Diaries - Pe plaiuri apusene

Sal'tare muntzomanilor (tare imi place cuvantu' asta; 5000 la Izvo de copyright:)))

Tura gandita si rasgandita si stabilita pana la urma in Vladeasa cu d-nul Thenutz drept ghid si sfatuitor pe plaiuri apusene. Banateni dupa cum urmeaza: Mini, Carla, Hume, Ponta si subsemnatul.

Plecam tarziu vineri seara pe la 9 jumate din Timisoara cu microbuzul cu Mini la volan sofer de clasa inalta, Carla copilot de nadejde, Hume cel terminator de beri si eu pe undeva pe acolo. O ora mai tarziu il culegem pe Radu din Arad din fata blocului pregatit cu tot ce trebe (inclusiv frontala pe cap in cazul in care farurile microbuzului ar fi luat o pauza - pana la urma s-a dovedit a fi foarte utila in meseria de DJ pe care si-a asumat-o). Drum lung prin Oradea, Alesd pana in comuna Bologa, cea indelung cautata pe harta unde ne-am abatut de la nationala spre dreapta pana am gasit ceea ce noua ni s-a parut la 2 noaptea a fi un bun loc de campare (in zori s-a dovedit a fi un drum forestier plasat intre 2 pajisti numa bune de dormit ca-n puf). Am indurat vreo 2 ore frigul de afara care ne-a fortat la golit de rucsaci si infofolit pana-n dinti (mai putin Hume care se pare ca are o imunitate dezvoltata la temperaturi extreme: P) si am admirat una dintre cele mai frumoase bolti ceresti care mi-a fost dat sa vad pana acum. Puzderie de stele intre care si carul mic, motiv de neintelegeri intre alpinetzii care, obositi, incercau (cu ceva succes pana la urma) sa-l gaseasca. Cu greu ne desprindem de asa minunatie si ne bagam la somn in sacii atat de primitori: Hume in cortul lui, iar restul in cortul lui Mini.

Sambata dimineatza pe la ora 9 somnul cel mai dulce, incalzit de un soare foarte prietenos, ne este intrerupt intr-un mod brutal de claxoane de Logan. Nu trece mult timp si Izvo isi face aparitia in gura cortului. Iesim rand pe rand din cort, incingem o masa pe cinste, ne mai incalzim la soare astfel incat abia pe la 12 jumate am reusit sa plecam cu masinile spre destinatia finala- catunul Rogojel. Lasam masinile intr-o curte pentru mai mare siguranta si incepem sa urcam printre case si pasuni spre cabana Vladeasa (1430m). Cu pauze multe de poze, admirat peisaje extraordinare ajutati si de un cer senin ajungem cam in 2 ore la cabana. Facem un popas pe terasa cabanei, mancam ceva, radem niste bere si ne facem curaj s-o pornim spre varf. Pe la 4 jumate lasam rucsacii si pe Hume la cabana si pornim spre varful Vladeasa (1836m) cu gandul de a "expune" un pic la apus. Urcam vreo 40 de minute platoul din spatele cabanei, traversam o padurice pret de vreun sfert de ora si iesim in golul alpin unde ne ia in primire un vant care parca voia sa ne avertizeze de fratele mai mare care pusese stapanire pe varf. Cam in jumatate de ora atingem si varful. Incepuse deja sa se insereze, dar din pacate o perdea de nori ne ascundea soarele cel vanat de obiectivele pregatite sa-l imortalizeze pntru posteritate. Vantul puternic si inserarea ne-a obligat sa golim rucsacii cei mici de polarele si gecile de rezerva si sa ne grabim la vale. Am dat un ocol la statia meteo, am tras niste cadre si am pornit spre cabana. Drumul inapoi a fost mai scurt, pasii fiindu-ne grabiti de intunericul care se lasa cu repeziciune si de gandul ca mai aveam si niste corturi de intins, cabana fiind ocupata. Am reusit sa stabilim tabara pe platoul de deasupra cabanei, iar apoi s-a intunecat de tot. Am mers la cabana sa mancam ceva si apoi la somn de data asta in 3 corturi: Dan cu Radu in cortul lui Radu, Hume in cortul lui si eu cu Mini si Carla in cortul meu.

Ma trezesc pe la 1 jumate din cauza vantului care flutura cortul ca pe o frunza. Dupa vreo 10 minute de negocieri cu Mini care nici ea nu putea dormi m-am imbracat bine si-am iesit sa ancorez si sforile care le lasasem libere seara din graba si probabil si un pic de lene. Afara am vazut ca si cortul Dan+Radu era in aceeasi situatie; numa' cortul lui Hume statea foarte bine pe sol;) Am ancorat ce aveam de ancorat, am intrat la somn cu gandul ca in 4 ore aveam alarma pusa pentru rasarit si am avut surpriza sa constat inainte de a reusi sa adorm ca vantul, parca numa sa-mi faca mie in ciuda, s-a oprit. Numa bine ca nici nu stiu cand a trecut noaptea si-a sunat alarma sa ma anunte ca-i timpul sa trec la panda. M-am infofolit bine si m-am alaturat lui Mini care avea deja trepiedul montat. O jumatate de ora de tremurat si apare mult asteptatul soare. Ne minunam, exclamam, trezim si restul lumii si ne punem pe treaba. Dupa inca 20 de minute de poze, asteptat la rand la trepied, incalzit baterii si iarasi poze ne bagam din nou in cort pentru completare la restanta de somn, mai ales ca soarele incepuse deja sa bata pe cort spre bucuria extremitatilor noastre care aveau sa-si recapete simturile.

Trezire lejera pe la 10, o baita de dimineata la un izvor captat deasupra cabanei, strangem tabara si asternem un ospat pe terasa cabanei. Sa fi fost vreo 2 jumate cand am plecat spre Rogojel, la pas usor cu multe pauze de poze si de povestit.

Pornim din Rogojel pe la 4 jumate si ne indreptam spre targul de la Negreni unde am avut parte de o dezamagire crunta. Nicidecum targul satesc, cu artizanat si mesteri populari la care ma asteptam, ci mai degraba un balci de mahala cu mici cu miros indoielnic, tarabe pline de targovetzi guralivi (asta frumos spus) si marfa de mana a 10-a. Ici colo cate un mester popular incerca sa-si vanda creatiile, dar fara prea mult succes. Am plecat cu un gust amar spre Pasul Piatra Craiului sa-l spalam cu un mic, o ciorba de burta si o bere. Aici ne despartim de Izvo care se intoarce la Cluj unde trebuia sa fie "in aer" a doua zi si plecam spre casa. Un popas in Arad sa-l lasam si pe Radu si directia Timisoara. Ajungem la blocul meu pe la 22 jumate, salut trupa si ma grabesc sa ajung la un strand termal din apropiere la o baie...dar asta e alta poveste

Una peste alta, o tura foarte reusita, cu colegi minunati, vreme superba si peisaje extraordinare...ceea ce va doresc si voua in toate peregrinarile voastre.

Numa' bine,

Serban.