Muntele este o fiinta fascinanta pe care o iubim indiferent ce haine are sau imbraca atunci cand o vizitam. Iubim aceasta frumusete si pe furtuna, caci stim ca apoi, cand isi arunca la picioare matasurile de nori si de ceata, ni se dezvaluie in toata splendoarea trupului ei. In orice perioada a anului, muntii ne intampina, ne asteapta, dispusi sa incredinteze mereu alte taine celui dornic sa priveasca si sa-si transpuna simtamintele si gradatiile fine ale emulsiei fotografice. Fiecare anotimp are pe munte un farmec aparte. In curand, piscurile se invaluie in puful de ceata si se lasa mangaiate de elegia ploii, ce da pietrei o stralucire singulara. Ultimele frunze cad o data cu primii fulgi de zapada. Muntele a intrat discret in iarna...De-acum domneste vantul in delir. Prapastiile amplifica la nesfarsit suierul crivatului. In momente de acalmie, sub un cer diafan, muntele arunca scanteieri de cristal. Intre ziduri de oglinda, pe zapada inca de nimeni calcata, indragostitii schiului alpin coboara in volute largi caldarile muntilor. Asadar iarna, cand primii fulgi de zapada invaluiesc crestele muntiilor, imbracandu-i ca o mireasa ce paseste spre altar; iarna, cand dificultatile drumetiei sunt mai mari, nu este nici ea zgârcita în frumuseti. Zapada, linistita sau rascolita de viscole, închipuie prin fantezia plasmuirilor ei, o lume de basm. Vaile si culmile, padurile si plaiurile se metamorfozeaza si par o adevarata simfonie în alb, râurile si cascadele se îmbraca în poduri de gheata prin care lumina soarelui arunca feerice sclipiri de curcubeu.
Dar ceea ce ne face in primul rand sa asteptam iarna cu nerabdare este sentimentul de libertate pe care il simti atunci cand iti pui schiurile in picioare si iti dai drumu pe panta abrupta. Te uiti la partie... Este neatinsa, este alba, zapada virgina. Straluceste. Soarele îsi rasfata chipul în stelutele ce joaca pe albul imaculat al zapezii. Te cheama, te indeamna sa-ti dai drumu intr-un prim viraj, un val de pulbere de zapada se inalta ca o cortina - si cade incetinisor inapoi cateva secunde mai tarziu. Un al doilea viraj si din nou viteza ciudata, pare si incet si repede in acelasi timp - totul datorita miscarii perfecte. Urmeaza o inlantuire de viraje magice, fara oprire...
Un loc minunat pentru a practica acest sport este Straja. Partia lunga, cele 4 teleschiuri te imbie la o intrecere cu tine insuti. Ca sa ajungi acolo trebuie sa te indrepti spre Petrosani-Lupeni, drumul pana acolo este lung de 200km, cu masina. Cu trenul va fi mai complicat, trebuie sa schimbi in Simeria, faci aproape 7 ore. Din Lupeni este un drum de 2-3km care duce spre telescaunul care te va lasa direct in mijlocul statiunii. Se poate urca si cu masina, 8km, dar iarna este destul de greu. Cazarea nu va fi niciodata o problema, deoarece sunt peste 200 de cabane, care te vor primi cu bratele deschise. Partiile sunt lungi, line sau abrupte, pentru toate gusturile. De la primul teleschi poti cobora prin padure la al doilea sau al treilea care te va duce mult mai sus. De acolo coborarea poate fi chiar de 3km. Al patrulea teleschi, pus in functiune abia de anul acesta, este pe partia incepatorilor. Pentru cei mai "extremi" coborarea pe sub telescaun poate fi o placere maxima, aceasta doar in cazul unei zapezi mari.
Zapada tine aici pana prin martie-aprilie. In martie se tin "Serbarile Zapezii" cand au loc o sumedenie de concursuri, bal mascat, parapantistii se incumeta la o intrecere cu pasarile, iar un elicopter este pus la dispozitia celor ce doresc o altfel de "plimbare" deasupra piscurilor inzapezite.
Farmecul acestei statiuni este imensa cruce ridicata in amintirea celor ce au luptat in Valea Jiului. De aici ai o perspectiva intinsa spre orasele miniere din vale, inecate parca in smog. Tocmai de aceea aerul rarefiat de la munte ii atrage pe locuitorii acestor locuri tot mai sus pe creste...
Pentru cei care prefera drumetia, varful Straja (1868m) te asteapta pentru a-ti oferi imagini de neuitat. De la ultimul teleschi poti urca intr-o ora pe enigmaticul varf. Putine spectacole pot fi comparate cu stralucirea crestelor insorite peste o mare de nori in sangeriul asfintitului asternut peste culmile inzapezite. Spre sud se vad varfurile semete ale Parangului, o creasta bantuita frecvent de viscole, un masiv cu fete inclinate peste care aluneca in tombe pustiitoare avalansele. In lumina slaba a crepusculului, creasta se asterne alba sub bolta neagra a cerului plin de stele puternic stralucitoare. Deasemenea, si acolo este o partie de schi unde multi sportivi isi petrec weekendurile. Spre vest, unde soarele se va ascunde pentru a ne oferi o noapte plina de vise, se zareste creasta de fabulos crocodil a Retezatului. De pe acest varf pierdut in imensitatea spatiului, marete si pline de farmec sunt apusurile de soare. Zarea fiind larga, când astrul se apropie de pleoapa pamântului, o pâcla nuantata îi înconjoara discul, împurpurându-i intens culorile. Încetul cu încetul, aura se estompeaza, iar globul rosu-aprins se ascunde dincolo de culmi. Decorul se schimba si peste întreaga fire se lasa o înserare blânda. Cerul continua sa para cuprins de vâlvatai, pâna când si ele se sting treptat, lasând întunericul sa coboare, ca un val usor. Privirea descopera atunci, uimita, bolta spuzita cu miile de licariri ale stelelor. Dupa ce umbrele amurgului s-au lasat din bungetul adânc si plin de taine al brazilor, simti cum te împresoara farmecul serilor de munte. Si inca o noapte se asterne peste crestele stralucitoare, o noapte in care te vei putea odihni pentru o noua zi de schi...