Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Știrile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Alpinism și Escaladă - UN (prea)SCURT CONCEDIU ÎN ALPI

Bookmark and Share

UN (prea)SCURT CONCEDIU ÎN ALPI

Totul a început de la o invitație fermă și un răspuns mai puțin ferm din partea mea. Hotărându-mă în cele din urmă să dau curs invitației am să vă povestesc, încercând să nu vă plictisesc prea mult, cum s-a desfășurat aventura noastră. După o lungă etapă de condus facem primul popas în Austria, la Mondsee, o mică localitate la 34km de Salzburg.

austria1austria2austria3austria4
Orașul este situat la poalele muntelui Drachenwand, pe malul lacului Mondsee, un lac cu apa caldă, lung de 11km și lat de 1, 5km. Facem o scurtă plimbare de dezmorțeală până la ștrandul din apropiere unde localnici și excursioniști își petrec după-amiaza deosebit de călduroasă. Intrarea este liberă, nu există garduri, paznici și nici gunoaie...

austria5

Dimineața avem emoții cu tărăboanța noastră care nu vrea să pornească decât off-road. I-am fi înțeles off(ul) dacă aveam în față un DN din țară, dar eram pe o autostradă austriacă! Rezolvăm problema și o tăiem spre Geneva. Situat în extremitatea vestică a Elveției, pe malul lacului Leman, orașul este și capitala cantonului cu același nume.

geneva1geneva2geneva3

Drumul nostru continuă spre Franța. Evident, nu putem rata un popas în Chamonix, Capitala Alpinismului. Orașul este o stațiune de referință a Alpilor francezi, așezat parcă strategic la granița cu Italia și Elveția. Localitatea a fost fondată în 1741 ca bază pentru expedițiile montane. Se află la altitudinea de 1305m și este dominat de Acoperișul Europei, Mont Blanc, cu cei aproximativ 4810m ai săi. Nu știu de ce este numit așa, cel mai înalt vârf al Europei este Elbrus cu 5642m! Prima ascensiune pe Mont Blanc a fost făcută pe 8 august 1786 de Jacques Balmat și Michel Paccard. În zonă se mai află câteva vârfuri de peste 4000m: l\'Aquille Vert, les Grandes Jorasses, le Dent du Geant, le Mont Maudit și le Mont Blanc du Tacul.

chamonix01chamonix02chamonix03chamonix04chamonix05chamonix06chamonix07chamonix08chamonix09chamonix10chamonix11chamonix12chamonix13

Trecem în Italia prin celebrul Tunel Mont Blanc. A fost construit între anii 1957-1965, are o lungime de 11, 6km, leagă Franța de Italia, respectiv regiunile Haute Savoie și Valle D\'Aosta prin cele două localități de la extremități, Chamonix și Courmayeur. Timpul ne permite așa că ne abatem pentru o scurtă plimbare în Valle Ferret. Dosebit de pitorească, valea străbate sudul masivului Mont Blanc între Col Ferret la granița cu Elveția și Courmayeur pe la poalele impresionantului Grandes Jorasses.

valle_Ferret1

Câteva cătune, cândva sălașuri ale păstorilor, sunt acum pensiuni cu locuri amenajate pentru camping.

valle_Ferret2

S-a făcut destul de târziu, ne grăbim spre locul de întâlnire cu prietenii noștri de aici iar apoi spre Torino, baza noastră pentru ce ne-am propus să facem prin zonă. Torino, (Turin în dialect Piemontez), este situat în nord-vestul Italiei. Străbătut de râul Pad (Po) de la sud la nord, este mărginit spre vest și nord de Alpi. A fost prima capitală a Regatului Unit al Italiei între 1861-1865 sub Vittorio Emanuele II.

torino01torino02torino03torino04torino05torino06torino07torino08torino09torino10torino11

Zona noastră de aventuri montane va fi Valle d\'Aosta (Vallee d\'Aoste în franceză, Aostatal în germană, Val d\'Outa în dialect franco-provensal). Provincia are un statut special, un fel de regiune autonomă, nu plătește taxe spre Roma dar primește subvenții. Localitățile au denumiri în limba franceză (în perioada fascistă a lui Mussolini au fost italienizate) dar se vorbește limba italiană. Destul de ciudat, nu-i așa? La nord se învecinează cu cantonul elvețian Wallis la vest cu Rhones-Alpes din Franța iar la sud cu regiunea Piemont.

Arrampicata sportiva con mani nude- asta ne-am propus pentru prima zi pe munte. Albard di Bard este o mică localitate, mai degrabă un cătun, agățată pe coastele muntelui. Drumul, doar cu puțin mai lat decât mașina noastră, dar asfaltat, se strecoară prin mijlocul viilor (dar și pe sub ele) până la o poiană-parcare. Traseul nostru se află în Monte Coudrey (da\' parcă eram în Italia!) toată zona fiind un gnais roșcat, cu aspectul scoarței de copac și cu o aderență incredibilă. Puturoși cum suntem aproape guițăm de păcere pentru că marșul de apropiere este o potecă ce coboară printr-o pădure de castani comestibili.

Tiranosauro Rex: 6a+, 300m, 9lc este traseul ales de noi dintre cele câteva care străbat peretele.

trex01trex02trex03

Din prima regrupare privim sub noi fortul Bard, un complex fortificat construit în secolul XIX de casa de Savoia pe ruinele unui castel vechi. A fost un timp închisoare militară și depozit de muniții. În 2006 a fost amenajat aici Muzeul Alpilor.

trex04

Vremea e splendidă, căldura e potolită de un vânticel pe care-l simțim totuși cam rece în regrupări, iar cățărarea ne face să simțim că trăim la maxim. Traseul nu e prea susținut, lungimile dificile alternează cu unele mai ușoare așa că ieșim la creastă bine dispuși și parcă mai odihniți decât la intrare. Retragerea este plăcută și ajungem repede la mașina noastră.

trex05trex06trex07trex08trex09trex10trex11trex12trex13trex14

Pe drumul spre Torino facem planurile pentru ziua următoare. Va fi o tură de aclimatizare pentru obiectivul nostru principal. Ne propunem să urcăm pe Breithorn, un vârf de 4165m, folosind cabinele din Breuil-Cervinia până pe Kleine Matterhorn. Breuil este în principal stațiune de schi, perioadă a anului în care n-ai loc s-arunci un ac, iar cum vacanța de vară tocmai a luat sfârșit avem ghinionul să nu meargă decât o linie până la Plan Maison adică la 2545m.

cervinia1

În cabină se mai află două perechi, cu fața numai un zâmbet. Cam subțirel echipați, în pantaloni scurți, au facut stânga-mprejur îndată ce au ieșit pe peron. Ne echipăm bine și pornim spre noua destinație aleasă acum datorită condițiilor obiective: Refugiul Teodulo aflat la 3317m. Urcușul e ușor, ne oprim la poze, mergem încet pentru a lăsa organismul să se adapteze cu altitudinea. Din loc în loc marmote curioase își ițesc boticurile, șuieră ceva pe limba lor apoi dispar. Le urmărim fundurile grăsane și ne dăm seama ce spuneau: șase fetiliiii, valea că a apărut paparațiiii, acum nu suntem bune de casting (traducere aproximativă din dialect). Refugiul Teodulo este parțial în renovare dar găsim bere, așa că stăm afară, într-un loc ferit de vânt, cu fața la soare, admirând peisajul. Cabina de pe partea Elvețiană funcționează iar pe Breithorn câteva furnicuțe ne umplu de invidie. Norocoșii! Vremea frumoasă ne ispitește să urcăm pe Plateau Rosa, 3480m, dar ne dăm seama că nu ne ajunge timpul pentru un ocol atât de mare. Chiar și de aici va trebui să coborâm până la mașină pentru că nu avem șanse să mai prindem cabina. Așa că ne punem globulele roșii în acord cu altitudinea, ajutați și de berea grozavă, iar după vreo două ore o luăm la vale.

cervinia2cervinia3cervinia4cervinia5cervinia6

Ziua următoare va fi cea mai grea! Obiectivul: Gran Paradiso. Gran Paradiso (Grand Paradis în franceză) este un grup muntos între Valle d\'Aosta și Piemont. Are altitudinea de 4061m și este singurul patru-miar în întregime pe teritoriul Italian. A fost urcat în premieră pe 4 septembrie 1860. În prezent ascensiunea este considerată ușoară, fără probleme tehnice deosebite dar necesitând condiție fizică bună. În 1954 un grup de alpiniști și preoți au montat pe vârf o statuie a Madonnei. Statuia a fost recent restaurată la Florența. Parcul Național Gran Paradiso este una dintre cele mai vechi rezervații naturale din Europa. A fost domeniul privat de vânătoare al lui Vittorio Emanuele II. În 1922 a fost cedat statului Italian care l-a tranformat în Parc Național. Ascensiunea se poate face având ca bază refugiile Federico Chabod sau Vittorio Emanuele II. Accesul la ele se face din Valsavaranche, o vale lungă de 24km ce pornește din Valle d\'Aosta și se sfârșește la Pont, un cătun situat la altitudinea de 1960m. Vom urca la Vittorio Emanuele II. Bagajul nostru este redus la strictul necesar, așadar foarte ușor, iar poteca spre refugiu este una pentru plimbăreți. Diferența de nivel de aproape 800m o străbatem în puțin peste două ore.

