Tura extrema in Cindrel
Am plecat din Cluj joi seara cu gandul
de a ne intalni la Medias si cu restul membrilor A. T. E Dianthus, acestia fiind Feri, Agi, Aurica, Gabriela si bineinteles eu Calin. La ora
7 am plecat ajungand la Sibiu
in jurul orei 9, de unde urma la ora 11 sa luam microbuzul spre Paltinis. In
Din cunostintele noastre traseul era unul pe care il parcurgi in aproximativ 4 h, ceea ce se va dovedit a fi gresit avand in vedere anotimpul si conditiile de pe traseu. Zapada cazuta nu cu mult timp in urma avea sa ne ingreuneze foarte tare ascensiunea, zapada avand intre 50-70 cm, iar cararea neumblata facand ca inaintarea sa fie foarte anevoioasa. Dupa mai mult de 3 h de "sapat" zapada refugiul era de negasit. Fiind convinsi ca nu suntem departe am continuat sa urmam traseul marcat nu foarte bine. In intunericul des si viscolul care incepea sa isi faca aparitia am ajuns intr -o stana care fie vorba intre noi era totusi un acoperis, uitand faptul ca in interior era multa zapada. A trebuit sa ne multumin cu ce aveam pentru ca sub cerul liber nu puteai innopta. Fiind deja destul de inghetati am inceput foarte repede sa strangem lemne pentru foc si s-a aranjam putin locul de dormit. Gasind ceva lemne uscate in stana (multumiri ciobanilor care sau gandit la noi), am facut repede si un "culcus" compus dintr -o usa gasita alaturi de stana, din cateva lemne luate de pe paturile improvizate ale ciobanilor (daca cumva citesc acest raport trebuie sa le cerem scuze ca) si mai multe ramuri de brad puse peste lemne pentru a fii asa de reci. Dupa toate acestea ce ne putea incalzi mai bine decat un vin fiert adus de amicul nostru Aurica, stati linistiti ca nu era foarte mult dar ne -a ajuns pentru a ne incalzi si a face haz de necaz (fetele stiu despre ce vorbesc). Dupa cateva ore de odihna, pt ca somn nu se putea pune problema din cauza frigului, in jurul orei 2 noaptea ne trezisem deja pentru a trece la un ceai fierbinte (vinul se terminase).
Sambata dimineata ajunsi in Paltinis si Dan cu Corina, deasemenea membri Dianthus, au ajuns la stana in care noi am supravietuit viscolului pe la ora 12-13, ei continuandu-si traseul urmand san e intalnim la refugiu Canaia. La ceva timp dupa acestia am plecat si noi, din nou, cu gandul de a ajunge la Canaia. Traseul la fel de greu cu zapada mare dar cu o poteca "sapata" de Dan si spre sfarsit de Corina. Peisajele parca incepeau sa fie mult mai frumoase stiind ca vom ajunge la refugiu si nu vom mai dormi in stana inzapezita. In sfarsit dupa vreo 4 h de urcusuri si coborasuri am ajuns in fine si la refugiul Canaia 1775 m. Ajunsi la refugiu dupa un mic alcul ne -am dat seama ca traseul din Paltinis la refugiu este nu de 4 h ci chiar dublu.
Duminica dimineata trezirea era programata destul de dimineata gandindu-ne la traseul pe care il avem
de parcurs pana la Paltinis unde trebuia sa luam cursa spre
Aceasta tura fiind un "antrenament" pentru iesirea de revelion spun ca a fost o iesire pe care nu o voi uita prea curand, de fapt NU o voi uita. La alte iesiri va asteptam si pe voi pentru a impartasi experienta si placutele amintiri de pe munte.