Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Ghid montan - Ghid de trekking

Bookmark and Share

Ghid de trekking

Ghid de(-spre) trekking

adaptare dupa Andrea Busnelli

 

Desi pronuntia ne duce cu gindul la celebri track-eri americani (cautatorii de urme), trekking-ul isi are originea in Africa si semnifica in general, in functie de zona, o calatorie, pe jos sau cu carul cu boi, o migratie.

 

Conform "Codului Muntelui" adoptat de Adunarea Generala UIAA, retinem ca trekking-ul nu este altceva decit mersul in zone montane prealpine si alpine, catre cabane, trecatori, virfuri sau alte puncte de atractie.  Cu alte cuvinte, o plimbare de mai multe zile in zona inalta a muntilor, in special in afara potecilor batute/marcate. Este cea mai raspindita forma de "alpinism", desfasurat in zone accesibile, fara a fi necesara folosirea mainilor (hiking). Noi ii putem spune simplu, mersul pe munte, sau drumetie si desigur, nu cred ca este straina nici unei persoane care acceseaza acest site.

Desigur, UIAA a adaptata definitia la aria de desfasurare a activitatii sale - muntele. Intr-o acceptiune mai larga, insa, si mai ales pentru vestici, trekking-ul nu tine de o zona de relief anume, ea putindu-se desfasura nu numai in munti, dar si in deserturi, podisuri inalte, jungla, etc.

Desi am putea sa-i spunem romaneste,"drumetie", voi folosi in continuare termenul de trekking, atit pentru ca este utilizat de autorul tradus, cit mai ales datorita faptului ca are o deosebire esentiala fata de drumetiile noastre: anume ca se desfasoare in zone neumblate. In orice caz, nu cred ca o tura de 4-5 zile in apuseni sau fagaras nu se poate numi trekking, doar pentru ca se desfasoare pe trasee mercate.

 

Important:

Acest ghid infatiseaza anumite elemente si informatii ce constituie bazele trekking-ului. Nu este ceva extrem de riguros si nu stabileste reguli batute in cuie ci mai degraba un set de sfaturi bazate pe observatii si experienta. Nu va bazati numai pe el pentru ture serioase de trekking si totdeauna adunati informatii si de la cei mai experimentati, salvamont, ghizi montani, etc.

Ghidul se adreseaza mai ales incepatorilor si nu are pretentia sa dea nimanui lectii de trekking. Desigur, poate fi completat, in multe privinte.

 

Planificarea turei

Indiferenta daca doriti sa traversati Antarctica sau sa faceti doar o plimbare in padure, planificarea turei este la fel de importanta: va elimina cit mai multe din lucrurile neprevazute si va va permite sa aveti o calatorie placuta.

 

1. Stringerea de informatii

Primul pas in planificarea unei ture de trekking este adunarea informatiilor.

            - harti, ghizi, carti pot fi gasite in librarii sau in agentii turistice (la noi mai putin in agentii).

            - de cele mai multe ori, insa, informatiile cele mai valoroase si precise se pot aduna de la oamenii umblati in zona respectiva, sau cluburi montane.

            - informatii despre starea vremii se pot lua de la posturile locale sau nationale de TV si radio sau de la cineva care locuieste in zona. Internetul ofera informatii valoroase, focalizate pe zona dorita. Totusi, inainte sa plecati de acasa, nu uitati sa priviti si  cerul.

 

O mare grija trebuie acordata gasirii unor harti precise si fara erori, precum si a unor date meteo corecte. Informatiile imprecise, incomplete sau eronate va pot conduce in situatii extrem de periculoase. 

Retineti: cu cit adunati mai multe informatii, cu atit este mai bine.

           

 

2. Intrepretarea hartilor

Harta este un desen care reda prin simboluri conventional stabilite, o parte din suprafata terestra. Harta contine foarte multe informatii necesare unui trekk-er: distante, altitudini (implicit diferente de nivel), morfologia terenului, constructii si majoritatea cailor de acces (drumuri principale/secundare, cai ferate, carari, etc). O harta are urmatoarele caracteristici principale:

Scara:scara arata marimea la care harta reprezinta situatia reala din teren. De exemplu, o harta cu scara de 1 la 25000 (1: 25000) reprezinta 1 km din teren, prin 4 cm de pe desen. (Obtineti cei 4 cm efectuind operatia de impartire si inmultind rezultatul cu 100.000). Cea mai buna scara pentru harti de trekking este de 1: 50000, dar este posibil sa avem nevoie de mai multe harti, cu diferite scari, in functie de tura planificata. De exemplu o harta cu scara de 1: 100000 pentru o vedere generala, a intregii zone si una sau mai multe harti cu o scara mai mare, pentru a vedea mai in amanuntime zona de tura.

Contururile: contururile sunt linii care leaga "puncte" imaginare situate la aceeasi altitudine si sunt folosite pentru a reprezenta relieful, tarmurile, lacurile. In mod obisnuit, altitudinile desemnate prin aceste linii, sunt aratate prin cifre sau coduri de culoare. Hartile obisnuite indica linia de contur din 100 in 100 de metri. (Aceste contururi pot fi imaginate ca niste taieturi perfect orizontale, formind felii suprapuse).    

Culorile: Hartile care respecta acordurile internationale folosesc culoarea neagra pentru denumiri, constructii; albastru pentru ape; brun pentru relief; verde pentru diferitele categorii de vegetatie; rosu pentru categoriile de drumuri si informatii speciale. Oricum, aceste culori variaza in functie de harta (mai ales la cele turistice) De aceea este indicat sa consultati cu atentie legenda culorilor si a simbolurilor, de pe harta.

Legenda: este un mic tabel pentru instruirea cititorului cu privire la ce inseamna fiecare simbol, sau culoare de pe harta.

 

3. Planificarea propriu-zisa

Cind alegeti un traseu pe care doriti sa il parcurgeti in tura de trekking, trebuie sa tineti cont de urmatoarele citeva aspecte:

            - dificultatea traseului (carari, ghetari sau morene de traversat, prezenta sapezii, etc)

            - experienta trekkerilor vis-à-vis de dificultatea traseului

            - conditia fizica a fiecarui membru al grupului

            - timpul avut la dispozitie

            - echipamentul necesar

            - alte pericole specifice zonei (de exemplu schimbarea brusca a vremii, la munte)

 

Timpul Necesar

Folositi aceasta metoda simpla pentru a calcula aproximativ cit timp necesita tura planificata, in conditii normale (fara zapada):

            - masurati distanta pe care o aveti de parcurs, pe harta si socotiti o ora pentru fiecare 4 km.

            - masurati diferentele de nivel si socotiti 1 ora pentru fiecare 400 m.

            - socotiti 15 minute totale de odihna pentru fiecare ora de mers (timp relativ, in functie de multi factori)

Exemplu: pentru a face o tura de 16 km, cu o diferenta de nivel de 800 m, aveti nevoie de 7 ore si 30 de minute (4 ore pentru distanta, 2 ore pentru diferenta de nivel = 6 ore + 6 x 15 minute = 7 ore si 30 minute).

 

4. Ghetele

Sint cea mai importanta piesa din echipamentul unui trekker: ghetele proaste sau inadecvate pot compromite reusita turei si chiar sanatatea persoanei. Gheata trebuie sa asigure doua aspecte majore: confortul si aderenta. O pereche de ghete bune pentru mers, are in principal urmatoarele caracteristici:

Fata (partea care acopera laba piciorului, degetele si calcaiul): poate fi confectionat din materiale rezistente la abraziune, materiale clasice, obisnuite (piele) sau plastic modern, care inveleste si protejeaza piciorul fiind foarte rezistent.

Talpa: este foarte importanta, ea trebuind sa fie aderenta la toate suprafetele de sol. Si mai bine este daca este prevazuta cu un strat intermediar, amortizor de soc, pentru calcaie. Firmele specializate ofera o mare diversitate de talpi, in functie destinatia ghetei. Ar fi doar de reamintit cel mai cunoscut astfel de material : vibram.

Branturi: (taklpa interioara, ce vine direct in contact cu piciorul): trebuie sa fie o suprafata confectionata si adaptata dupa anatomia piciorului, confortabila, care sa se poata schimba, igienica si usor de uscat.

           

Ghetele vechi si grele, din piele sunt de domeniul trecutului. Desi inca multi le prefera celor facute din materiale moderne, probabil ca o fac din considerente personale sau financiare. Ultimele cercetari arata ca pentru a cara 100 de grame adaugate la ghete, este necesar acelasi efort, ca pentru a cara 500 de garme in spate. Asta pentru ca greutatea de pe spate se imparte pe tot corpul, pe cind cea de pe gheata este dusa doar de picior. De aceea este mai bine sa alegem ghete usoare, care sa permita respiratia piciorului si sa ofere confort deplin. Sunt de preferat ghete mai inalte, care sa tina ghezna, protejind-o impotriva leziunilor. Iata cum trebuie sa fie ghetele ideale: rezistente si impermeabile - pentru munti inalti, unde putem avea probleme cu zapada; usoare si "ventilate" pentru ture in zone cu clima fierbinte. Se pot alege insa si ghete intermediare. Turele lungi necesita doua pereghi de ghete: robuste pentru pasajele dificile si usoare pentru pasajele lejere sau zilele de odihna.

 

Sfaturi pentru ghetele dvs.

- Ghetele pot fi spalate cu apa simpla, fara a se exagera.

- Nu uscati niciodata ghetele direct la surse de caldura (soare, foc, sobe). Lasati-le sa se usuce  in mod natural, de la sine.

- Curatati fata ghetei cu o perie tare, totdeauna cind gheata este uscata.

- Cind trebuie imbunatatita rezistenta la apa, folositi silicon, spary sau spuma speciala pentru cusaturile de pe fata. Folositi crema/unsoare doar pentru modelele vechi, din piele. Nu uitati ca in magazinele speializate se gasesc asemenea substante de intretinere, pentru fiecare tip de material de gheata.

- La sfirsitul sezonului, trebuie intotdeauna sa uscati, sa curatati si sa depozitati ghetele, umplute cu hiertie si legate la sireturi.

Retineti: Nu plecati niciodata intr-o tura (lunga) cu/numai cu ghete noi. Ghetele moderne sunt foarte adaptabile si primitoare pentru picior, insa bataturile si mai ales basicile sunt mai totdeauna inevitabile la incaltarile noi.

 

5. Hainele

Sosetele: sunt foarte importante, de asemenea, fiind in contact direct cu pielea. Trebuie sa fie confortabile, sa permita respiratia piciorului, sa-l mentina cald si uscat, neiritat sau ranit, prin frecare, apasare, etc. Bumbacul este ieftin si confortabil, dar absoarbe transpiratia si devine umed. Se inaspreste dupa citeva spalari. Lina tine cald, dar absoarbe transpiratia si este prea aspra. Sosetele din fibre sintetice sunt cele mai bune, intrucit tin cald si nu permit dezvoltarea ciupercilor. Atentie la cuasturi, care pot produce disconfort si rani foarte grave. Unele modele sunt special create pentru trekking, comode cu confot imbunatatit si nu produc basici. Nu va bazati pe o singura pereche se sosete, indiferent cit de performante sunt.

Tricouri/camasi: trebuie sa tina de clad corpului, dar sa si permita eliminarea transpiratiei. Din nou lina nu este de preferat, pentru ca absoarbe transpiratia si devine umeda. Bumbacul este in general bun, dar nu pentru a va incalzi: se umezeste repede si apoi tine frig. Alegerea buna este polipropilena (materiale sintetice subtiri sau polar-tek), fiind usoara, moale, elimina transpiratia si tine de cald. Este insa scumpa. O combinatie buna este intre un tricou de bumbac (care se va schimba ori de cite ori se uda) si peste, o bluza de polar, pentru a retine caldura.

Pantaloni: pantaloni lungi, din bumbac tare, Cordura, Goretex, sau alte materiale noi, care tin cald in sezonul rece, sunt necesare in zonele cu plante cu ghimpi/spini, capuse sau alte insecte.Nu uitati ca pe linga acesti pantaloni/suprapantaloni aveti nevoie si de alte obiecte vestimentare adecvate, imbracate dedesupt. Pantalonii scurti sunt excelenti in sezoanele uscate si calde, pe carari largi, unde nu va puteti zgiria, taia, etc...

Sinteticele sunt calduroase si usoare, insa prea fragile pentru a fi folosite in ture montane.

Retineti: nu folositi blugi, care sunt rigizi, se uda usor si se usuca greu.

Haine, jachete de vint: Goretex sau alte materiale noi sunt excelente (desigur si scumpe) pentru sezoanele friguroase. Jachete mai usoare sunt bune pentru clima moderata, iar fisurile de vint apara atit impotriva vintului cit si a ploii. Din pacate nu permit eliminarea transpiratiei si dupa o scurta perioada de timp, in interior se produce condens, udind hainele de dedesupt. Doar un singur sfat pentru alegerea hainei: asigurati-va ca are cit mai multe buzunare, pentru a putea duce separat si gasi usor, orice din micile nimicuri atit de neceasre.

Manusi, caciuli, ochelari de soare: nu plecati niciodata in tura fara aceste 3 obiecte. Manusile e bine sa fie impermeabile, si destul de mari ca sa permita o miscare libera a degetelor. Folositi palarii sau caciuli din lina sau sintetice pentru iarna, sau palarii cu boruri largi, sepci cu prelata pentru git, vara. Ochelarii de soare sunt vitali. Folositi ochelari cu lentile de calitate, atit la zapada cit si in desert si modele care sa acopere in totalitate ochiul, evitind intrarea razelor din lateral.

 

6. Bagajul

Rucsacul trebuie sa se potriveasca foarte bine pe spate, sa fie comod. Sunt recomandate modelele anatomice, cu curele de umar reglabile, curea larga pentru briu si un mica, pentru piept. Este bine sa aiba multe buzunare, iar sacul prpriu-zis  sa fie impartit in mai multe compartimente, pentru a va putea aranja mai bine lucrurile. Modelele mai noi au de asemenea un distantier intre sac si spate, pentru a preveni transpiratia.

 

Sfaturi pentru impachetare

Impachetati tot ce va trebuie (chiar si pentru situatii neasteptate), dar nimic in plus. Aranjati rucsacul astfel ca lucrurile pe care le utilizati des sa fie deasupra, pentru a fi la indemina (tricou uscat, haina de vint). Lucrurile importante trebuie puse intr-un sac de nylon, intrucit rucsacii nu sunt impermeabili. Echilibrati bine rucsacul (si fiecare obiect din el) obiectele grele in partea dejos si evitati asezarea obiectelor dure (muchii, colturi) catre spate. Atentie la obiectele taioase care pot distruge sacul si va pot rani!

Retineti: placerea excursiei este invers proportionala greutatea rucsacului: de fiecare data cind iesiti din bloc, cu sacul in spate, va dati seama ca ceva din el nu este chiar necesar. Deci, impachetati numai cele necesare.

 

7. Instrumente

In principiu sunt doua instrumenete de baza, fara de care nu trebuie sa plecati: busola si altimetrul. Cu ajutorul amindurora va puteti stabili pozitia pe harta si sti cu exactitate unde sunteti. In mod normal, altimetrul aste prevazut si cu un barometru care va permite sa estimati starea vremii. (Cresterea presiunii atmosferice inseamna vreme buna, scaderea, vreme rea). Pentru calatorii importante, sunt necesare instrumente de precizie. Cele inglobate in unele ceasuri electronice pot fi suficiente, insa harta trebuie sa fie foarte precisa.

 

Noile tehnologii pot ajuta trekkerii chiar si mai mult. GPS (Sistem de Pozitionare Globala), bazat pe reteaua  de sateliti, va ajuta sa va stabiliti pozitia si altitudinea. Modelele avansate va pot chiar arata locatia, pe o harta digitala si daca va inregistrati dinainte ruta, va pot indica directia de urmat. Pentru GPS-urile obisnuite, precizia este de +/- 50-100m pentru pozitie si +/- 200m pentru altitudine. Valori mai precise pot fi obtinute daca echipamentul poate decoda corectiile DGPS, pe unde ultrascurte.

 

8. Trusa de primul ajutor

Nu plecati niciodata fara trusa de prim ajutor. Ea trebuie sa fie adaptata/adecvata turei si sa contina cele necesare cel putin ranirilor obisnuite (scrintituri, julituri). Folositi o cutie impermeabila, rezistenta la soc si daca se poate termoizolanta, pentru a proteja medicamentele. Incercati sa nu exagerati: dezinfectant, fase, vata, bandaj, foarfeca, sunt suficiente. Antiinflamatoare, analgezice/calmante sunt principalele medicamente pe care trebuie sa la aveti. Completati in functie de nevoile personale.

 

9. Apa si alimente

Pentru turele lungi, fara cabane sau adaposturi pe parcurs, mincarea devine o chestiune importanta. Luati alimente cu continut nutritiv ridicat si nu va bazati numai pe gustari. Mincarea uscata poate fi o alegere buna, dar nu exagerati: dupa un timp veti incepe sa o uriti. Un mic dejun bogat, mai multe mese mici de-a lungul zilei (indicat dupa urcus) si o cina completa acopera in mod adecvat nevoile organismului. Evitati mincarea greu de digerat si ginditi-va serios la fructe (uscate sau proaspete) si ciocolata pentru gustari, ca sa va refaca energia. Apa este de asemenea vitala: trekkingul presupune pierderea prin transpiratie a unei mari cantitati de apa si saruri minerale, care trebuie imediat inlocuita. Apa plata este de ajuns, iar sarurile minerale se pot lua din pastile sau lichide speciale pentru sportivi.

Retineti:in zilele de dinaintea plecarii incercati sa mincati ceva mai mult decit de obicei pentru a acumula rezerve si luati mai multa apa decit aveti nevoie. Niciodata nu se stie. De-a lungul turei, beti regulat, chiar daca nu va e sete. Daca va este sete, inseamna ca deja corpul a pierdut prea multa apa si se lupta sa recupereze.

 

10. Pregatirea fizica

Turele lungi necesita o foarte buna pregatire fizica, dar nu plecati nici pentru o tura scurta daca nu va simtiti in forma. Inainte sa plecati intr-o calatorie trebuie sa exersati si sa imbunatatiti capacitatile fizice ale corpului. Incepeti cu plimbari mai scurte, cu rucsac usor si mariti progresiv distanta, dificultatea traseului si greutatea sacului. Fiti pregatiti din punct de vedere aerobic (suflu: raportul dintre numarul de inspiratii si batai ale inimii) pentru ascensiune si acordati atentie intaririi muschiului cvadriceps care sa preia o parte din efortul la care este supus genunchiul la coborire. Adeseori coborirea poate sa fie mai dificila si mai grea decit urcusul. Folositi aceasta perioada si pentru a va imbunatati indeminarea de a lucra cu busola, altimetrul si hartile. Exersati in zone cunoscute.

 

11. Orientarea

De-a lungul turei, verificati-va in mod constant pozitia pe harta, utiliuzind instrumentele de navigatie. Harta trebuie tinuta tot timpul la indemina, (dar protejata la apa) astfel ca printr-o singure privire sa va ofere imaginea locului unde va aflati si a rutei pe care o aveti de parcurs in continuare. Folositi ca repere elemente naturale (munti, lacuri, riuri) sau drumuri si constructii, pentru orientare rapida. Pentru o buna orientare memorati urmatoarea portiune traseului, concentrindu-va pe principalele elemente, usor de retinut, pe care le gasiti pe harta. Daca vizibilitatea este proasta sau nu sunteti sigur de locatie, consultati instrumentele. Cum am amintit, altimetrul va ajuta la determinarea altitudinii (pozitia pe verticala), iar compasul pentru a determina directia de urmat, asa cum vom arata mai jos. De asemenea este o procedura foarte buna aceea de a va intoarce si privi drumul parcurs deja/urmele lasate, pentru a recunoaste mai bine traseul la intoarcere. De multe ori, un traseu privit din sens invers este complet diferit fata de cel la dus. Faceti aceasta recunoastere chiar daca nu planuiti sa va intoarceti pe acelasi drum: situatii de urgenta pot aparea oricind.

 

Cum se foloseste busola pentru determinarea directiei

-         asezati busola pe harta, cu sageata indreptata spre directia (pe harta) in care doriti sa mergeti

-         rotiti cadranul numerotat al busolei, pina cind nordul inscris pe cadran va corespunde cu nordul hartii

-         rotiti ansamblul harta-busola pina cind acul magnetic va veni in dreptul nordului de pe cadran. Sageata busolei indica directia de urmat

 

12. Vremea

Starea vremii este factorul cel mai important in trekking: marea majoritate a accidentelor si tragediilor - care afecteaza atit incepatorii cit si trekkerii profesionisti - sunt cauzate de vremea rea. Indiferent de locatie, de cit de bine pregatiti, antrenati sunteti sau cit de bine conoasteti terenul, nu ignorati vremea. Singura lectie pe care trebuie sa o invatati si sa reflectati asupra ei este aceea ca daca nu sunteti siguri de conditiile meteo, sau previziunile indica vreme proasta, abandonati tura. Indictia este insa relativa, fiind des intilnite situatiile in care organizarea rapida a unei tabere/bivuac si asteptarea vremii favorabile este de preferat. Sau continuarea restului de traseu, in functie de distante si multe alte elemente.

Ceata: Ceata este o problema majora in munti, putind sa faca imposibila orientarea dupa instinct si elemente naturale, determinindu-va sa folositi harta si instrumentele. Cind intilniti ceata verificati-va locatia mai des, iar daca sunteti in grup, trimiteti unul sau mai multi membri sa examineze traseul de urmat. Tineti tot timpul un contact sonor (vocal) cu acestia sau cu alti membri ai grupului, opriti in puncte bine stabilite. Acest lucru poate incetini calatoria, insa va evita cu siguranta alegera unor trasee gresite.

Ploaia: ploaia este un fenomen obisnuit de-a lungul unei ture. Incercati sa va obisnuiti cu ideea si sa fiti pregatit cu imbracaminte de ploaie. Se recomanda asa numitele "poncho", care sa acopere si rucsacul. Fiti pregatiti si pentru modificarile solului - noroi, zone aluneoase - care va pot incetini.

Fulgerele: Furtunile de vara sunt insotite de fulgere. Retineti ca aceste furtuni apar de obicei dupa prinz, iar fulgerele lovesc in locurile unde distanta cer-pamint este mai mica. Evitati locurile inalte, platourile golase, copacii batrini si inalti si adapostirea sub orice fel de obiecte de metal. In mod obisnuit fulgerul loveste aproximativ pina la 3 km fata de locul producerii sale. Distanta dvs. fata de acest loc se poate calcula aproximativ, folosind o regula simpla si cunoscuta: numarind secundele dintre fulger si tunet. Acestea indica numarul de km.

Zapada: proaspata, pulbere este incomoda pentru inaintat si trebuie sa folositi rachete. Zapada veche (albastrie) este periculoasa din perspectiva pornirii avalansalor. Daca aveti de traversat o portiune periculoasa, faceti-o pe rind, cite unul. Chiar si numai pentru ca un om acoperit de avalansa are mult mai multe sanse de supravietuire daca poate fi ajutat de coechipieri sau acesti pot chema ajutoare. Desi s-a scris mult, impotriva avalanselor nu exista retete sigure de supravietuire. Consultati si lucrari de specialitate pentru a va imbogati cunostintele. Chiar si in muntii nostri, mici ca inaltime, avalansele sunt periculoase si an de an produc accidente mortale.

 

13. Respectul fata de natura

Trekkingul are ca scop explorearea si admirarea naturii. Aceasta insa presupune si respectarea ei. Nu murdariti zona pe care o vizitati si luati intotdeauna pungi de plastic pentru a aduna si aduce gunoiul. Nu rupeti/distrugeti vegetatia, nu luati ciuperci fara motive bine intemeiate. Lasati in pace animalele salbatice si mai ales nu le hraniti: nu vor mai fi capabile sa se hraneasca, atunci cind nu va mai fi nimeni acolo.

Romania se afla inca departe de ceea ce poate fi numit un turism civilizat. Desi multi, sau poate chiar toti dintre cei care urca muntii stiu ca nu trebuie sa lase gunoaie in urma, totusi, muntii nostri sunt plini de cutii de conserve, pet-uri si multe alte deseuri care nu sunt biodegradabile. De vina este comoditatea, sau mai bine zis mentalitatea aceasta balcanica, binecunoscuta deja in vest. Insa nu de ochii lumii trebuie pastrata si ingrijita natura. Unul din motive, personal fiecarui individ, ar trebui sa fie demnitatea si integritatea. In nici un caz frica de amenda, care este in fapt o constringere, nu o convingere. Iar al doilea motiv, mult mai important, ar trebui sa izvorasca din constiinta specifica speciei umane. Ea este si suficient de capabila si suficient de rea ca sa distruga totul in jurul ei. Oricum prezenta omului, chiar si riguros controlata, in habitate din ce in ce mai indepartate, conduce inevitabil, in timp, la degradarea biosferei. Asa ca la un moment dat m-am gindit daca nu ar fi mai bine sa nu traduc aceasta lucrare, care este intr-o oarecare masura un mic ajutor si un indemn la a umbla si la a cunoaste natura. Am tradus-o totusi, adaptata la conditiile noastre, gindindu-ma ca va folosi celor care intr-adevar iubesc natura si muntele.         

Autor: Eugen Gombos
Înscris de: Eugen Gombos
Vizualizări: 10734, Ultima actualizare: Duminică, 28 Nov 2004


Comentariu
Feri Zsizsnovszky Feri Zsizsnovszky, Marți, 30 Nov 2004, 12:16

Un mic ajutor pentru transformarea la scara a distantelor de pe harta: sa nu ne incurcam in unitatile de masura, trebuie tinut minte un singur sablon, si anume ca pe ambele parti a raportului intotdeauna este aceeasi unitate de masura. Adaptat la exemplul de mai sus, 1 cm de pe harta = 25000 cm pe teren.
Si inca o mica precizare, liniile imaginare care unesc punctele de aceeasi altitudine (aici "contururi") se numesc de fapt curbe de nivel, iar distanta (pe verticala) dintre ele echidistanta.
In plus, as mai adauga in final niste observatii. Legat de impachetare: e mai bine ca greutatile mai mari sa fie cat mai sus in rucsac, pt. ca e mai bine sa te "apese" pe umeri decat sa te "traga", iar lucrurile care se utilizeaza des se pot pune si jos, avand in vedere ca cele mai multe rucsace moderne se deschid pe ambele capete. Asta bineinteles este doar o parere care vine din experienta personala. Ca si aceea (asta in exclusivitate pt. incepatori!!), ca niciodata, nici pe distanta relativ scurta (1-2-3 km) sa nu duci bagaj IN MANA. Dupa scurt timp te enerveaza cumplit, te oboseste si implicit te incetineste.
Alta chestiune: "pauzele lungi si dese" aici nu sunt cheia marilor succese. E mai bine sa-ti alegi un ritm, potrivit conditiei fizice, pe care sa incerci sa-l mentii cat mai mult timp, si sa te opresti cat mai rar. Pauza te scoate din ritm si te impiedica deseori sa treci de "punctele moarte."
Repet, toate astea sunt pareri personale, fiecare trebuie sa-si faca propriul bagaj de experiente, care pot fi diferite fata de cele de mai sus, mai adaptate pentru sine.

Alin-Luis Pleșu Alin-Luis Pleșu, Joi, 2 Dec 2004, 13:31

Alte cateva observatii (pentru cei care au nevoie de ele): ambalajele care au fost transportate la urcus cu tot cu continut, pot fi transportate fara nici o problema pana la baza muntelui la primul cos de gunoi. Ele si-au avut locul lor in rucsac, deci nu exista absolut nici un motiv pentru a nu le transporta chiar si pana acasa. Daca vi se pare ca exista locuri amenajate de depozitare a gunoaielor pe munte (pe langa cabane, locuri de campare): va inselati - sunt acolo din neglijenta altora, iar faptul ca stau "gramada" nu le justifica prezenta.
Un accesoriu foarte util pentru trekking sunt betele, de preferat telescopice si speciale pentru aceasta indeletnicire (varful este conceput pentru a avea o buna aderenta la piatra). Daca nu ati folosit inca, nici nu va imaginati cat de utile pot fi.
Apa poate fi transportata in PET-uri de 0, 5 l care se distribuie cu usurinta pentru a echilbra rucsacul. Cred ca pentru o etapa de o zi in muntii nostri este suficienta o cantitate de 2 l / persoana (ma rog, asta e pentru mine) fara realimentare intre tabere de dimineata/sera.
Personal ma confrunt cu o problema cauzata de pietricelele care sar in bocanci in timpul mersului. Daca se intampla, este necesar ca ele sa fie scoase de cate ori este cazul, altfel ar putea produce rani la picioare. Cel mai indicat, daca va confruntati cu asemenea probleme, ar fi sa folositi parazapezi sau pantaloni care sa acopere partea superioara a bocancului.
Ture faine!

Fără foto aurel popescu, Miercuri, 8 Dec 2004, 17:03

Feri are dreptate. Este bine ca obiectele grele sa stea mai aproape de spatele turistului si undeva la jumatatea rucsacului sau mai sus. In acest fel, centrul de greutate al ansamblului operational turist+ rucsac nu se deplaseaza prea in spate. Si eu cred ca exista o "viteza optima" pentru fiecare, in functie de panta, suprafata de deplasare si greutatea de carat. Daca reusesti sa intri in propriul ritm, ajungi mai repede la destinatie decat alergand ca sa ai de ce face pauze. Dar cum in excursii nu suntem singuri, viteza grupului va fi intotdeauna viteza celui mai lent. Colegial (si prudent) este sa ne adaptam la viteza lui si sa mergem in grup cat mai compact.
Daca este sa ne asumam cu buna stiinta riscul de a duce in spate greutati care in final se dovedesc inutile, merita sa o facem cand este vorba despre anumite instrumente (in fond, nu prea grele), un minimum de haine de vreme rea si o rezerva de apa. La urma urmei, niciodata nu stii ce probleme apar.
Desigur, sunt pareri personale.

Laura Tîrlă Laura Tîrlă, Sâmbătă, 6 Oct 2012, 10:13

Buna ziua,
As dori sa aflu mai multe despre referintele bibliografice ale ghidului (pe care il consider foarte util, de altfel) - manuale de trekking. Exista in format.pdf si pot fi accesate?
e.g. manualul autorului citat, Andrea Busnelli
Ma intereseaza in mod deosebit sectiunea dedicata metodelor de calcul al timpului necesar parcurgerii unui traseu montan (daca mai exista si altele in afara celei de mai sus, procedee recomandate etc.).

Multumesc anticipat,
Laura Tirla

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii