Desi initial planuisem o tura pe schiuri in
Apuseni (Vladeasa-Arieseni) renuntam din motive tehnice si dupa doar o zi (29 Dec.),
incurajati de previziunile foarte bune legate de riscul de avalansa si de
Dragos care vizitase Fagarasii de curand, hotaram sa petrecem revelionul in
Fagaras. Pregatirile au durat o dupa-masa in care-am cumparat si cort si
mancare (muulta mancare, mult prea multa, dar de... urma revelionul:)).
Plecam cu masina lui Dragos si aranjam sa o lasam in orasul Fagaras (tot
aranjamentele acelei dupa-amieze), unde suntem hraniti si compatimiti ca la
carte si de unde suntem preluati cu alta masina si "parasutati" la
Sambata, la pastravarie. De aici incepem sa urcam si pe la 4 ajungem la cabana
Valea Sambetei (cam grei rucsaceii, dar si cand incep sa se vada crestele...)
unde incercam sa ne cazam pentru a scuti o noapte in cort, topirea zapezii
(curgea apa langa cabana) si timpul pierdut dimineata pantru strangerea
acestuia. Acolo atmosfera destul de haotica, un grup care urcase sa-si petreaca
trecerea intre ani incepusera deja petrecerea, multa galagie, multime pestrita.
Dupa o ora de stat la caldurica asteptandu-l pe cabanier dupa sfatul multimii
aflam ca nu avem loc in cabana si urcam hotarati ceva mai sus (undeva langa
Refugiul Salvamont, care era inchis) unde punem corturile.
A doua zi cu toate stradaniile si cu ajutorul lui Dragos care pune
alarma mai tarziu, nu reusim sa plecam decat la 8. Avem urme, unii urcasera sa
schieze si sa se dea cu punga din Fereastra. Zapada este mica si stabila, dar
nu neaparat buna pentru mers. Portiunile cu zapada prafoasa alterneaza cu cele
ingheatate sau cu cele in care pojghita se rupe cand iti este lumea mai draga.
Pornim cu planuri foarte indraznete dar ne dam seama ca in conditiile date o
tinta realista ar fi refugiul din Saua Vistei. Gresim ca nu punem coltarii;
zapada e destul de inghetata pe alocuri si efortul pe bocanci e mai mare.
Ajungem in Fereastra, luam in sfarsit si coltarii, pioletul intr-o mana si
batul in cealalta si incepem sa jucam "Sus-Jos" cu crestele. Bagajele
sunt destul de grele iar urcusul continuu pana in Fereastra ne-a cam stors asa
ca inserarea ne prinde in Saua Vistisoarei, cu un varf inainte de refugiu, unde
hotaram sa montam corturile. Semiluna rasare tarziu si nu merita sa bajbaim
prin intuneric cu corturile in spate.
Luni, ultima zi a lui 2007 reusim sa ne urnim cu foarte putin mai bine (o fi
frigul de dimineata care nu ne lasa sa impachetam mai repede) si la 8 fara 10
plecam. Ajungem repede in Saua Vistei unde facem o pauza sa mancam si sa ne
hidratam. Apoi urmeaza "golgota" Vistei: pe langa panta care este,
fiind zapada putina si portiuni de gheata, ne bucuram de adevarate pasaje de
mixt condimentate cu traverseuri peste cornise. Ajungem sus si rasuflam
usurati, aruncam rucsacii din spate, pastram doar pioletii si pornim spre
Moldoveanu. Ajungem pe varf, ne felicitam, facem fotografii... Nu zabovim prea
mult deoarece din experienta zilei precedente aflasem ca se inainteaza mult mai
greu ca si vara chiar daca zapada era mica. Coboram, calc pe urma Mihaelei si
fiind mai greu piciorul mi se afunda de tot in zapada iar rucsacul greu ma da
peste cap. O iau la vale si alunec vreo 5-6 m insa ma opresc cu coltarii
inainte sa iau viteza si sa fiu nevoit sa folosesc pioletul. Urmam traseul
peste toate varfurile care ne ies in cale si devine tot mai frustrant pe masura
ce trece timpul si noi suntem cam la fel de aproape de Vistea-Moldoveanu; ne
amintim de vara trecuta cand am trecut pe curba de nivel ca trenu si in timp
record am ajuns inapoi in saua Podragu.
Pe creasta foarte multe capre negre, ciopoare de 10-20 de exemplare, in
hainutze noi, negre, frumoase foc. Isi rasuceau capul dupa noi privindu-ne
curioase de la distanta, apoi se retrageau grabite din calea noastra. Parea sa
le placa mult cararile de creasta facute de oameni; doar din loc in loc
demonstrau ca ele pot si mai departe pe cornisa, si pe fetele super-inclinate
incarcate de zapada.
Ajunsi in saua de unde ne luam ramas bun de la Moldoveanu ne mai linistim:
ultima portiune de creasta a fost mai inghetata si per total inaintam mai bine
decat in ziua anterioara; avem sperante ca putem ajunge la Podragu in acea
seara, desi ne era teama sa nu se repete povestea de la Sambata. Norii de inaltime
medie care incepusera sa se formeze si ceata care incepea sa urce pe vaile
sudice confirma prognoza meteo: la noapte ninge si se strica vremea. Aveam inca
urme si le-am urmat inclusiv pe fetele care urmau; desi erau urme inghetate in
zapada adanca, am incercat sa trecem repede, atenti sa nu se strice urmele si
sa n-o luam la vale. Sperantele noastre se adeveresc si la 4 suntem in Saua
Podragului si vedem cabana care nu scoate fum pe cos, dovada ca este inchisa.
Incepem sa coboram odata cu lasarea serii, depasim partea abrupta a caldarii
descatarand cu ceva emotii in zapada pulvar alternand cu portiuni inghetate si
continuam pe niste urme vechi spre cabana. La un moment dat urmele diverg si
Mihaela urmeaza unele dintre ele. Ciudate urme: mari, scurte, cu degete, 5
degete, mmm... Ne dam seama ca o luasem pe urmele lui Mosh Martin:-) care se
oprise dezorientat la marginea unui abrupt. Ne intoarcem si decidem s-o luam pe
drumul de vara desi nu ne incanta deloc. Fetele erau incarcate cu zapada pulvar
mare, inaintam greu, ne amintim de Misi Szalama care a murit acum multi ani
intr-o avalansa undeva in zona, era deja seara, abia vedeam urmele care pe
portiuni mari se pierdeau de tot.
Ajungem in sfarsit la cabana si ne cazam in refugiul de iarna, cu usasparta, dar cu priciuri confortabile si ne
pregatim de "Revelion 2008". Gatim paste, supa si bem vin si palinca.
Pe la 10: 30 ne dam seama ca nu o sa rezistam pana la 12 si punem telefonul sa
ne trezeasca la 12 fara 10 si intram in saci. Ne trezim la miezul noptii, ne
felicitam si inapoi la nani. Alarma ramane totusi oprita ca doar n-o sa ne trezim
in 1 ian cu noaptea in cap...:) pana jos in Victoria sunt doar 6 ore la vale, cabana la
1-2 ore... ce se mai poate intampla?:).
1 Ian. 2008, zi lejera de coborat, asa credeam noi. Ne
trezim si constatam ca o parte din refugiu era umplut cu zapada, bocancii erau
ingropati (vantul batuse cu putere toata noaptea), vremea se stricase
intr-adevar, ningea si vizibilitatea varia intre 50-200 m.
Plecam pe la 10: 30
insotiti de rafale puternice de vant si dupa doar cateva minute de coborat simt
ceva la picioare. Panta pe care eram, desi avea doar 3-4 m inaltime si
inclinare nu foarte mare se rupsese si o luase la vale, noroc ca deja eram la
doar 2 metri de firul vaii si nu a avut unde se duce. Incepem sa inaintam mai
prudenti. Merg in fata si o noua panta de data asta mult mai mare se rupe si o
ia cu mine la vale. Din fericire se misca incet si eu apucasem sa fac doar 3-4
pasi asa ca multumita unor salturi de care nu ma credeam in stare, reusesc sa
ma intorc pe "pamant solid". Cam
multe valcele dubioase pe traseul asta de iarna... /:) Problema urmatoare: o fi
destul de stabil acum? A curs doar o bucatica de panta. A curs destul? Hotaram ca e cazul sa ne legam in
coarda. Mihaela, mai usoara, preia stafeta si traverseaza valcelul pas-pas
printre blocurile mari si mici de zapada inghetata. Cateva portiuni stabile de
pamant si iarba, apoi iar valcel. Si e mare...
1 pas-2-3 si zapada se rupe cu un pocnet inabusit dar nu pleaca. O aducem pe
Mihaela inapoi si hotaram sa trecem pe mai sus unde parea mai bine. Urcam mult
dar e doar o iluzie optica, sus era mai multa zapada adunata parca in ciuda
noastra pe langa stanci. O noua incercare de traversare de pe limba de jnepeni
pe care urcasem, dar zapada se rupe si mai amanintator; avem noroc si din nou
nu pleaca. Privim in vale: multa zapada, fisuri, versantul opus mult mai
inclinat si cu mai multa zapada, singurul drum este peste valcelul pe care il
aveam in fata. Frustrant. Ne gandim sa ne intoarcem, dar ce sa facem sus in
refugiu? Ningea, era clar ca va fi din ce in ce mai rau. Era mult sa ramanem in
refugiul inghetat cateva zile. Sunam un prieten? Prieteni ar fi, dar nu e
stabil semnalul. Sa scriem SMS? Poate merge, dar cum sa rezumi situatia in
cateva cuvinte astfel incat sa si primesti solutii? Cum am putea trece valcelul
buclucas? Sa declansam avalansa si s-o lasam sa se duca in vale, dar cum s-o declansezi? Pare cam periculos sa
sacrifici un om, chiar si legat in coarda. Daca-l accidenteaza placile
inghetate? Daca-l acopera? Il putem scoate la timp? Poate ne facem noi prea multe
probleme, poate suntem fricosi... dar miza e cam mare. Coboram undeva pe la
mijloc si il trimitem si pe Dragos inainte. 1 pas-2-3-4-...-20, ajunge pe
partea opusa. Nu ne venea sa credem... s-au mai eliberat tensiunile sau a
descoperit drumul printre placi? Trecem si noi si rasuflam usurati. De aici
reusim sa o tinem pe iarba si stanca. Coboram in a doua caldare dar urmaeaza o
noua rupere de panta. Stalpi de marcaj nu mai vedem si suntem putin incurcati.
Urcam din nou pe versantul drept al vaii (treseul de iarna) destul de mult si
traversam pe rand si cu atentie valcelele ce ne ies in cale. La un moment dat
se mai rupe o placa, dar pleaca de sub Dragos, noroc din nou.
Vedem cabana si activitate in jurul ei. Dar noi mai avem pana acolo... mai sunt
multe valcele? Din ce in ce mai multa lume, se uitau ca la urs cum coboram, ne
fac poze, dar nu schiteaza nici un gest de ajutor, de confirmare sau infirmare
fata de traseul pe care mergeam. Am mai avut ceva emotii pe fetele cu multa
zapada de deasupra cabanei si pe valcelul final cu zapada granuloasa pana mai
sus de talie pe care in cele din urma am decis sa coboram.
Ajungem si suntem intampinati cu entuziasm si ceai cald de o companie mult mai
placuta ca si la Sambata. Ne uitam la ceas: ora 3, facusem 4 ore jumate pe un
traseu de 1 ora: iarna nu-i ca vara. Hotaram sa ramanem la Turnuri peste
noapte, unde suntem si hranitzi de grupul harnic care-si gateau si mai
completam si noi cu mancare si ceai de la cabana ca de... poftele...
2 Ian, plecam cu noaptea in cap si dupa un coboras lung si chinuitor (prea mult
pe orizontala) de 5 ore suntem preluati si ajungem la Fagaras de unde recuperam
masina. Odata cu coborarea ne revine si pofta de mancare, mancam pana la refuz
si plecam spre Cluj pe un drum nesperat de liber.
Mai multe imagini gasiti aici: http://mihaic.blogspot.com/2008/01/fagarasii-iarna-de-la-sambata-la.html
Mihai si Mihaela C.