Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Ghid montan - Muntele Mare - Baisoara

Bookmark and Share

Muntele Mare - Baisoara - Trasee Marcate - 2A

2 A.     STAȚIUNEA BĂIȘOARA - ȘESUL CALD - MUNTELE MARE - NETEDA - LA DUBE - LA RUINE - ȘERBOIU - LUPȘA

            Marcaj: cruce roșie        Durata: 7-8 ore 

            Caracter: Marcaj ce urmează culmea cea mai înaltă a masivului Muntele Mare, oferind panorame excepționale în toate direcțiile. Recomandat drumeților cu pregătire medie și cicliștilor montani antrenați. Iarna recomandat dincolo de Muntele Mare numai celor corespunzător echipați, dotați cu busolă și de preferință având schiuri de tură.

            Pornim din stațiunea Băișoara, din fața cabanei (hotelului), pe drumul carosabil. În fața cabanei vechi părăsim șoseaua și marcajul cruce albastră, ce cotesc stânga, și intrăm pe "drumul militar". După ce întâlnim o altă variantă a drumului, venind din stânga-spate, ajungem la o bifurcație. Drumul carosabil cotește la dreapta, noi însă continuăm înainte, pe un drum de care, însoțit de o linie telefonică.

            După un parcurs orizontal traversăm un pârâu și începem să urcăm. La o trifurcație ținem dreapta și, prin pădure, "drumul telefonului" ne scoate, pe lângă captările de apă pentru stațiune, la Șesul Cald, la "drumul militar", puțin mai sus de colibe, unde întâlnim marcajul bandă roșie. În continuare urcăm lin, apoi traversăm pe curbă de nivel mai multe izvoare ale Pârâului Negru, ocolind prin dreapta Vf.Pietrele Mărunte (1735 m) și coborâm în larga șa La Poduri.

            În stânga, Valea Podurilor izvorăște dintr-o întinsă mlaștină. În față se ridică Vf.Muntele Mare (1826 m). Marcajul taie două serpentineale drumului, apoi îl însoțește la stânga pe o porțiune lungă. Când drumul face o serpentină bruscă spre dreapta, îl părăsim, despărțindu-ne astfel și de marcajul bandă roșie, și ne angajăm pe o potecă, ghidați de stâlpii de marcaj. Traversăm un pârâu (apă nepotabilă!) și urcăm printre ienuperi, ieșind pe nesfârșitul platou al Muntelui Mare, la 3 ore de la plecarea din stațiune.

            Curând, lângă o fundație, poteca se transformă în drum de tractor. Vârful Muntelui Mare rămâne în dreapta. După traversarea unui pârâu și desprinderea spre dreapta a unui drum înierbat ce trece prin șaua dintre Vf.Muntele Mare și Vf.Neteda, urcăm lin spre acesta din urmă, al cărui punct de maximă altitudine (1784 m) rămâne de asemenea în dreapta noastră. Urmează o coborâre lungă, dar lină, deoarece ne aflăm în continuare pe imensul platou Muntele Mare - Neteda - Șesul Lupșanului, aparținând suprafeței de nivelare Fărcaș-Cârligați.

            Din dreapta-spate vine un drum de camion bine conturat, dinspre șaua Prislop. Ajunși în șaua dintre Neteda și La Dube, drumul devine orizontal și înierbat. În dreapta noastră zărim o stână. (De aici coboară spre dreapta un drum de tractor în Valea Filii). Drumul nostru se conturează din nou, desfășurat printre bolovani enormi ce-l străjuiesc de ambele părți. În față-dreapta vedem stâncile de pe platul vârf La Dube (1653 m).        Trecem de o fâșie de pădure ce urcă din stânga până aproape de drum și, după încă 400 m, ajungem, la cinci ore de la plecare, la o importantă ramificație: drumul de tractor continuă înainte, peste vârful Șesul Lupșanului (1636 m), de unde coboară spre șaua Poarta Întrecailor și cătunul Novăcești, dând ramificații și spre colibele Căprărețe (stânga) respectiv spre V.Neagului (în dreapta). Marcajul cruce roșie însă părăsește drumul și o ia stânga-față, coborând prin pășune. Privind cu atenție vom identifica poteca, pe vremuri foarte bătută, acum înierbată.

