Diaries - Trophy Challenge MDM 2007

    S-a incheiat si a VIII-a editie a trofeelor MDM din ramura sporturilor extreme  care a inceput sa ia amploare in tara noastra. Si dupa cum anticipasem, avea sa fie cel mai scurt traseu din cele strabatute pana acum de cei ce s-au incumetat a participa la aceste trofee.
    Cornel Habara, organizatorul, a incercat ca in acest an sa se incerce o traversare a muntilor Maramures, Rodnei si Tibles, reusind ca in fiecare an sa imbine mai multi factorii nelipsiti de la trofee: ploaie, ceata, soare, marcaje, lipsa acestora, "infinite"drumuri forestiere si salbaticie cat incape.
    Asa ca duminica 12 august am plecat din Brasov 10 oameni hotarati sa ne intoarcem atat cu amintiri placute...dar binenteles si cu trofeul.
    Ajunsi dis de dimineata in Viseu de Sus..am mai dormit o ora si ne-am pregatit sa ne deplasam catre zona de start (nu oricum..cu MOCANITZA). Drumul istovitor mai ales ca mersesem cu trenu si toata noaptea... a fost compensat de privelistile mirifice pe care le puteai admira atunci cand aburul scos de locomotiva te lasa.

    Suntem la start, anul acesta o prezenta un pic mai numeroasa ca anul trecut: campionii de anul trecut Truly Bucuresti ( cu o modificare in echipa standard fata de ultimii ani),  Temerarii Bucuresti, EST Bucuresti(care au concurat sub numele de Steaua...), Mocanita (o coalitie, Vasi de la Carpatia Bucuresti, Alina de la Argessis Pitesti si un tip de la Floare de Colt...cred), Grind Brasov (alergatorii nostrii: Nicu de la Salvamont, Luci si Smendre de la CPNT), CPNT 1 Brasov (eu, Sorin, Bejanca si Andreea mica), CPNT 2 Brasov (echipa noastra de incepatori de care suntem mandrii: Daniela zisa Copilutzu, Vlad si Oliviu...nici unul peste 20 de ani), si Trubadurul Galati in Raliul Prieteniei cu doua echipe formate din cate un om: Catalin Zisu...respectiv Cosmin.
    La ora 14 si 10 minute s-a dat startul decalat cu vreo 10 km pt ca Mocanitza nu mergea mai departe. A fost un start lansat in care unele echipe au luat-o la sprint...altele rezervandu-si energia pentru zilele ce aveau sa urmeze.
    Noi am plecat ultimii in urma tinereilor de la CPNT2... numarand traversele caii ferate cu ecartament ingust. Primul post avea sa fie in saua Hasmarului in creasta muntilor Maramures...iar posibilitatile si variantele de abordare a traseului nenumarate. Din cauza vremii instabile si a umezelii ridicate am preferat drumul forestier la inceput...fata de nemarcata poteca pe piciorul Cataramei care parea asa inabordabila. Stiam ca drumul va ocoli foarte mult si era important sa ajungem pe lumina sus mai ales ca pierdusem 1 ora sau chiar 1.30 pe acei 10 km de cale ferata ce nu intrasera in calcul asa ca am nupa vreo 4 km am inceput sa lasam drumul forestier si sa ne lansam pe vai nemarcate care aveau sa ne aduca intr-o prima culme principala.
  Trofeul MDM este un trofeu care nu se bazeaza numai pe rezistenta fizica...cat pe orientarea din teren. Incet, incet, intr-un ritm sustinut si pe o ploaie care ne intrase pe sub piele...am depasit cateva echipe ajungand in primul post la ora 21.05 la 23 minute de campioni si la 15 minute de Grind. Vestea ca suntem pe urmele lor ne-a mai ridicat moralul...pt ca din cauza ploii si a frigului...jumatate din noi eram hipotermici...insa am plecat in ritm alert catre postul 2 cabana Prislop unde ne puteam regrupa.
    Acolo i-am prins pe colegii nostrii de la Grind care se desfatau cu o masa calda si ii lasasera pe Truly sa plece de vreo 5 minute. A trebuit sa luam o decizie care avea sa ne coste, insa o furtuna puternica se abatuse asupra zonei. Grindul a plecat...noi ramanand sa innoptam pe prispa unei manastiri cu cei de la EST Bucuresti. Decizia a avut doua taisuri...unul bun mai ales ca nu aveam cort si numai 3 saci la 4 oameni... CPNT 2 aflandu-se in aceiasi situatie...clar nu puteam sa innoptam pe Rodnei sus. Taisul rau a fost ca ploaia nu s-a oprit decat foarte tarziu...asa ca am plecat extrem de tarziu... adoua zi la vreo 10 minute dupa EST Bucuresti. Precizez ca CPNT1 si CPNT 2 merseseram impreuna aproape tot drumul.
    Rodnei il stiam...bine marcat...era ceata dar nu conta, aveam de recuperat foarte mult. In postul 3 am aflat ca prietenii nostrii de la Grind Brasov abandonasera si ca cei de la Truly aveau un avans de 6 ore!!!! Incercand sa ne ridicam moralul...am fortat sa aducem cupa la Brasov...cu toate ca alergatorii nostrii renuntasera.
    Am ajuns in saua Intre Izvoare la 16.30 devansandu-i pe cei de la EST cu 3 ore...insa ritmul fata de Truly era cam la fel...clar ne-am propus sa ajungem in pasul Setref in noaptea aceia insa mai era mult de mers... Ceata, inserarea a inceput sa puna primele probleme marcajul pierzandu-se si mergand mai mult pe harta pana in pasul Pietrii unde am ajuns in jur de ora 21.00.
    A urmat iar o decizie grea. Aveam 2 variante: prin padure pe un marcaj destul de prost si cu multe doboraturi sau vreo 12km pe forestier si vreo 7 pe sose din Romuli pana in Setref. Am optat pt a doua varianta si ne-am lansat la drum. Ajunsi in Romuli...deja picioarele ne-au cedat...nu de oboseala ci ranile, bataturile, tendoanele...de la ploaia care ne-a macinat in prima zi si umezeala, iarba uda, forestierele interminabile. Dupa o pauza de vreo 1 sau chiar 2 de obojit ranile am incercat sa ne deplasam in Setref lipa-lipa ca sa apucam si noi un somn de cateva ore. La 3 am ajuns in Setref si ne-am culcat resemnati ca avansul celor de la Truly era destul de mare (greu recuperezi 5-6 ore).
    Postul l-am vazut numai dimineata...noi culcandu-ne la vreo 100m de el. Am plecat la 9 dimineata (iarasi foarte tarziu) din pozitia a doua si a treia (am fost cu totii de acord ca cele doua echipe CPNT sa ramana impreuna pt ca urma Tiblesul unde nu lipsa marcajelor putea pune mari probleme si noua si incepatorilor din CPNT 2). Surpriza cea mare a fost ca si Truly innoptasera in Setref si plecasera la 6.23 dimineata...asa ca aveau numai 2 ore avans.
    Am marit ritmul stiind ca noi in formula de 7 oameni nu ne puteam permite sa lasam garda jos in fata lor (erau 3...se deplasau mai bine). Posturile le-am trecut unul dupa altul pana in stana Magura unde baciul ne-a zis ca Truly aveau 2-3 ore in fata in ca se dusesera cam aiurea catre urmatorul post. Am grabit dpre cantonul silvic de unde incepea urcusul catre creasat Tiblesului  pt a vedea  daca suntem inaintea lor sau dupa ei. La canton nu era nimeni...insa pe drumul forestier catre creasta am zarit pe drum urme de bocanci si de bete de ski...asa ca eram convinsi ca sunt iar in fata.
     Dupa calculele mele aveam sa ajungem in sosire intre orele 22.00-24.00 asa ca am propus o ultima pauza mare de vreo juma de ora inainte de asaltul final. Din diferite probleme medicale ale unui membru al echipe...pauza s-a marit la 2 ore, asa ca am pornit linistiti cu gandul ca totusi suntem pe podium si ca am fost aproape de pronosticul de la inceputul cursei(cand am zis ca toate trei echipe brasovene vor fi pe podium).  
Marcajele lipseau cu desavarsire si salbaticia ne inconjura asa ca am adoptat o strategie care spre surprinderea mea a fost acceptata in unanimitate de coechipieri: sa urcam o culme catre varf pana ajungem la limita padurii de unde urma sa vedem  cum abordam ultimii 200 m diferenta de nivel. Ne-am intalnit prin padure cu Gabi de la Temerarii care se despartise de coechipieri chiar dupa start si plecase inainte sa termine pt ca trebuia sa mearga la "scarbici".  Balaurise rau prin ultima parte a Tiblesului ca de altfel toata lumea si inca avea forta sa mearga avand ca si mine un genunchi pe "butuci"
    Strategia s-a dovedit buna deoarece am ajuns in marcaj la vreo 100m diferenta de nivel pana in varf. Insa marcajul ocolea pe sub vf. Bran si apoi urma creasata peste Tibles si vf. Arcer. Fiind destul de tarziu am zis sa mai riscam odata si am urcat un valcel care mai sus a intrat in jnepeni, ce ne-a facut inaintarea anevoioasa.
   ...incredibil...ii zarim pe Truly, urcau pe marcaj catre Bran si noi ne chinuiam inca in jnepeni...aveam vreo 30 minute in fata lor. Marisera ritmul ca ne vazusera pe noi...asa ca si noi a trebuit sa ne adaptam strategia din mers. Era evident ca aveau sa ne ajunga daca continuam prin jnepeni, astfel ca am iesit pe marginea lor un pic in coborare si apoi am inceput un urcus direct spre vf. Tibles. Restul crestei l-am abordat in fuga ( nu stiu daca se putea numi fuga dupa 54 de ore de mers si toti oamenii accidentati)...insa au fost extraordinari. Cand am inceput coborarea spre refugiul Arcer aveam 13 minute in fata lor. Coborarea nu a fost usoara desfasurandu-se numai pe muchia stancoasa...precizez ca era trecut de ora 21.00 deci noaptea...la frontala)
    De aci incepea si marcajul...si pentru prima oara in acest challenge formula de 7 oameni s-a dovedit utila. Intr-o doboratura de copaci s-a pierdut marcajul...care ne-a dat de furca vreo 10 minute sa-l gasim...insa l-am gasit si ne-am continuat alergarea de parca venea taifunu dupa noi...nici unu nu mai putea...dar nimeni nu ar fi renuntat.
    Am ajuns la sosire la ora 00.20...dupa 58 de ore si 20 minute pe locul 1 la egalitate CPNT 1 si CPNT2.
A urmat Truly Bucuresti la 10 ore...ei innoptand inainte de refugiu unde am pierdut noi traseu...fiind 3 s-au descurcat mai greu sa-l gaseasca...noi parca eram un "pieptene de afine "cu 7 dinti.
    Dupa circa 96 de ore au ajuns si restul echipei Temerarii Bucuresti... Vasi de la Carpatia...si cei doi Trubaduri din Galati.
    Felicitari Brasovu!!!!..... Felicitari la toti ceilalti concurenti!!!!.... Felicitari organizatorilor!!!!!

P. S: Truly, ne vedem la anu in Apuseni.