Valea seaca dintre clai
Duminica, 12 aprilie 2009, am urcat Valea seaca dintre clai.
Valea seaca dintre clai este o vale alpina din bucegi care face parte din abruptul jepilor mici.
Este una dintre cele mai scurte vai din abruptul prahovean si una dintre cele mai usoare, ca si dificultate tehnica.
Pentru a porni spre acest traseu, ne indreptam catre hotel silva, telecabina din busteni si incepem sa urcam pe poteca urlatorilor sau schiel, marcata cu triunghi albastru.
dupa un sfert de ora de la plecarea de la hotel silva, ajungem la o prima bifurcatie catre cascada urlatoarea, marcajul fiind punct rosu.ne continuam drumul pe triunghi albastru timp de 2-3 minute, apoi intram in valea seaca dintre clai.
un reper important, singurul de-altfel, este un copac imens cazut, pe care il putem ocoli.vegetatia de la inceputul vaii ne poate crea impresia ca nu suntem pe valea cautata, dar, daca urcam inca vreo zece minute pe ea, calea ne este barata de o intrerupere de panta destul de mare pe care o vom aprecia ca fiind o "saritoare".desi este una dintre cele mai mari, nu este si cea mai grea.daca nu o putem urca, avem o alternativa mult mai usoara prin dreapta, gasind prize suficiente la perete, dar si radacini zdravene.
ascensiunea de fata si descrierea traseului o raportez la luna la care eu am urcat-o(aprilie) si la parerile strict personale.
observatiile pe care le-am facut timp de 18 ani, referitoare la parcurgerea vaii, sunt urmatoarele:
cea mai buna perioada de escalada libera a saritorilor(intreruperilor de panta) este august-septembrie-octombrie.
cea mai buna ascensiune de iarna este martie-aprilie, jumatate din mai.
aceste observatii, repet, sunt strict personale si le raportez la turele mele.
astfel, pe data de 12 aprilie 2009, vremea a fost superba, nici un nor nu a existat.trebuie sa retinem ca atunci cand nu mai este zapada pe peretii inalti, pericolul de avalanse se reduce foarte mult, insa pot interveni alti factori cum ar fi variatiile prea mari de temperatura, vantul, ceata.
in martie 2009, pe 15, am avut o tentativa de ascensiune a vaii seci, dar zapada mult prea mare m-a facut sa ma intorc din drum.trebuie sa fim mai smeriti si mai educati in domeniul montan.nu exista infrangeri si nici cuceriri, exista doar experiente si trebuie luate ca atare.
pe 12 aprilie 2009, zapada a fost "beton "pe vale.daca in martie era un strat consistent pe saritoarea mare de la intrare, acuma, in aprilie, era uscata si niste flori violacee te ademeneau sa le faci poze.
am urcat cam 100 de metri pe o zapada enervanta rau, cand moale, cand tare.
apoi am fost nevoit sa-mi pun coltarii.experienta personala a noastra isi spune marele cuvant si fiecare decide pentru sine daca e pericol sau nu de avalansa.trebuie sa simti asta.nu exista profesori pentru asta mai buni decat natura insasi si instinctele noastre primare.
daca am intrat la ora 12 fara douazeci pe vale, ei bine, in saua dintre clai eram la ora 14.
era senin si cald si ultimii 50 de metri de-abia i-am urcat pentru ca eram lihnit de foame.
mi-am scos primusul si mi-am facut un ceai, apoi am mancat.soarele bland ma ametea de-a binelea.
era o liniste pe care nu o vei gasi nicaieri, decat aici, in munti.
si cum muntele e munte, adica asa de schimbator, dintr-o data se porni un vant rece de iarna de am fost nevoit sa-mi pun caciula si manusile.
la un moment dat mi s-a parut ca aud voci si.in linistea aceea, mi-am spus ca am o problema si ca aiurez.dar peste putin timp se ivira cativa tineri.dupa ce am stat un pic de vorba, la ora trei am coborat pe aceeasi vale.
la coborare este bine sa infigeti zdravan coltii din spate ai coltarilor, in zapada.
daca la urcare am facut doua ore si optispe minute.la coborare am facut 48 de minute!
urmeaza pozele!
va urez ture cat mai inaltatoare pentru suflet!
ciprian teodorescu
Golopentia Dan, Wed, Apr 29, 2009, 1:56 pm 