            Traversăm un pârâu, apoi coborâm paralel cu el încă 300 m, până la intrarea în pădure, marcată de o uriașă cruce roșie, vopsită pe trei brazi alăturați. O coborâre de circa trei sferturi de oră prin pădure ne scoate în poiana La Ruine ("La Ziduri"), unde a existat până în anii '50 Casa Pogăceaua (Cab. Muntele Mare), aparținând Armatei, dar care găzduia și turiști. Aici vine din dreapta un drum mare de tractor dinspre Șesul Lupșanului. Încă o porțiune de coborâre pe culme și ajungem în Tarnița Târsa, o șa unde intersectăm un drum de tractor ce urcă din stânga, pe Hoanca Târsei, venind de pe Valea Lupșei, și coboară în dreapta, pe Hoanca Goiei, spre Valea Caselor.

            Marcajul nostru cotește dreapta și continuă pe culme, printre ienuperi. Lăsăm în stânga vf.Șerboiul (1240 m), trecem pe la un izvor, apoi ne abatem din culme spre stânga, pe la colibele Pogăceaua, deasupra cărora trecem pe la un alt izvor și printr-o zonă mlăștinoasă. Reîntâlnim drumul de culme în șaua Poarta Șerboiului. În continuare trecem pe la un grajd cu pereții din piatră și întâlnim primele case permanente. Lăsăm în stânga un vârf al muntelui Runcuri (1122 m) și ajungem într-o șa largă. Mai departe ocolim și vf.Certege (1026 m) și ajungem pe dealul Prislop.

            Pe această porțiune avem priveliști deosebite spre Munții Metaliferi, admirând în față Gemenele, Colțul Vinții, dar și deranjanta imagine a carierei de la Mușca / Roșia Montană, unde versanții nu au mai fost reîmpăduriți. Drumul cel mai bătut coboară pe Dealul lui Mihai. Noi însă, înainte de intrarea în pădure, cotim brusc la dreapta, prin fânaț, coborând abrupt câteva zeci de metri, prinzând un drum de care. Printre tufișuri descindem, în serpentine, ajungând la fânațele numite Obârșia. Aici, pe o potecuță, se poate ajunge, urcând spre spate-stânga, la un izvor.

            Mai departe coborâm pe liziera pădurii, apoi trecem de o șa împădurită și de niște case. Drumul intră într-un făget, apoi iese în poieni, pe culmea dintre valea Obârșia (în stânga) și Valea Caselor (în dreapta). Printre fânețe îngrădite coborâm în satul Lupșa (centru de comună, aflat pe V.Arieșului, la 516 m altitudine), ieșind la șoseaua principală cu 200 m aval de gară, de unde mai sunt 500 m până în centrul comunei, unde vom vizita neapărat muzeul etnografic.

Autor: Radu Mititean, Arnold Kadar
Înscris de: Ionuț Nechita
Vizualizări: 39869, Ultima actualizare: Duminică, 26 Mai 2002



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii MUNTELE MARE  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Cabana Muntele Baisorii-Mt. Sesu Cald (1562)-Stinca Coltu Rotund-Pietrele Marunte (1733)-Dealul Mare (2)-Sub Varful Muntele Mare (1826)-Sub Varful La Balti (1821)-Sub Varful Prislop (1729)-Varful Piatra Grosilor-Varful Smidele-Varful Capatana-Saua Clujului (1536)-Izvorul Somesului Rece-Varful Balomireasa-Varful Runcu-Mt. Bradeni (1589)-Saua Racatau (1376)-Varful Lamasoaia (1609)-Sub Varful Coltaul Varfului (1653)-Sub Varful Sihla-Varful Pietroasa (1564)-Mt. Slauni (1381)-Poiana Si Cantonul Silvic Ursoaia

TRASEE TURISTICE MARCATE

            Așa cum am arătat, există un important număr de trasee marcate, descrise în continuare, în ambele sensuri de mers. Pentru cele în sens invers, notate cu "B"(spre stațiunea Băișoara), descrierea este mai sumară, fiind utilă și citirea celei a traseului "A". Pentru marcajul bandă roșie, ce urmează creasta principală, nu am oprit descrierea la marginea masivului Muntele Mare, în șaua La Steaua, ci am dat-o până la capăt, la Ghețarul de la Scărișoara. Toate descrierile sunt amănunțite, permițând parcurgerea traseului în cauză și fără ajutorul marcajului turistic.

1 A.     STAȚIUNEA BĂIȘOARA - ȘESUL CALD - MUNTELE MARE - SMIDELE - CĂPĂȚÂNA - BALOMIREASA - STEAUA - APA CUMPĂNITĂ - PETREASA - ȘAUA URSOAIA - GHEȚARUL DE LA SCĂRIȘOARA

            Marcaj: bandă roșie       Durata: 17-20 ore         

            Caracter: Marcaj ce urmează creasta principală a masivului Gilău - Muntele Mare, făcând în pasul Ursoaia racordul cu munții Bihor-Vlădeasa. Recomandat drumeților antrenați și cicliștilor montani cu o bună pregătire. Iarna recomandat dincolo de Muntele Mare numai cunoscătorilor buni ai traseului, corespunzător echipați, de preferință dotați cu schiuri de tură.

             În centrul stațiunii Băișoara, în fața hotelului, una din săgețile de pe stâlpul de marcaj ne indică direcția de plecare, spre vechea cabană, pe lângă care trecem în urcuș, intrând în pădure. După câteva sute de metri intersectăm culoarul teleschiului și imediat traversăm Pârtia Mare, în zona "platului", unde poteca se bifurcă. Marcajul urmează ramura superioară, urcând prin pădure paralel cu pârtia, apoi prin rariște, ajungând la 20-30 de minute de la plecare în șaua La Plopiș, unde întâlnim un drum carosabil. Alte drumuri duc spre dreapta, spre Crinț și Buhuia. Ne angajăm înainte, pe "drumul militar", pe care îl vom urma, cu mici deviații, până pe Muntele Mare. Mergem prin pădure, ocolind vârful Buscat (1676 m) pe versantul dinspre Valea Vadului, care curge în stânga noastră.

            După circa o oră de la plecare ajungem la Șesul Cald, poiană în care întâlnim colibele de vară ale locuitorilor din Muntele Cacovei. Din această șa largă între vârfurile Buscat și Pietrele Mărunte continuăm pe drum, întâlnind curând marcajul cruce roșie, ce vine de la cab.Băișoara pe un alt drum și ne va însoți până aproape de Muntele Mare. Urcăm lin, apoi traversăm pe curbă de nivel mai multe izvoare ale Pârâului Negru, ocolind prin dreapta Vf.Pietrele Mărunte (1735 m) și coborâm în larga șa La Poduri. În stânga, Valea Podurilor izvorăște dintr-o întinsă mlaștină. În față se ridică Vf.Muntele Mare (1826 m). Marcajul taie serpentinele drumului atât la coborâre cât și la începutul urcușului, când facem o scurtă pauză la un izvor din dreapta, pentru a ne aproviziona cu apă.

            Ajunși din nou la drumul carosabil îl urmăm spre stânga. Când acesta cotește spre dreapta, marcajul cruce roșie se desparte de noi, îndreptându-se în direcția Lupșa. După alți 500 m pe drum, când acesta cotește spre stânga, îl părăsim, la 3 ore de la plecarea din stațiune, admirând pentru ultima oară abrupturile Bedeleului și Scăriței  și celelalte culmi dinspre est și sud-est. Prindem un drumeag înierbat. O lungă traversare pe curbă de nivel, în cursul căreia avem splendide panorame spre bazinul Văii Ierii, ne conduce pe sub Vf.Muntelui Mare, care rămâne în stânga.