gp01gp02gp03gp04

Refugiul este situat la 2735m, prima construcție, din piatră, datând din 1884 iar cea nouă din 1961.

gp05gp06gp07

Lăsăm bocancii, pioleții și bețele la rastelele amenajate special și urcăm în camera rezervată.

gp08

Coborâm la sala de mese, un mic turn Babel, grupuri de te miri unde s-au adunat aici cu același scop. În preț este inclusă cina și micul dejun care poate fi comandat la orice oră. Un pahar de vin bun ca aperitiv, o supă, o tocăniță și o bere ca desert după care urcăm la culcușuri. Lăsăm într-o cutie bagajul de care nu avem nevoie. Deșteptarea la 5, 00, micul dejun la 5, 30, plecarea la 6, 00. Momâi și mici obeliscuri ne ghidează prin haosul de blocuri și lespezi imense de piatră aruncate parcă de un zidar uriaș dezordonat. Depășim zona iar poteca, mai bine conturată acum, urcă pe o morenă până pe la 3000m.

gp09

Aici ne echipăm pentru ghețar: hamuri, o semicoardă de 30m, colțari, bețele sau pioletul după cum vrea fiecare. Ne mișcăm încet dar avem satisfacția să ajungem din urmă și să depășim un grup de nemți plecați cu ceva timp înaintea noastră. Nu-i deloc rău pentru o echipă de 172 de ani! Suntem încă pe partea umbrită, fărâmițăm sub colțari gheața, ocolim crevasele sau trecem peste ele pe micile poduri de gheață.

gp10gp11gp12

Echipele sunt împrăștiate la distanțe destul de mari, lucru bun pentru că nu va fi înghesuială pe vârf. Cel puțin așa credeam noi în acel moment! Din loc în loc ne oprim pentru poze și lecția de geografie. Ajungem în zona însorită, incepem să dăm jos din cojoace, câteva echipe deja coboară, le citim pe fețe satisfacția.

gp13gp14gp15gp16

Nu mai e mult și iată-ne sub vârf. Lăsăm echipamentul, mai puțin aparatele foto și facem ultimii metri lejer. O echipă de tineri, plecați pe la vreo 4 dimineața (însoțiți de înjurăturile noastre!), se fâțâie pe acolo chinuindu-se să ajungă pe vârf. Echipați până în dinți, mai mult se încurcă în corzi și alte materiale inutile care la fac viața și mai grea. Ne strecurăm cum putem, facem câteva poze după care revenim la bagaje.

gp17gp18

Coborâm repede, depășim regulamentar două echipe cam obosite și în mai puțin de o oră suntem la baza ghețarului. Am scăpat și de data asta! Ajunși la refugiu ne odihnim vreo oră în compania unor sticle de bere privind la grupurile care urcă din vale. Mi se scurg ochii după o franțuzoaică frumușică foc! Pornim și noi, rumegând tăcuți impresiile.

gp19gp20gp21gp22gp23

Spre seară ajungem la Torino. O despărțire emoționantă, cu promisiuni dar mai ales cu speranțe de revedere. Dacă va fi, poate va fi și nebunia de o mie de metri cocoț pe placă: Pizzo Cengalo via Gaiser-Lehman. Fuga la hotel pentru o odihnă binemeritată. A doua zi plecăm spre țară, străbatem Italia, Austria și Ungaria până la Arad. Următoarea zi parcurgem cei ceva mai mult de patru sute de kilometri până la Bușteni în vreo șapte ore! Welcome to Românica!

Old boys team: Mihai Pupeza, Eugen Popescu, Viorel Borteș

 

 


Autor: Viorel Borteș
Înscris de: Viorel Borteș
Vizualizări: 4962, Ultima actualizare: Marți, 16 Nov 2010


Comentariu
cătălin pobega cătălin pobega, Joi, 18 Nov 2010, 20:57

bravo!

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii