Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Diaries - Valea Costilei, 17 august 2007

Bookmark and Share

Valea Costilei, 17 august 2007 - A doua parte
     Una bucata montaniard asudat dar fericit - vezi poza 7.

     Traversarea este la un moment dat un pic mai ingusta, dar pasabil. Sub mine tocmai a luat sfirsit o portiune mai inclinata a vaii, ce ma sperie binisor cindva, am cercetat ca prostul ocoliri in jur (cind am facut cunostinta cu grota de pe malul opus, din poza 8, urmat de rapel...), pentru a indrazi si descoperi ca se merge minunat prin talveg.


     De la nivelul atins azi, se merge tare placut (9). Tancul Mic a ramas sub mine. Incerc sa localizez varianta Dimitriu, pe unde vine ea spre vale, dar unghiul si soarele in ochi ma impiedica sa localizez... Stiu doar ca de la nivelul briului cu fereastra din Vilcelul Hornului Negru (Vilcelul Pietros, apud Kargel), cam unde iesi, incepi traversarea la dreapta, cu un punct mai ciugulit pe parcurs. Iesi curind pe ceea ce am numit eu Prispa Vaii Costilei (foto 10). Este ceva tras de par pornind de la titulara din Valea Alba, dar imi veni sa numesc asa (cel putin in scrierile proprii) acea zona relativ inierbata ce afecteaza afluentii de sud ai V. Costila si pe unde, indeobste te duci spre V. Hornului Negru (si Briul Aerian), dar mai ales spre Poiana Vaii Costilei, chestia aia unde numita iese din strimtoare, sa fie vreo 2000 m altitudine.

    Revin. Cum am zis se urca placut (11). Stinca uscata, calda. O singura saritoare delicata, se ocoleste prin stinga.
    Caut in inalturi Hornul din peretele Costilei. Miros intrucitva si pe unde este traseul Balcoanelor. Cu vopsea, cineva a mentionat rutele ceva mai noi - nu mai tin minte exact care. Nu stiu cind ajung in deschiderea vaii de care aminteam. N-am rezistat nici altadata, nu o fac nici azi. Ies aici la stinga. Moda deja clasica in Bucegi, asa numitul fir al Hornurilor Costilei, care duce in fapt stafeta vaii spre inalturi, s-a desprins discret din ceea ce a ramas sa fie Vilcelul de sub Perete. Asemanator au procedat in aval alte doua-trei fire (cele care "fixeaza" Prispa), dintre care citresc in Dimitriu-Cristea ca unul este Vilcelul de sub Creasta (toate astea se.vad foarte frumos din Creasta Costilei, dupa prima lungime a acesteia).

     La dreapta, cazind in Vilcelul de sub Perete,... peretele vertical de acolo produce un fel de cavitate (12), marcata la capatul superior de plinia pe unde se scurge o nemaipomenita padina de inaltime. La extremitatea vestica a acestei pilnii identific Fisura Cristea, un 3A pe unde mai mincam si noi o piine in cataratura, astia mai amaritii si complexatii de octogradisti.. Cam de la nivelul asteia observi un cotlon al muntelui, cu o succesiune de hornuri apetisante ochiului (13)... Nu stiu exact ce traseu e acolo, mai bine tac decit sa spun prostii.

    Imediat deaspra poienii, urmez firul Hornurilor, in defavoarea muchiei intermediare, ce-mi paru cam prea injnepenita. Are si un hatas mai curatel, se pare, dar imi plac saritorile de pe aici... Talvegul se aspreste dupa un timp, gonindu-ma pe flancul din dreapta. Mereu ma amuz aici de saritoarea ce urmeaza, unde surplomba pare sa fi fost creata de un butoi de tabla de la releu, priponit la o gituitara a talvegului si peste care s-au adunat bolovani. Poate aiurea, dar imi aduce aminte de vietatile peste care s-a depus nu stiu ce platosa naturala solida...