            Când începem coborârea întâlnim un drum de camion ce vine din stânga-spate, dinspre vârf. Trecând peste 7 podețe de beton ajungem la o cabană pastorală, unde întâlnim două drumuri ce vin din stânga: unul coboară dinspre Neteda, celălalt a urcat din Bistra pe Valea Mare. Continuăm să coborâm până în șaua Prislop (1621 m), unde întâlnim nămașul la care vărează moți din Bistra. Intersectăm un drum de tractor ce urcă din Valea Mare, coborând în dreapta la capul drumului forestier de pe Valea Ierii. Urcăm oblic-dreapta, scurtând serpentinele drumului, apoi îl reîntâlnim și continuăm pe el, lăsând în stânga vârful Prislop (1729 m).          La al doilea podeț de beton ne aflăm la o bifurcație de trasee: Înainte continuă pe drum marcajul cruce galbenă, ce duce spre Răcătău (6 ore) prin Bogdanu - La Tină - Vf.Dumitreasa - Dobrin - V.Negruța. Marcajul bandă roșie o ia spre față-stânga, pe o potecă înierbată. Traversăm Pârâul Șpirului, ce izvorăște din dreapta noastră, de sub Vf.Piatra Groșilor (1756 m), și urcăm lin până la drumul care a făcut un ocol pe sub vârf.

            Continuăm încă 300 de metri pe drum și, când acesta cotește spre dreapta, (îndreptându-se spre cabana Bogdanu) îl părăsim și coborâm în față pe platul pășunii Munceloasele. Drumul e inițial înierbat dar se conturează mai bine când panta scade. Cotim ușor spre dreapta, întâlnim un drum ce vine din stânga din valea Devii urcând pe pârâul Șpirului și intrăm în pădure. Traversăm un pârâu și ajungem la o bifurcație unde ținem stânga. La următoarea bifurcație ținem dreapta și ieșim în poiana Smidele. În stânga se văd două nămașe, Smida Costineștilor și Smida Șuveieștilor.

            Aici, în locul numit Crucea Bătrânei, vine din dreapta, de pe platoul Bogdanu, marcajul bandă galbenă. Urmează o trifurcație a drumului, la trecerea unui pârâu. Noi îl urmăm pe cel din mijloc și urcăm spre platoul Muntele Mic. Ieșim pe platou. Lângă mlaștină intersectăm un drum, apoi traversăm o scurtă pădure. Urmează o succesiune de trei ramificații: la prima ținem stânga, la a doua dreapta, iar la cea de-a treia, întâlnită după ce trecem de un pârâu și o bancă, lăsăm înainte-stânga drumul ce duce spre Poiana Bistrei și cotim dreapta - sus, intrând în pădure.

            După 1,5 km coborâm în vastitatea poienii Căpățâna. Trecem un pârâu apoi lăsăm în stânga un mare nămaș, de la care pornește un drum înierbat spre Poiana Bistrei. Mai multe drumuri de tractor urcă spre dreapta, apoi, lânga liziera pădurii, un drum bine bătut o ia la stânga pe valea Bistricioara. Intrăm în pădure pe Drumul Clujului. După mai mulți kilometri ajungem în luminișul La Tină. Porțiunea mlăștinoasă e scurtă dar dificil de traversat. Suntem în zona rezervației Molhașurile Căpățânii, ce ocrotește flora relictă din aceste tinoave de altitudine.

            În curând traversăm mai multe pâraie și ajungem în imensul gol al Balomiresei, al carei vârf (1632 m) rămâne în stânga. Lăsăm câteva drumuri înierbate să coboare paralel cu liziera spre dreapta, pe pârâul Zboru. Când drumul nostru, acum înierbat, cotește progresiv și urcă spre stânga (îndreptându-se spre colibele Știrănițe), îl părăsim și continuăm înainte (nord-vest),  urmărind marcajul aplicat pe lespezi de piatr㠓plantate” de marcatori în pășune. Întâlnim încă un drum ce urcă din dreapta. O ramificație se desprinde spre stânga; Noi urcăm lin spre vest pe axul principal al poienii, ce se îngustează treptat.

