Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

VARFUL NEGRU (SUREANU) – PATRIMONIUL NATURAL SI ISTORIC NEGLIJAT. PLEDOARIE PENTRU CUNOASTERE SI OCROTIRE

Bookmark and Share
Postat de: Nicolae Cristian Bădescu in de-ale lui Nicolae Bădescu

 

GENERALITATI

Constitutia geologica foarte complexa a Muntilor Sureanu, precum si totalitatea agentilor exogeni ce s-au “mulat” pe slabiciunile domeniului petrografic in speta, au facut din aceasta unitate orografica – cea mai extinsa din cuprinsul grupei meridionale a Parangului – un mozaic de imbinari ale formelor de relief.

1. Situarea unitatii montane a Lotrului in cuprinsul Grupei Parang (autor: Maria Bud, Ecoturismul in Grupa Montana Parang, teza de doctorat, Facultatea de Geografie, Bucuresti, 2008)

Astfel, in functie de particularitatile rocilor, avem in primul rand la partea superioara a muntelui zone de platforma (ca niste poduri interfluviale), extinse in peisaj, precum si culmi masive, greoaie dezvoltate pe roci cristaline, zone supuse unui indelung proces de modelare subaeriana. Sunt cele mai impunatoare parti ale reliefului din Sureanu, daca socotim altitudinea la care s-au dezvoltat (peste 1700-1800 m altitudine) si prestanta pe care o impun privitorului ce le zareste din zonele sau masivele invecinate.

In areale precum cele de pe culmile Varful lui Patru – Ausel – Sureanu – Carpa, insular pe culmile Clabucet, Parva ori Gropsoara, s-au suprapus suprafete de nivelare din cadrul complexului sculptural de tip Borascu (local numite si „Ausel”), identificate de geograful francez Emmanuel de Martonne in cuprinsul majoritatii unitatilor muntoase meridionale.

2. Varful lui Patru – 2130 m

Sub aceste suprafete de eroziune dezvoltate la altitudini mari apar alte doua complexe structurale (Paltinei si Luncani), la inaltimi mai joase si care la o prima vedere nu spun prea multe calatorului de rand, ci poate doar celor avizati sau pasionati de spectaculoasa stiinta a geomorfologiei. Este de mentionat aici – la o altitudine medie de peste 1650 m – grefarea formelor de relief glaciar pe cele doua suprafete superioare de eroziune: Borascu (Ausel) si Rau-Ses (Paltinei). Vorbim de circuri glaciare (Patru, Sureanu, Gropsoara, Carpa, Parva, Dobraia), depozite morenaice, dar si praguri sau spinari de berbec.

Depozitele calcaroase din partea sud-vestica a Sureanului sunt responsabile pentru un spectaculos cumul de forme de relief endo si exocarstice, sculptate sub actiunea factorilor externi in zona Gradistea de Munte, Cioclovina-Baru, Crivadia-Banita-Pestera Bolii sau Culmea Piatra Lesului.

Alte roci sedimentare (conglomerate, gresii, argile, marne) apar ca o cuvertura peste faciesul cristalin (indeosebi in partea de nord si de sud a acestor munti) dictand nasterea unor forme de relief de tipul cuestelor si suprafetelor structurale sub influenta acelorasi agenti care sculpteaza si arealele superioare ale muntelui.

Iata cum disponibilitatea la modelare a fundamentului geologic, precum si fortele ce actioneaza prin inlesnirea apei, vantului, aerului (partial si a microorganismelor) afecteaza o unitate montana a carei orogenie a apus demult, dar a carei fasonare peisagistica este asiduu continuata dinspre exteriorul scoartei terestre.

 

VARFUL NEGRU

Am facut aceasta introducere pentru familiarizarea cititorului cu anumite aspecte ce tin de dinamica si complexitatea reliefului din Sureanu, munte cu o tinuta aparte in cuprinsul Meridionalilor dintre Olt, Jiu si Strei (numind aici Grupa Parang). Si pentru ca orice notiune introductiva are un scop bine determinat, ajungem si la acesta.

Pasind cu deferenta intr-o zi de toamna tarzie pe cararile montane ale acestui tinut sacru al dacilor, exersam placuta activitate a punerii in oglinda a informatiilor scrise despre relieful Sureanului cu realitatea din teren. Cunosteam din incursiuni prealabile doar anumite „izbucniri” calcaroase de la periferia acestor munti si pitorescul pe care aceste roci sedimentare intemeiate pe carbonat de calciu il ofera amatorilor de drumetie, precum si exploratorilor de adancuri. In prezenta tura prin Muntii Sebesului, pe traiectul dinspre Obarsia Lotrului – Poiana Muierii – Varful Salanele – Smida Mare – Varful lui Patru – Cabana si Varful Sureanu – Varful Comarnicel si mai departe spre Platoul Mlacile si Saua Sinca, aveam ocazia sa strabat la pas niste culmi impunatoare, statornicite pe un fundament cristalin, fapt ce le confera atat omogenitate, cat si un caracter mai mult decat tipic. Spun tipic, deoarece majoritatea grupelor de munti apropiate Sureanului, ca si acesta, denota veleitati de spinari golase, cu forme ondulate, pe alocuri aspect de cupola: Cibinul si Lotrul, Latoritei, Capatanii, Valcan si chiar Parangul Estic.

Trecand de apogeul numit Varful lui Patru (2130 m), apoi de Varful Ausel si de culminatia care da si numele acestui munte, reusesc - insotit fiind de Adina - sa  depasesc o buna bucata din partea mediana a coamei principale. La ceas de asfintit trec de Culmea Doabrei si Varful Comarnicel, in drum spre Platoul Mlacile si stana bine pastrata de pe aceasta culme. In zare, pe directia de inaintare, o silueta impresionanta ne bareaza drumul, trapezul perfect ce se schiteaza in amurg si alura mai intunecata decat a culmilor din jur dandu-ne de inteles ca privim spre enigmaticul Varf Negru si cei 1862 m altitudine ai sai.

3. Prestanta in peisaj a Varfului/Dealului Negru

Enigmatic si anonim, acest munte nu spune prea multe pentru drumetul care si-a „clatit” ochii cu zona inalta a Sureanului, iar acum strabate vaste portiuni de platou in drum spre adapostul oferit de o amenajare pastorala sau poate chiar o cabana precum cea de la Prislop, daca timpul avut la dispozitie permite acest lucru.

Anonim devine acest varf/deal/munte al Negrului si daca socotim bine marcata si conturata poteca de pe versantul sud-vestic al sau, care-l ocoleste pe la poale, in drum spre neteda culme a Mlacilor si Saua Sinca, dincolo de care optiunile ca si directie de inaintare devin intreite.

Coborand la ceas de seara pe la nordul Varfului Comarnicel in Curmatura Gropsoarelor si neavand la dispozitie informatii referitoare la poteca bine schitata ce incinge Muntele Negru pe povarnisurile sale sud-vestice, ne ghidam dupa o sursa mai veche. Astfel, reputatul Valer Trufas ne indeamna sa ocolim acest „obstacol” stancos pe la est si nord, directie opusa celei mai nou incetatenite, dar pe care o vom alege si in conjunctura adapostului pastoral ce ne facea cu ochiul de la distanta, situat fiind la mica distanta de versantul rasaritean al Negrului.

Iata-ne, asadar, conjunctural iesiti din tiparul calatorului de rand care ignora Muntele Negru, imbiat fiind de cararea ce strabate acest promontoriu pe curba de nivel, cuverturile de jnepenisuri ce te intampina de pe versanti contribuind la inradacinarea in subconstient a ideii ca nu ai ce cauta pe aceasta culme aparent greu de strabatut. Intr-un fel rationamentul este corect, cum aveam sa aflam atat eu cat si Adina in seara respectiva, dar si a doua zi, insa admiratia inoculata spontan de acest Munte Negru (implacabila denumire!) lucra deja in adancul dorintei de a afla si mai multe despre el, dovedindu-se intr-un final ca abaterea de la traseul marcat va fi mai mult decat benefica.