    Am cistigat relativ repede inaltime (14, 15). Dupa o vreme, Hornurile bifurca. Pe ceata, m-am chinuit ceva aici, cele doua fire am descoperit atunci a avea niste probleme pe fir, dupa un timp. Abia la o luminatura am identificat o iesire pe stinga, spre Creasta Vaii Albe (16). De data asta, ma ia de nas o chestie cu lespezi din dreapta. Frumoasa plus pe acolo nu am fost niciodata. Nu-i chiar simpla unuia ca mine si cum pe munte o poti mierli destul de lesne, sint prudent. Aleg finalmente o fisura din stinga a acelui cearceaf dezgolit, mai trec pe o scara cu pernite de iarba si uite-ma deasupra zonei delicate. Desi ar fi de mers ata spre Briul Mare (17) (mai ales in cazul celor cu probleme de timp), o iau cit mai la dreapta, sa vad copaia din dreapta (18), dar mai ales zona inierbata de la nivelul meu, din creasta Costila-Galbenele. Plin de flori de colti, dar cam amarite.

   Prins intre orele inaintate dar si dorinta de a face cit mai multe in ziua asta, urc cu limba scoasa de efort. Iata-ma din nou la Pietris (19). Bateriile aparatului foto raposara intru Domnul, asa ca va trebui sa va bazati pe cuvintul meu in ce urmeaza.
Pai acum citeva saptamini una la mina ca devenii foarte curios sa vad mai de aproape zona de deasupra Briului Mare-sud, apoi eram curios cum e cu Iadul Vaii Albe, ce mi se paru mie ca e mai pasnic decit crezusem. Iadul asta e valea care aduna apele imediat la est si sud de Releu. Si capatasem eu senzatia ca se poate cobori mult timp onorabil pe ea inclusiv in zona de abrupt. Mea culpa...
    Pentru iesire la platou aleg flancul aflat cam imediat deasupra Pietrisului, pe fata Vaii Costilei. Desi cu limba scoasa din amintitele motive (si cu inima bum-bum). Imi place, inclusiv cum vezi BMC de aici. La capat este un hornulet ce iar place, dar o satisfactie greu de explicat. Cu mintea zdruncinata, imi spun ca o fi si satisfactia de a scapa de belele abruptului, dar si vreo rezonanta cu ce simti la expulzarea uterina. Asta imi trecu prin cap, asta notez.


    Platoul asta e ceva maret, chestie care tine bineinteles de imaginatia si de amintirile mele (Releul rasarind un pic dar imens prin ceata - o imagine teribila mie). Gonit de ceas, o iau pe marginea abruptului. Gavanul mic. La cel Mare, zaresc un briu si, confundind cu ce vazusem cindva din Valea Alba, o iau intins pe el. E frumos, dar cind dai coltul spre Blid te linistesti... Mai ales pe latura sudica a acestuia, stincoasa si cvasiverticala, briul meu se ofera doar caprelor campioane... Am bafta ca pot sui repede de aici la Platou, imediat la nord de contrafortul dintre Gavan si Blid. Gaurici intereante pe aici, bolovani...
    Blidul, de sus, arata o nebunie. Te sparie dar si incinta. Nu pricep de ce arata precum vaile din Crai, ca o panglica alba... Vaile Bucegilor ofera mai degraba o spintecatura neagra, privite in ansamblu... Aduce, vilcelul Blidului, cu vilcelul secundar al Padinei Lancii, cind rapelezi pe saritoarea aia de neam prost de acolo.
Intind pasul, oprind din cind in cind sa-ti itaiesc privirea in hau. Mmm, ce-mi place!  (e ca la unele doamne: "rea, rea, da' buna!"). Picanta rea iesirea dintr-unul din hornurile aripii sudice. Poti cobori 10-15 metri printre bolovani rosi, dupa care simti ca totul se duce ca pe lumea ailalta... Acolo sa stai la un septica, pe platforma aia... La povestit viata si alte alea... Nu cu vreo dama, astea-s bune pentru prispele din Gavanul Mic...
    Le spun pa!, apoi grabesc spre locul unde pajistea pina aici foarte domoala a Iadului se pregateste de unit cu Valea Alba. E clar, am gresit socoteala, vilcelul scapa urit rau in aval... Realizez ca este vorba de copaia aflata pe Briul Mare imediat la sud de Blid. Ii spusesem Gavanici cindva, dar uite ca e Iadul... curat!
El lasa insa spre partea de sus a Albei briuri, pe unde circula subsemnatul. E loc frumos, vezi albisoarele de sus, daca merita titlul acesta niste fire banale... Pe acest briu ai posibilitatea dupa un timp sa cobori, spre Briul Mare, dar ale sa ma duc in Alba propriu-zisa. Sint doi pasi pina in saua de obirsie.

De aici, la vale...

Author: Mircea Ordean
Uploaded by: Mircea Ordean
Views: 5155, Last update: Sun, Aug 19, 2007



Links to the Mountain Guide:
Muntii BUCEGI  


A photo [Not found]

An article Un sfert de veac, submitted by Ileana Bocanciu -
Asociaţia de Turism „Chindia”   – Un sfert de veac de activitate –              Înfiinţat la 15 decembrie 1983 în Târgovişte, la iniţiativa unui grup de tineri entuziaşti, majoritatea ghizi, Clubul de Turism „Sfinx”, a primit apoi denumirea oficială de „CHINDIA”.         În primii ani, activitatea turistică s-a desfăşura cu sprijinul BTT Târgovişte: participările la concursuri teoretice şi practice de drumeţie montană şi orientare turistică sau la manifestări culturale, activităţile de marcare şi remarcare precum şi acţiunile de întreţinere a potecilor şi marcajelor în masivele Leaota şi Bucegi au făcut numele „Chindia” cunoscut, atât la nivel local, în competiţie – dar şi în colaborare – cu alte cluburi existente la acea vreme, precum şi la nivel naţional.           Începând cu 1989, s-a simţit un suflu puternic, prin infuzia de tinereţe a membrilor noi şi prin diversificarea activităţilor, mai ales în domeniul alpinismului, speologiei şi protecţiei mediului.          Anul 1991 a adus clubului recunoaşterea juridică, devenind prin hotărâre judecătorească   „Asociaţia de Turism Chindia”.          Au urmat ani de dăruire şi pasiune din...

A trail
Satul Moeciu De Sus-Mt. Plesa-Poiana Gutanu-Mt. Grohotisu-Refugiul si Saua Strunga-Cabana Padina

 

Comment
Viorel Borteş Viorel Borteş, Tue, Aug 21, 2007, 9:34 am

Saut! Mişto articolu'! Mai cu seamă că mi-a amintit de plimbările lungi de toamnă, când, sătui de căţărare, căutam senzaţii tari în ture nesfârşite. Spălătura aia de după trecerea în V. Gălbenelelor are într-adevăr vreo 20 de ani, urmare a unui potop la care am "participat" cu toate temerile aferente. Iadului Văii Albe nu-i spune degeaba aşa, cândva nişte amici au oftat rău de tot încercând parcurgerea chiar pe fir. Nu ştiu dacă ai făcut ceva din Albişoare, dar ele nu sunt chiar atât de banale. Mie mi-au plăcut ca ture de iarnă, vara sunt cam mâzgoase şi ierboase.
Păcat că nu ţi-a ieşit tura propusă, aşa e cu capriciile astea ale vremii. Săptămâna trecută eram în Crai şi am auzit pe la radio de copacul căzut pa calea ferată. De, ai fost în locul nepotrivit la momentul nepotrivit:-?
Toată stima, Vio

Fără foto Mircea Ordean, Mon, Aug 17, 2009, 11:24 pm

"Nu ştiu dacă ai făcut ceva din Albişoare, dar ele nu sunt chiar atât de banale"
Am facut. Ba si imi plac.
De vreo sapte ani am si publicat ceva despre ele - pe cit m-a dus priceperea...
Mircea

Comments for this article
Login or register to comment