Statiunea Izvoare-
Statiunea Izvoare-Cabana
Plesca-Cheile Tatarului
Parcurs 14 ian. 2001
Ce traseu inedit , posibila premiera în zona
limitrofa Baii Mari sa propun ca duminicala tura ? Mi-am amintit
de vf. Plesca, mereu ramas înafara circuitelor noastre, situat
oarecum la egala distanta de vf.Pietroasa si Ignis , ceva mai
aproape de vf. Rotundu, nu departe de micile dar pitorestile Chei
ale Tatarului . Am luat harta M-tilor Gutâi si dupa o scurta
documentare/evaluare am conchis ca e posibila aceasta aventura.
Plecam la 7,45 dupa închegarea trupei, usor modificate. Ger mai
aspru decât în ziua precedenta.
Ajungând în perimetrul lacului Firiza ne bucuram
sa constatam substantiala ameliorare a nivelului acestuia
consecutiv precipitatiilor din ultimele saptamâni, topirii neii
cazute dinainte de Craciun. Carosabil dubios, glazurat cu gheata.
Nici gând de antiderapant. Pe cine sa preocupe turismul,
sporturile de iarna si asa afectate de evolutia meteo ciudata ?
Trecem de ultimele case pitoresti ale Firizei si ne angajam în
amontele Vaii Negre constatând trecerea unui singur autoturism,
probabil 4 x 4 , spre Statiunea Turistica Izvoare. Urme paralele
maculând puful zapezii de aprox. 3-5 cm fulguite peste noapte.
Zapada veche atinge 20-25 cm, ca si pe Pietroasa. Rasarit discret
.Nici urma de nori. Frig si mai întepator, penetrant, aici unde
curentii reci coboara purtati parca pe valurile turcoaz-argintii
ale Vaii Negre. Traditionale locuri de picnik. Pustii. Ciulini.
Sobri. Tristi sub scufiile stelare, albe.Banale buruieni
transformate de chiciura în mirifice forme ilustrând cartea de
povesti a naturii. Mi-e frica de un eventual matinal sofer ce-ar
putea coborâ dinspre Izvoare fara a se asigura, taind strânsele
curbe.
Avem noroc. Nu circula nimeni. Trecem cu bine si
examenul pantelor sustinute, lungi de la cascada si apoi de la
Curba mortii. De aici am putea-o lua la dreapta spre Boriste si
vf. Ignis, eventual pe Piciorul Cerbului ( nu mai trecusem
pe-acolo din vremea primilor ani de studentie). Decidem însa sa
ne facem planul. Dupa aprox. 45 min. suntem sus, la intersectia
cu drumul forestier ce coboara spre Cabana pionerilor si în
continuare spre Cabana Maratex-Podul Cires. Ne echipam si o tulim
repejor la vare mânati de gerul ce ne ciupeste obrajii
îmbujorându-i.
Ce minunatie de padure ninsa, de molid !
Ce frumoase poienite intercalate !
Câta liniste apoi ce încântare generata de
cursul vaii venite dinspre Poiana Soarelui !
Ce nepermisa (alt-unde)risipa de spatii de cazare ,
dotari care au fost realizate cu certe eforturi financiare !
La noi ca la nimenea...mioritica, tâmpita
consolare. Ritm excelent, probabil stimulat de tura din ziua
precedenta, în mod cert si de frigul tot mai aspru.
Sa fie -15C ? Posibil. Meandrele drumului sunt
strajuite de falnici molizi dar si de un veritabil guler verde
închis, tepos, din mii de tineri molizi, nu mai înalti de-o
schioapa. Ostentativa risipa de vegetala exuberanta. Lupta acerba
pentru existenta îsi va spune în ani cuvântul, majoritatea
acelor miniaturali Pomi de Craciun fiind sortiti fragedei lor
pieiri.
-3-