Soarele a coborat deja dupa crenelurile Masivului Retezat. De la departare, in Bazinul Gropsoarei, o rana imensa data de un parchet exploatat in ras ne aminteste de sportul national la moda in padurile tarii.  Depasim momentul de mahnire, iar „centura de siguranta” pe care ne-o ofera stana din acelasi bazin hidrografic (ca si posibil adapost) ne indeamna sa fortam putin norocul la lumina frontalelor, in speranta ca vom depasi aceasta culme a Negrului si o vom admira maine dimineata de la nord de ea, dinspre intinsa platforma a Mlacilor si amenajarea pastorala gasita acolo. Suntem pe fata de est a muntelui si traversam rapid doua ravene care „musca” din versant, iar dupa putin timp privim mai indeaproape spre stana de sub acest munte, situata fiind ceva mai jos de curba de nivel pe care inaintam. Marsul nostru pe pantele dezvelite se vadeste fara inconveniente majore, in ciuda negurii atotstapanitoare si a fragmentelor de roca ce impestriteaza traiectul nostru, acestea din urma fiind marturii ale dezagregarii stancilor din treimea superioara a muntelui. Curand, costisa golasa, cu lespezi de piatra, devine garnisita cu petice intermitente de jneapan si palcuri de molidisuri. Incet, incet constatam ca suntem stransi ca intr-o menghina in domeniul de contact al padurii cu cel al etajului subalpin, desisul vegetatiei impietand unei inaintari tihnite. Zgomote ciudate anima amalgamul de pini pitici si vegetatie septentrionala, iar disparitia subita a „brumei” de poteca urmate pana la un moment dat, precum si o creanga ce din neatentie afecteaza ochiul stang al Adinei, ne fac sa ne dorim o urgenta revenire la stana pe langa care am trecut. Aceasta manevra nu va fi deloc facila, dar intr-un final vom inzbandi in efortul de a gasi salasul pastoral ce ne va oferi adapost si odihna dupa aceasta tentativa nereusita de a depasi muntele in speta.

Fara sa-mi dau seama, atat prestanta in peisaj a Negrului, mistic conturat la apus, cat si inaintarea plina de suspans, la lanterna, pe versantii pavati cu grohotis, iar mai apoi tapisati de cuverturile compacte ale jnepenilor si molizilor ce se intrepatrund ca intr-o broderie bine tesuta, nu fac decat sa accentueze emotia descoperirii treptate a acestui munte.

Se naste intrebarea: ce are asa interesant de oferit Varful Negrului si daca nu cumva este doar un exces personal descrierea in amanunt a acestuia?!? Dezlegarea acestei chestiuni sta preponderent in apanajul celor care au strabatut lungile poteci ale Sureanului, indeosebi dinspre Cabana Prislop sau Sarmiszegetusa spre zona inalta, sau dinspre varfurile de peste 2000 de metri ale Sureanului spre Comarnicel si mai departe, toate aceste carari precum si vastele zone molcome, austere, pe care le strabati, contribuind la convingerea cum ca stii la ce tip de peisaj sa te astepti pe tot parcursul haladuirii pe culmi. Asta pana la un moment dat, deoarece varful/coama care face obiectul relatarii are ceva mai mult de spus in ceea ce priveste relieful Muntilor Sureanu.

Acest trunchi de piramida cu versanti pavati cu grohotisuri, cu trene compacte de jnepenisuri asternute pe suprafete impresionante, te dezmorteste vizual prin aparitia sa neasteptata, insulara in ansamblul Muntilor Sureanu.

La nivel petrografic vorbind, aparitia la zi a rocilor mai dure care formeaza acest munte determina un adevarat accident in relief, cu atat mai interesant de cunoscut.

Sa incercam deci o incursiune prin „itele” structurii geologice ale acestui varf! Avem informatia importanta conform careia ne aflam intr-un perimetru cu roci magmatice. Mergand mai departe pe firul ideii, in GEOGRAFIA FIZICA A ROMANIEI (Posea Grigore, Editia a II-a, 2006) se afirma: „zona de orogen cuprinde circa 65% din teritoriul Romaniei si s-a realizat in urma unor procese tectono-structurale si magmatice pe parcursul ciclului orogenetic alpin”. Cu referire stricta la Carpatii Meridionali avem informatia cum ca „aceasta unitate se caracterizeaza prin prezenta masiva a rocilor cristaline, strabatute uneori de roci eruptive vechi si noi”.

Asadar, desi suntem inarmati – ca iubitori ai muntelui – cu bagajul de cunostinte conform caruia aria cristalina este caracteristica tuturor grupelor meridionale, de la Valea Dambovitei pana la Culoarul Timis-Cerna, iata ca intruziunile magmatice din Etapa Carpatica Veche (intre Cretacic si Paleogen, cu paroxism in perioada orogenezei laramice) fac casa buna cu Carpatii de Miazazi, cu atat mai inedita fiind aparitia acestor tipuri de roci la zi. Este cazul perimetrului Varfului Negru, ce devine astfel un obiectiv in sine pentru pasionatii de geologie, dar si pentru cei care vor sa paseasca printr-un domeniu cu totul deosebit al Sureanului, in care magmatismul este vizibil cu ochiul liber, prin rocile cu un colorit aparte (nuante de maro, galben-brun, caramiziu etc.), ce potenteaza peisajul alaturi de jnepenisurile de un verde inchis. Ca o paranteza, este de la sine inteles ca  mutualismul roca-vegetatie  si alura implacabila pe care o da muntelui a contribuit la denumirea de Varf/Deal Negru.

Cu referire la acest varf retinem si spusele lui Valer Trufas: „un corp magmatic format din roci ultrabazice (serpentinite)”. Avem asadar un magmatism de contact ce conduce la roci metamorfice (vorbim de punerea in loc a magmelor in scoarta, acestea transformand rocile din jur pe o „aureola de contact”). Este foarte curios aici cum s-a produs aparitia la suprafata a acestor mase de roci ultrabazice, stiut fiind ca datorita greutatii specifice mari tipul prezentat se intalneste in partea cea mai adanca a intruziunilor. Ori, doar o forma de magmatism are capacitatea de a scoate la suprafata rocile grele, ultrabazice, iar aceasta este cea caracterizata prin „tasnirea” la zi a maselor de fluide. Nu exista curgere la acest tip de magmatism, ci doar se formeaza o „movila” cu versanti abrupti, cum este si in cazul Dealului Negru (intra in discutie aici si notiunea de „dom” atribuita Varfului Negru, notiune care se leaga de acelasi magmatism).

Trecand peste demersul pretins - riguros cu privire la geologia ce caracterizeaza zona Negrului, revin la relatarea contactului nostru cu acest munte interesant.

Astfel, a doua zi de dimineata avem ocazia sa traim mai pe indelete „experienta” Varfului Negru, atunci cand pornim lupta cu pantele inclinate si cei 200 de metri diferenta de nivel ce ne despart de zona superioara a muntelui. Pietre de diferite forme si marimi impestriteaza pajistile asternute pe versanti, in preambului aparitiei destoinicei vegetatii arboricole subalpine. In zare, spre partea nord-estica a muntelui, trenele de jnepenisuri precum si padurile dese de molid ce urca dinspre Bazinul Gropsoarei ne fac sa realizam inutilitatea demersului de surmontare a versantului, in seara precedenta. Deseori, pe langa palcurile de Pinus Mugo se itesc diferiti hribi zgribuliti sau manatarci intarziate, ciuperci aparute dupa ploaia consistenta ce a revigorat natura cu cateva zile in urma.

4. Zona superioara a Negrului

Pe nestiute atingem partea superioara a Negrului, iesind pe un platoul marcat din loc in loc de stanci masive. Inaintam spre partea nordica pana aproape de culminatia de 1862 m a acestui munte. Oxizii de fier care confera ruginiul rocilor certifica si prezenta numeroaselor zacaminte de acest fel in imprejurimi, cunoscute fiind si exploatate intens inca din perioada dacilor, fauritori ai civilizatiei din epoca cu acelasi nume cu a metalului amintit. Dealtfel, un areal compact al Muntilor Sureanu – inclusiv zona Negrului - a fost propus de cativa ani pentru includere intr-o rezervatie arheologica, ivirile de fier, artefactele si vestigiile legate de prelucrarea metalului in speta certificand rolul acestui veritabil „patrulater siderurgic” (cf. Dr. Eugen Iaroslvaschi, 2010) in dezvoltarea puterii militare, economice si politice a statului dac. De prezenta fierului se leaga si legendele locale care vorbesc de un blestem dacic ce atrage si astazi traznetele cu precadere in zona Negrului.

5. Consistenta vegetatie de jneapan de pe acest munte

Pe langa structura geologica deosebita, in contemplarea acestui munte impresioneaza – dupa cum am mentionat si mai sus – si invelisul deosebit de consistent si impenetrabil de jnepenis, poate singurul perimetru de asemenea intindere din cuprinsul Muntilor Sebesului, doar pe Dosul lui Brat si Varful Sureanu intalnindu-se areale compacte ale acestui arbust, insa nu de amploarea celor de pe platoul si pantele Negrului.

Ca si belvedere, din arealul superior al acestui munte privelistile sunt mai mult decat indestulatoare! Incepem cu bazinul impadurit al Gropsoarei, padurile de rasinoase transmitand o senzatie de respect, dar si nelniste la vederea nesfarsitelor si intunecatelor intinderi de masa verde. Inspre nord-est intuim o buna parte a Vaii Sebesului, care ingaduie privirii sa zburde in profunzime, pana spre pitoreasca Marginime a Sibiului.

6. Privind spre Muntele Comarnicel

La sud-est de Negru, masivul varf al Comarnicelului ne saluta de la inaltimea celor 1894 metri ai sai. Inaintand spre extremitatea sudica a platoului stancos, in aceeasi directie observam cum orizontul este talazuit de ansamblul Muntilor Valcan si putin vizibila culminatie calcaroasa a Oslei, din partea vestica a acestora.

7. Muntii Valcan si Retezat pe fundal

La dreapta muntilor amintiti se inalta Maria-Sa Retezatul, ale carui creste arhicunoscute pot fi trecute in revista fara prea mare efort. Furati de grandoarea Retezatului, suntem cat pe ce sa omitem (pe directia si in preambului maiestuosului masiv) sumedenia de culmi de pe ramura sud-vestica a Sureanului, locuri deosebite, cu nenumarate obiective naturale si antropice, incluse sub tutela Parcului Natural Gradistea Muncelului – Cioclovina.

Aparte de valoarea de patrimoniu natural si peisagistic, perimetrul Varfului Negru prezinta si valente istorice deosebit de interesante, relationate ancestral cu insasi esenta poporului roman.

Daca perimetrul de ansamblu al Muntilor Sureanu (si in special al Muntilor Orastie) este bine cunoscut pentru cumulul de vestigii si artefacte din perioada daco-romana (culminand cu existenta pe aceste meleaguri a insasi Capitalei Daciei), luat punctual, varful descris si teritoriul sau adiacent isi au particica lor de poveste in preambului formarii poporului nostru. Vorbim aici de teoriile anumitor specialisti, conform carora in perioada celui de-al doilea razboi daco-roman (105-106 e.n.), spre amurgul Regatului Dac, in sirul ciocnirilor dintre stramosii nostri si legiunile lui Nerva Traian, un rol important in intarzierea asediului final al Sarmiszegetusei Regia l-a avut si puternicul „Baraj Dacic de la Varful Negru”.

Este vorba de o fortificatie bazata pe cateva valuri de pamant si santuri aferente (conform Dan Oltean si Vladimir Brilinski, 2005). In sprijinul existentei acestui baraj se pronunta si reputati istorici - arheologi (Ferenczi S., Daicoviciu H., Glodariu I., 1989), acestia indicand existenta intre „Dealul Comarnicel si Dealul Negru” a unei „intarituri de forma foarte neregulata”, scopul fiind de stavila in calea unitatilor romane de pe flancul sudic, cantonate in castrele din spatiul Varfului Comarnicel si al Platoului Gropsoara (deci nu departe de Muntele Negru).

8. Preluare dupa Oltean D. si Brilinski V. („DACIA Magazin”, nr. 26, noiembrie 2005)

Legat de primii autori mentionati anterior, acestia sunt de  parerea ca in anul 106 e.n. dacii de la Varful Negru au reusit sa tina piept cu brio asalturilor romane, tavalugului fortelor imperiale nereusind sa depaseasca strasnicul obstacol natural al Dealului Negru, precum si intariturile dacice realizate aici. Cu atat mai impresionanta este rezistenta daca de la Dealul Negru, avand in vedere faptul ca s-au identificat urmele unui numar de 4 castre romane in zona Comarnicelului, iar forta armata aferenta, cantonata aici, a fost una impresionanta, daca nu cea mai mare din ambele razboaie. Luptele daco-romane de la Dealul Negru s-au intins pe o perioada lunga de timp, cu rezultat indecis, iar o scena (nr. 66) de pe Columna lui Traian pare sa infatiseze exact acest moment al campaniei romane din anii 105-106 e.n. In sprijinul teoriei esecului imperial din aceasta zona sta si lipsa dovezilor inaintarii romane dincolo de Negru spre Sarmiszegetusa, in conditiile in care pe culmile anterioare, ce converg spre acest obstacol natural, pe cele doua directii de inaintare ale legiunilor (dinspre Varful lui Patru si Jigoru Mare) avem nenumarate vestigii (castre, fortificatii) vizibile si astazi.

9. Urme ale fortificatiilor dacice realizate cu peste 1900 de ani in urma

10. Urme ale fortificatiilor dacice realizate cu peste 1900 de ani in urma

Pentru cei interesati de urmele Barajului Dacic de la Dealul Negru, vestea buna este ca acestea nu au fost nivelate de vreme, iar prezenta unui numar de 6 santuri alungite care brazdeaza zona superioara a muntelui pe distante de zeci de metri te infioreaza la gandul ca pasii tai de temerar trec peste farame de istorie milenara. Cu putin efort se poate realiza si un exercitiu de imaginatie pentru a intelege aprigele inclestari de forte si strategii puse in practica in intervalul de culme dintre muntele unde ne aflam si cel al Comarnicelului, situat la oarecare distanta.

Am incercat prin demersul de trecere in revista a insusirilor specifice Varfului Negru sa trezesc interesul iubitorilor de munte care se incumeta pe cararile Sureanului, in a privi aceasta culme analizata, ca un obiectiv de sine statator, ci nu doar ca o „halta” intermediara pe traseul inspre/dinspre zona inalta a acestor munti. Ignoranta si necunoasterea sunt cele mai mari rele ce i se pot intampla Negrului, mai ales in aceasta perioada de „asalt” antropic necontrolat asupra obiectivelor naturale ce impodobesc cununa carpatica romaneasca. Si Slava Domnului, muntele in speta musteste de curiozitati petrografice, invelisuri vegetale – monumente ale naturii, perspective imbelsugate catre orizonturi invecinate si atmosfera mistica zamislita in amalgamul de legende si realitati istorice ce il au in prim-plan si care-l transforma intr-un simbol al indarjirii dacice.

Indraznesc sa spun ca Muntele Negru se inscrie cu succes in cursa pentru inscrierea sa ca si zona protejata, o privire mai atenta si o abordare stiintifica din partea celor in masura sa certifice aceasta argumentatie (ong-uri si autoritati de profil, specialisti de nisa etc.) putand ajuta la conservarea elementelor naturale periclitate de activitati umane nesabuite (pasunat intensiv, extinderea pajistilor montane prin activitati barbare de genul defrisarilor si incendierilor, turism de off-road necontrolat s.a.).

Relieful stancos al culmii Negrului a asigurat si asigura prosperitatea unui mare areal de jnepenis, arbust din familia coniferelor mici, adevarat relict glaciar si monument al naturii ocrotit ca atare (cel putin in teorie!).

In conditiile extinderii pasunilor pe baza taierilor masive de vegetatie din etajul subalpin al Sureanului, marea dezvoltare a jnepenisului si adapostul de care beneficiaza acesta pe stancariile Negrului reprezinta un factor imbucurator ce potenteaza veleitatile naturale de ansamblu ale varfului/muntelui. Plusand, pot adauga faptul ca vegetatiile de Pinus Mugo constituie un adevarat sistem de aparare impotriva avalanselor, protejand padurea si indeosebi lastarisul din zona superioara a acesteia, astfel ca rasinoasele de pe ramura apuseana a Bazinului Gropsoarei, cat si de pe vaile afluente ale Raului Petros (in vestul Dealului Negru) prospera poate si datorita etajului subalpin de deasupra. Totodata – fara sa sperii potentialii amatori de cunoastere a varfului -  este stiut faptul ca jnepenisurile pot fi uneori si un binemeritat „adapost de vara” pentru ursii bruni. Pe seama acestor informatii relationate, vedem cum ansamblul relief accidentat al Negrului – jneapan – paduri de rasinoase compacte din Bazinul Gropsoarei, constituie un biotop mai mult decat tipic in care prospera mamifere mari carpatine, dar si alte animale, pasari si plante, rationamentul acesta adaugand inca o caramida la temelia necesitatii includerii perimetrului analizat intr-un sistem de arie protejata.

11. Interventii antropice pe Muntele Negru

            Situat chiar la „periferia” Parcului Natural Gradistea Muncelului – Cioclovina, muntele in speta ar merita mai mult interes de specialitate, in lipsa normelor de ocrotire agresiunea umana incepand sa fie mai mult decat vizibila si pe acest teritoriu. Cel mai recent exemplu in care antropicul a atentat la bunastarea Varfului Negru, vine din „lunga vara fierbinte” a anului 2012 (incluzand aici si luna septembrie), in care flacarile au afectat partial versantul de sud, sud-vest al muntelui, zona acoperita aproape in totalitate de jnepenis. Pasind pe sub aceste povarnisuri, la o privire mai atenta, pe langa mirosul de scrum si pagubele vizibile lasate in urma de foc, se remarca si doboraturile „la drujba” ale vegetatiei lemnoase taratoare si arbustilor de molid. Se poate face lesne legatura intre aceste acte brutale la adresa naturii si fondurile europene (pe nisa zootehniei montane) obtinute de diferite composesorate sau persoane fizice prin A. P. I. A. (Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura), fonduri conditionate de extinderea si asa-zisa „intretinere” a pajistilor montane. Tradusa mot-a-mot de catre grupurile de interese specializate in manipularea banilor europeni, aceasta „intretinere” inseamna distrugere/piromanie/taiere cu buna stiinta a coniferelor ce pot „atenta” bunului mers al procesului indoielnic de obtinere a foloaselor materiale de catre baietii destepti din primariile montane, indivizi declarati in acte drept mari fermieri (desi in realitate, in majoritatea cazurilor, nu detin nici un cap de bovina/ovina!!!).

Asadar, am ajuns sa traim un paradox in Carpatii Romanesti: in loc sa ne bucuram pentru faptul ca natura se reface prin forte proprii, cautam sa o distrugem si mai abitir!

Tot la capitolul impact antropic asupra mediului, cu referire la Muntii Sureanu (si implicit la Muntele Negru), observam o escaladare a turismului de off-road (endurism), practicat la nivel dezorganizat si cu un efect usor de cuantificat asupra biotopului montan (poluare auditiva si chimica, eroziune de suprafata, distrugerea florei etc.). Fiind o zona de tranzitie cu versanti accidentati, muntele ce face subiectul acestui articol este deja cunoscut in lumea motorizatilor prin notiunea: „Trecatoarea de la Varful Negru”.

Pentru cei care urmeaza traseul TR (triunghi rosu), de pe partea sud-vestica a muntelui, urmele adanci lasate de motocicletele sau ATV-urile ce se incumeta pe poteca accidentata, pecum si taierile si incendierile observabile aici sunt ca un strigat mut de durere din partea naturii.

Un alt posibil pericol pentru integritatea Muntelui Negru il consider a fi extinderea inlesnirilor oferite de Domeniul Schiabil Sureanu  (http://www.schisureanu.ro/pages--ajung.html ), facilitatile de acces auto si urbanizarea vailor montane adiacente acestui areal (indeosebi zona Luncile Prigoanei si Poarta Raiului) deschizand apetitul pentru excursii alpine „de voie” la volanul masinilor 4x4. Insa in calea desavarsirii traseului rutier de culme al Sureanului sta tocmai varful descris in acest articol! Dupa bunul stil romanesc si precedentele existente, este posibil sa vedem pe viitor buldozerele si explozibilul in actiune pe versantii piatra ai Negrului pentru a face loc unui drum care sa hraneasca ego-ul potentatilor zilei, carora poate li se va nazari sa ajunga la Sarmiszegetusa pe culmea muntelui, pentru a nu mai ocoli cateva zeci de kilometri pe la poalele Sureanului. Desi pare apartinand unui viitor indepartat, ideea portetrizata mai sus poate prinde contur destul de curand, daca luam in calcul si o relationam cu rapiditatea cu care versantul sudic al Varfului Sureanu a fost scrijelit de buldozere in acelasi sezon estival al anului 2012 pentru a face pe plac posesorilor de masini teren din camarila intereselor zonale (albeano-hunedorene), care vor sa se plimbe nestigheriti pe culmile acestor munti sacri.

12. Elegantul Varf Negru imortalizat dinspre Platoul Mlacile. Pe fundal: Muntele Comarnicel

Muntii Sureanu par a fi prada unor amenajari si exploatari haotice pe diferite paliere de interese si fara a se tine cont de impactul asupra naturii (notiuni precum „dezvoltare durabila” fiind deja de domeniul fanteziei!). Pe culmile acestor munti avem infrastructuri menite sa dezvolte turismul pe componenta alba (si asta este laudabil in masura in care se actioneaza cerebral!), insa dezvoltarile imobiliare haotice de pe vaile de acces, precum si drumurile auto care impestriteaza tot mai multe plaiuri nu sunt menite sa-mi aline framantarile ca si iubitor al muntelui. Defrisarile, arderile de vegetatie, microhidrocentralele construite la foc continuu pe Valea Bosorogului, Raul Mare-Cugir si alte parauri intregesc tabloul unui teritoriu montan ce nu are cui sa-si planga of-ul in vremuri de restriste, natura fiind pusa fata in fata cu nevoile crescande ale unei societati romanesti care nu vede in calitatea mediului inconjurator un standard al bunastarii.

Avand in vedere si contextul subliniat anterior, cu atat mai mult tin sa invederez necesitatea includerii Varfului Negru intr-un sistem de ocrotire, acest domeniu insular al Muntilor Sebesului, in care amalgamul flora-fauna-geologie, dar si istorie, se intepatrunde armonios, meritand sa fie perpetuat ca atare, dincolo de necesitatile de moment si interesele de grup.

Mai multe imagini, aici:

https://picasaweb.google.com/115276881261191424168/FeerieDeToamnaInMuntiiSureanu

REFERINTE:

1 – DAICOVICIU H., FERENCZI S., GLODARIU I.Cetăți și Așezări Dacice în Sud-Vestul Transilvaniei, Editura Stiintifica si Enciclopedica, București, 1989;

2  – GRIDAN T., „Petrologia – Stiinta Rocilor”, Editura Albatros, Bucuresti, 1983;

3  – OLTEANU D., BRILINSKI V., „Cade o teorie istorica” (Revista DACIA MAGAZIN – nr. 26: http://www.dacia.org/mag-2005-26.pdf ), Editura Dacica, Bucuresti, 2005);

4  – PAVELESCU L., „Petrografia rocilor magmatice si metamorfice”, Editura Tehnica, Bucuresti, 1980;

5  – POPESCU N., „Parang-Surean”, Colectia Calauza Turistului, Editura U. C. F. S., Bucuresti, 1965;

6  – POSEA G., „Geografia Fizica a Romaniei”, Editia a II-a, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2006;

7 – POSEA G., „Geografia de la A la Z – Dictionar de termeni geografici”, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986;

8  – TRUFAS V., TRUFAS CONSTANTA, „Muntii Sureanu – Ghid Turistic”, Colectia M. N. nr. 36, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1986;

http://ro.scribd.com/doc/62637234/Potentialul-Hidroturistic-Si-Climatoturistic-Al-Muntiilor-Sureanu
Autor: Nicolae Cristian Bădescu
Vizualizări: 8320, Ultima actualizare: Miercuri, 28 Nov 2012


Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii