Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Climbing and Escalade - Revelion pe Creasta Fagarasului - de la Sambata la Podragu

Bookmark and Share

Revelion pe Creasta Fagarasului - de la Sambata la Podragu

Desi initial planuisem o tura pe schiuri in Apuseni (Vladeasa-Arieseni) renuntam din motive tehnice si dupa doar o zi (29 Dec.), incurajati de previziunile foarte bune legate de riscul de avalansa si de Dragos care vizitase Fagarasii de curand, hotaram sa petrecem revelionul in Fagaras. Pregatirile au durat o dupa-masa in care-am cumparat si cort si mancare (muulta mancare, mult prea multa, dar de... urma revelionul:)).

Plecam cu masina lui Dragos si aranjam sa o lasam in orasul Fagaras (tot aranjamentele acelei dupa-amieze), unde suntem hraniti si compatimiti ca la carte si de unde suntem preluati cu alta masina si "parasutati" la Sambata, la pastravarie. De aici incepem sa urcam si pe la 4 ajungem la cabana Valea Sambetei (cam grei rucsaceii, dar si cand incep sa se vada crestele...) unde incercam sa ne cazam pentru a scuti o noapte in cort, topirea zapezii (curgea apa langa cabana) si timpul pierdut dimineata pantru strangerea acestuia. Acolo atmosfera destul de haotica, un grup care urcase sa-si petreaca trecerea intre ani incepusera deja petrecerea, multa galagie, multime pestrita. Dupa o ora de stat la caldurica asteptandu-l pe cabanier dupa sfatul multimii aflam ca nu avem loc in cabana si urcam hotarati ceva mai sus (undeva langa Refugiul Salvamont, care era inchis) unde punem corturile.
fagaras_iarna_0014


A doua zi cu toate stradaniile si cu ajutorul lui Dragos care pune alarma mai tarziu, nu reusim sa plecam decat la 8. Avem urme, unii urcasera sa schieze si sa se dea cu punga din Fereastra. Zapada este mica si stabila, dar nu neaparat buna pentru mers. Portiunile cu zapada prafoasa alterneaza cu cele ingheatate sau cu cele in care pojghita se rupe cand iti este lumea mai draga. Pornim cu planuri foarte indraznete dar ne dam seama ca in conditiile date o tinta realista ar fi refugiul din Saua Vistei. Gresim ca nu punem coltarii; zapada e destul de inghetata pe alocuri si efortul pe bocanci e mai mare.
fagaras_iarna_0035
Ajungem in Fereastra, luam in sfarsit si coltarii, pioletul intr-o mana si batul in cealalta si incepem sa jucam "Sus-Jos" cu crestele. Bagajele sunt destul de grele iar urcusul continuu pana in Fereastra ne-a cam stors asa ca inserarea ne prinde in Saua Vistisoarei, cu un varf inainte de refugiu, unde hotaram sa montam corturile. Semiluna rasare tarziu si nu merita sa bajbaim prin intuneric cu corturile in spate.
fagaras_iarna_0053fagaras_iarna_0066

Luni, ultima zi a lui 2007 reusim sa ne urnim cu foarte putin mai bine (o fi frigul de dimineata care nu ne lasa sa impachetam mai repede) si la 8 fara 10 plecam. Ajungem repede in Saua Vistei unde facem o pauza sa mancam si sa ne hidratam. Apoi urmeaza "golgota" Vistei: pe langa panta care este, fiind zapada putina si portiuni de gheata, ne bucuram de adevarate pasaje de mixt condimentate cu traverseuri peste cornise. Ajungem sus si rasuflam usurati, aruncam rucsacii din spate, pastram doar pioletii si pornim spre Moldoveanu. Ajungem pe varf, ne felicitam, facem fotografii... Nu zabovim prea mult deoarece din experienta zilei precedente aflasem ca se inainteaza mult mai greu ca si vara chiar daca zapada era mica. Coboram, calc pe urma Mihaelei si fiind mai greu piciorul mi se afunda de tot in zapada iar rucsacul greu ma da peste cap. O iau la vale si alunec vreo 5-6 m insa ma opresc cu coltarii inainte sa iau viteza si sa fiu nevoit sa folosesc pioletul. Urmam traseul peste toate varfurile care ne ies in cale si devine tot mai frustrant pe masura ce trece timpul si noi suntem cam la fel de aproape de Vistea-Moldoveanu; ne amintim de vara trecuta cand am trecut pe curba de nivel ca trenu si in timp record am ajuns inapoi in saua Podragu.
Pe creasta foarte multe capre negre, ciopoare de 10-20 de exemplare, in hainutze noi, negre, frumoase foc. Isi rasuceau capul dupa noi privindu-ne curioase de la distanta, apoi se retrageau grabite din calea noastra. Parea sa le placa mult cararile de creasta facute de oameni; doar din loc in loc demonstrau ca ele pot si mai departe pe cornisa, si pe fetele super-inclinate incarcate de zapada.

fagaras_iarna_0166
Ajunsi in saua de unde ne luam ramas bun de la Moldoveanu ne mai linistim: ultima portiune de creasta a fost mai inghetata si per total inaintam mai bine decat in ziua anterioara; avem sperante ca putem ajunge la Podragu in acea seara, desi ne era teama sa nu se repete povestea de la Sambata. Norii de inaltime medie care incepusera sa se formeze si ceata care incepea sa urce pe vaile sudice confirma prognoza meteo: la noapte ninge si se strica vremea. Aveam inca urme si le-am urmat inclusiv pe fetele care urmau; desi erau urme inghetate in zapada adanca, am incercat sa trecem repede, atenti sa nu se strice urmele si sa n-o luam la vale. Sperantele noastre se adeveresc si la 4 suntem in Saua Podragului si vedem cabana care nu scoate fum pe cos, dovada ca este inchisa. Incepem sa coboram odata cu lasarea serii, depasim partea abrupta a caldarii descatarand cu ceva emotii in zapada pulvar alternand cu portiuni inghetate si continuam pe niste urme vechi spre cabana. La un moment dat urmele diverg si Mihaela urmeaza unele dintre ele. Ciudate urme: mari, scurte, cu degete, 5 degete, mmm... Ne dam seama ca o luasem pe urmele lui Mosh Martin:-) care se oprise dezorientat la marginea unui abrupt. Ne intoarcem si decidem s-o luam pe drumul de vara desi nu ne incanta deloc. Fetele erau incarcate cu zapada pulvar mare, inaintam greu, ne amintim de Misi Szalama care a murit acum multi ani intr-o avalansa undeva in zona, era deja seara, abia vedeam urmele care pe portiuni mari se pierdeau de tot.
fagaras_iarna_0187
Ajungem in sfarsit la cabana si ne cazam in refugiul de iarna, cu usasparta, dar cu priciuri confortabile si ne pregatim de "Revelion 2008". Gatim paste, supa si bem vin si palinca. Pe la 10: 30 ne dam seama ca nu o sa rezistam pana la 12 si punem telefonul sa ne trezeasca la 12 fara 10 si intram in saci. Ne trezim la miezul noptii, ne felicitam si inapoi la nani. Alarma ramane totusi oprita ca doar n-o sa ne trezim in 1 ian cu noaptea in cap...:) pana jos in Victoria sunt doar 6 ore la vale, cabana la 1-2 ore... ce se mai poate intampla?:).

1 Ian. 2008, zi lejera de coborat, asa credeam noi. Ne trezim si constatam ca o parte din refugiu era umplut cu zapada, bocancii erau ingropati (vantul batuse cu putere toata noaptea), vremea se stricase intr-adevar, ningea si vizibilitatea varia intre 50-200 m.
fagaras_iarna_0195
Plecam pe la 10: 30 insotiti de rafale puternice de vant si dupa doar cateva minute de coborat simt ceva la picioare. Panta pe care eram, desi avea doar 3-4 m inaltime si inclinare nu foarte mare se rupsese si o luase la vale, noroc ca deja eram la doar 2 metri de firul vaii si nu a avut unde se duce. Incepem sa inaintam mai prudenti. Merg in fata si o noua panta de data asta mult mai mare se rupe si o ia cu mine la vale. Din fericire se misca incet si eu apucasem sa fac doar 3-4 pasi asa ca multumita unor salturi de care nu ma credeam in stare, reusesc sa ma intorc pe "pamant solid". Cam multe valcele dubioase pe traseul asta de iarna... /:) Problema urmatoare: o fi destul de stabil acum? A curs doar o bucatica de panta. A curs destul? Hotaram ca e cazul sa ne legam in coarda. Mihaela, mai usoara, preia stafeta si traverseaza valcelul pas-pas printre blocurile mari si mici de zapada inghetata. Cateva portiuni stabile de pamant si iarba, apoi iar valcel. Si e mare...
1 pas-2-3 si zapada se rupe cu un pocnet inabusit dar nu pleaca. O aducem pe Mihaela inapoi si hotaram sa trecem pe mai sus unde parea mai bine. Urcam mult dar e doar o iluzie optica, sus era mai multa zapada adunata parca in ciuda noastra pe langa stanci. O noua incercare de traversare de pe limba de jnepeni pe care urcasem, dar zapada se rupe si mai amanintator; avem noroc si din nou nu pleaca. Privim in vale: multa zapada, fisuri, versantul opus mult mai inclinat si cu mai multa zapada, singurul drum este peste valcelul pe care il aveam in fata. Frustrant. Ne gandim sa ne intoarcem, dar ce sa facem sus in refugiu? Ningea, era clar ca va fi din ce in ce mai rau. Era mult sa ramanem in refugiul inghetat cateva zile. Sunam un prieten? Prieteni ar fi, dar nu e stabil semnalul. Sa scriem SMS? Poate merge, dar cum sa rezumi situatia in cateva cuvinte astfel incat sa si primesti solutii? Cum am putea trece valcelul buclucas? Sa declansam avalansa si s-o lasam sa se duca in vale, dar cum s-o declansezi? Pare cam periculos sa sacrifici un om, chiar si legat in coarda. Daca-l accidenteaza placile inghetate? Daca-l acopera? Il putem scoate la timp? Poate ne facem noi prea multe probleme, poate suntem fricosi... dar miza e cam mare. Coboram undeva pe la mijloc si il trimitem si pe Dragos inainte. 1 pas-2-3-4-...-20, ajunge pe partea opusa. Nu ne venea sa credem... s-au mai eliberat tensiunile sau a descoperit drumul printre placi? Trecem si noi si rasuflam usurati. De aici reusim sa o tinem pe iarba si stanca. Coboram in a doua caldare dar urmaeaza o noua rupere de panta. Stalpi de marcaj nu mai vedem si suntem putin incurcati. Urcam din nou pe versantul drept al vaii (treseul de iarna) destul de mult si traversam pe rand si cu atentie valcelele ce ne ies in cale. La un moment dat se mai rupe o placa, dar pleaca de sub Dragos, noroc din nou.
fagaras_iarna_0201
Vedem cabana si activitate in jurul ei. Dar noi mai avem pana acolo... mai sunt multe valcele? Din ce in ce mai multa lume, se uitau ca la urs cum coboram, ne fac poze, dar nu schiteaza nici un gest de ajutor, de confirmare sau infirmare fata de traseul pe care mergeam. Am mai avut ceva emotii pe fetele cu multa zapada de deasupra cabanei si pe valcelul final cu zapada granuloasa pana mai sus de talie pe care in cele din urma am decis sa coboram.
Ajungem si suntem intampinati cu entuziasm si ceai cald de o companie mult mai placuta ca si la Sambata. Ne uitam la ceas: ora 3, facusem 4 ore jumate pe un traseu de 1 ora: iarna nu-i ca vara. Hotaram sa ramanem la Turnuri peste noapte, unde suntem si hranitzi de grupul harnic care-si gateau si mai completam si noi cu mancare si ceai de la cabana ca de... poftele...

2 Ian, plecam cu noaptea in cap si dupa un coboras lung si chinuitor (prea mult pe orizontala) de 5 ore suntem preluati si ajungem la Fagaras de unde recuperam masina. Odata cu coborarea ne revine si pofta de mancare, mancam pana la refuz si plecam spre Cluj pe un drum nesperat de liber.

Mai multe imagini gasiti aici: http://mihaic.blogspot.com/2008/01/fagarasii-iarna-de-la-sambata-la.html


Mihai si Mihaela C.



Author: Mihai Constantinescu
Uploaded by: Mihai Constantinescu
Views: 17160, Last update: Tue, Jan 8, 2008



Links to the Mountain Guide:
Muntii FAGARASULUI  


A photo [Not found]

An article [Not found]

A trail
Saua Capra-Varful Vaiuga-Saua Vaiuga-Vf. Vanatoarea Lui Buteanu

 

Comment
Fără foto cristi davidovici, Fri, Jan 11, 2008, 11:59 am

din cate stiu eu dupa o ninsoare buna nu se pleaca, pericolul de avalansa e foarte mare, iar zona pe care ati strabatut-o voi e printre cele mai...nu?!

Fără foto Mihai Constantinescu, Fri, Jan 11, 2008, 12:08 pm

Da, asa este! Numai ca acum nu ninsese mult (noaptea inca a fost senin, a inceput sa ninga spre dimineata) si exista riscul sa ninga o perioada lunga caz in care eram blocati la Podragu asa ca am hotarat sa coboram pana mai putem. A trebuit sa alegem dintre 2 rele si cred ca am luat decizia buna...

Comments for this article
Login or register to comment