Varful Pietroasa si Varful Plesca - Varful Plesca - Partea a III-a
De aici,
De aici, spre stânga, se desprinde în panta
sustinuta drumul ce duce la Cabana Plesca. E podit cu gheata
umeda. Urmele 4 x 4 continua prin puful alb de 25 cm grosime. Se
pare ca temerarul sofer a luat-o spre Mara utilizând acest
parcurs ne dat în circulatie publica, înca. O singura data mai
fusesem pe-aici, vara, cu un coleg de serviciu, prin '79. Soarele
e sus si tandrele-i mângâieri sunt tot mai calde, binevenite.
Trecem pe sub un veritabil tunel de aluni aplecati
sub povara neii apoi pe sub o linie de înalta tensiune sustinuta
traditional pe stâlpi de lemn tratati cu creozot. Duce spre
Cabana Plesca si Barajul Runcu-Tataru, în constructie ( mai mult
în conservare ?!) Linia electrica sare spre dreapta fundul vaii
Rosii izvorâte din sudul vf. Plesca Mare(1292 m) , urmarind-o
vedem cosurile de fum paralele ale noii cabane Plesca înaltata
de puscariasi drept camin muncitoresc pentru hidrotehnicieni.
Iesim într-o zona ceva mai degajata spre est-sud-est în timp ce
spre vest apare vf. Stedia Mica , împadurit cu faget , iar la
dreapta lui, peste obârsia Vaii Rosii, vf. Plesca îsi expune
fara jena alba-i chelie. Drumul face o mare bucla spre dreapta.
Taiem Valea Rosie pe un podet lasând spre stânga o frumoasa
liziera de molidis tânar, dens-perie, cu poalele nepângarite
înca de zapada.
Ce tentant e un popas pe taluzul pietros-lutos
aburind sub razele soarelui ! Din acest loc , urmând spre vest ,
apoi nord-vest un drum de TAF si albia Vaii Rosii amonte se
ajunge cel mai repede pe vf. Plesca Mare. Îi dam bice spre
Cabana Plesca , de fapt un manunchi de cabane apartinând
Ocolului Silvic Mara, OGA, Insp.Scolar MM, Hidrotehnica SA .
Suntem într-o imensa poiana imaculata. Pustie. Schelaria unui
turn de apa neizolat , spart de ger, cu siroire de apa risipita
aiurea înghetând pe structurile geometrice, realizând o
fotogenica aratare, ne atrage atentia în dreapta.
Trec pe lânga un gard din plasa de sârma pe care
paianjenii-funigei ai gerului au întins o fantastica,
delicat-fragila plasa alb-argintie si ma apropiu de scheletul
turnului de apa imortalizându-l o data cu vf. Plesca Mare,
cocheta cabana silvica si un fag urias . Kafkian, sau tarkovskian
sinistru, un bec arde inutil, ziua-n amiaza mare , la intrarea
în cabana imensa a hidrotehnicienilor subliniind ciudat
pustietatea, o alta, incredibila risipa de spatii-amenajari
pentru cazare si turism de masa. E greu de descris feeria de
soare-alb al zapezii, universul micro structurilor /decoratinilor
stelare de gheata atasate smocurilor lanceolate de pipirig,
firelor uscate de iarba bej, altenanta agresiva de umbra/lumina,
plan/volum... Suntem fericiti, pur si simplu .
Auzim haulituri, voci, dialog. Dinspre un izvor
apropiat apar doi paznici cu plase de rafie încarcate de butelii
din plastic pline ochi cu apa. Schimbam traditionale saluturi, le
uram un an bun , identificam împreuna câteva repere din decor
apoi continuam spre zona superioara a Cheilor Tataru. În stânga
continua un drum spre Sapânta. Noi ne deplasam pe cel ce
ocoleste capatul laculetului din amontele Cheilor Tataru pentru a
conduce ,dincolo de barajul în constructie, spre
Mara-Desesti-Sighetu Marmatiei.
Trecem un pod apoi coborâm pe malul stâng Valea
Brazilor si ne orientam spre micul lac înghetat, marginit de
turbarii mlastinoase acaparate de tufe de pipirig. Avansam cu
precautie, înmuierea bocancilor n-ar fi deloc de dorit pe frigul
domolit putin spre amiaza. O succesiune de izvoare susura de sub
taluzul consolidat al drumului. Apar primele sâncarii ce
constituie peretele dreapta al cheilor, spectaculos mai ales
datorita verticalelor andezitice coplesite de galben-aurii
licheni. Deasupra lor un brâu verde întunecat de molizi
pigmentati cu delicati mesteceni aduc a breton pudrat de nea.
-5-
Autor: Petru Lucian Goja Înscris de: Vasile Coţovanu Vizualizări: 5978, Ultima actualizare: Miercuri, 7 Feb 2001