabil apartineau unei secte sau unui grup religios. Aveau un lider mai in
varsta, care parea sa fie in control total. Jucau niste jocuri de cuvinte cam
puerile. Erau foarte zgomotosi fara insa sa foloseasca obscenitati, cum din
pacate ne-am obisnuit cu alte grupuri organizate. La 20.30 eram din nou in
Bucuresti dupa o zi plina, 6 ore pe munte contra 7 ore pe tren, dar totusi cred
ca s-a meritat efortul.
Revenind la
traseu, este o tura de iarna foarte frumoasa care necesita cam 6 ore daca
coboram in Timisul de Sus, si 4, 5 ore daca coboram la tunel. Timpii presupun un
ritm destul de sustinut si ca poteca e sparta. Daca nu a mai fost umblata e cu
totul alta poveste.
Dan
Golopentia
, Wed, Feb 15, 2006, 12:21 pm 