Diaries - Spre Ciurgau - Tura de duminica

Iar ne-am imprastiat. Care cu filmatul, care cu pozatul, care tragindu-si sufletul. Ne regrupam intr-un salas de pe marginea drumului, prilej pentru a scurge ultimele picaturi de ceai din termosuri. Ploaia incepe sa rapaie din ce in ce mai tare asa ca tinem un consiliu sa hortarim ce facem in continuare. Vremea ploioasa, dublata din cind in cind si de rafale de vint, plus urcusul abrupt care ne asteapta pina pe virf ne fac sa mai taiem din planul initial.

Renuntam la virf, pe care-l lasam pentru vremuri mai insorite si mai urcam numai putin pina ce spre dreapta se deschide o pajiste care coboara la inceput lin, apoi tot mai abrupt spre valea Sugaului aflata la 250-300m sub noi. O poteca firava la inceput ne conduce catre stinga (cum privim spre Sugau) de-a lungul unui gard ce delimiteaza pasunile, apoi o ia drept in jos spre marginea padurii. Din fericire se ghiceste capatul unui drum de caruta si acesta ne poarta pasii fara probleme pina in albia piriului. De aici ne asteapta 4-5km de drum forestier. Apa Sugaului ne insoteste pe partea dreapta, facind mici cascade si curgind cind mai vijelioasa cind mai domoala. Ploaia nu mai conteneste dar nu prea conteaza. Mai povestim, mai aruncam un ochi la frumosetile din jur, nici nu stim cind trece timpul. Din vale apare o caruta... goala. De fapt nu chiar goala. Un catel statea foarte mandru pe niste presuri si se uita cu un aer superior la noi pedestrasii:) O curba mai incolo apar si proprietarii. Probabil satui de zgaltaieli au ales sa faca citiva pasi sa se mai dezmorteasca. Ne dam binete si continuam coborirea.

Ajungem si la cele citeva case de deasupra Cheilor Sugaului. Aici piriul trece pe stinga si coboara vijelios spre strinsoarea de piatra a cheilor. Acestea nu au mai mult de 250m dar latimea lor nu depaseste 4-5m. Cindva un drum de birne incastrate in pereti la 6-7m desaupra apei usura accesul dintr-o parte in alta. Prin anii 80 o viitura le-a luat pe majoritatea si acum se mai vad doar suportii si scoabele din pereti. De partea cealalta se afla cabana Ecolog a Clubului Montan Roman (Ticu Lacatusu), custodele rezervatiei. Tot aici este si mult disputatul izvor din Pestera Sugau partial distrus prin derocare pentru a fi folosit in scopuri industriale. De aici pina la sosea mai e doar un pas. Poti sa o iei spre chei pina la intrarea in canion si apoi treci culmea spre stinga spre Piatra Glodului pentru a cobori pe vilcelul care vine tocmai de sus de la Pestera Tunel. Noi alegem sa mai mergem inca 100-150m pe drum si inchidem bucla intilnind poteca pe care am pornit la drum. De aici in 10-15 minute sintem la masini.

A fost o tura frumoasa in ciuda ploii care nu ne-a lasat in pace aproape tot drumul. Zona parcursa este putin cunoscuta de turisti si mai pastreaza inca farmecul locurilor putin atinse de civilizatie. Tinind cont de schimbarile rapide din centrul satului e bine treceti pe acolo cit mai aveti ce vedea. In citiva ani "civilizatia" va inflori, Cheile Sugaului vor deveni zona industriala si noi o sa trebuiasca sa ne retragem si mai departe de drumurile umblate - asemenea animalelor pe cale de disparitie arealul nostru restringindu-se continuu.

Repere orare:

Titus Hen