            În cale întâlnim o cruce de metal. Coborâm și ajungem la colibele Picioragu. De aici ne orientăm spre dreapta (N-V) prin pădure. Într-o poiană întâlnim un drum ce vine din stânga, de la Runcu. La circa 2 km de la Picioragu ieșim în întinsa pășune de la obârșia văii Brădeana, care, împreună cu Zboru, formează în aval Someșul Rece. Drumul cotește la dreapta, pe vale în jos; noi rămânem pe curba de nivel, pe poteca înierbată, ce înconjoară izvorul Brădenii și se orientează spre nord, paralel cu valea. Ajungem la colibele La Nedei. Vizavi, peste vale, observăm nămașul Fundoaia. Drumul nostru cotește spre stânga și intră în pădure.Un coborâș de circa 3 km ne scoate la Steaua, unde înnoptăm în cort sau la unul din cele două cantoane silvice.

            Aici se sfârșește creasta masivului Muntele Mare. În continuare vom pătrunde în Munții Gilăului. Suntem într-o șa, la izvoarele văii Răcătăului. Spre dreapta-spate urcă un drum forestier ce trece în valea Someșului Rece, pe care coboară spre Gilău, dând o multitudine de ramificații. La dreapta începe și drumul forestier ce însoțește Valea Răcătăului până la Dobruș. Spre stânga, șoseaua coboară în Bistra (23 km), în valea Arieșului, dând, după circa 200 m de la șa, o ramificație spre dreapta, ce duce în vasta rețea de drumuri ce unește puzderia de cătune moțești de pe versantul sudic al masivului.

            Noi începem urcușul pe un drum de tractor, ușor de urmărit. Tot prin pădure ajungem într-o tăietură în culme și, lăsând în dreapta vârful Costeasa, coborâm în poiana La Garduri. De La Garduri, unde întâlnim caracteristicile “colibe”, un drumeag coboară spre stânga, un altul se ramifică la dreapta pe valea Izvoru. Peste circa 250 m de mers, la capătul poienii, după ce am început urcușul, lăsăm succesiv două drumuri ce intră la dreapta în pădure și imediat părăsim drumul principal (ce o ia la stânga, tot pe curba de nivel, spre versantul arieșean) și, urcând câteva zeci de metri, prindem un drum de care ce intră la dreapta în pădure.

            După aproape un kilometru ieșim într-o plantație tânără. Drumul devine înierbat și destul de neclar. Urcăm într-o șa între Vf.Lămășoaia (1578 m), în stânga, și Toaderu (1602 m), în dreapta.  Aceste două vârfuri par gemene și sunt ușor de recunoscut de la mari depărtări. Intersectăm perpendicular un drum mai bine conturat și începem o coborâre lină pe o potecă înierbată, foarte slab vizibilă, spre nord-nordvest. (Alte două poteci merg spre înainte-dreapta la casele de sub vârful Toaderu, respectiv spre față-stânga).

            Curând vine din stânga un alt drum de care. Urcăm pe el, printre fânețe îngrădite, ajungând la niște izvoare, bun loc de popas. Urmează un coborâș prin pădure și poiene, spre stânga, ce ne scoate, după circa un kilometru, într-o largă șa. Lăsăm câteva colibe în dreapta și intrăm pe versantul sudic al muntelui Citera (1505 m), începând o lungă traversare, pe curba de nivel (Drumul mai bun coboară spre stânga), ce ofera o largă priveliște spre valea Arieșului.

            După circa doi kilometri întâlnim un drum foarte frecventat, ce urcă din stânga, din cătunul Pătrușești. Suntem în șaua Apa Cumpănită, unde întâlnim un fenomen foarte interesant: Pârâul, inițial izvor al văii Arada, a fost captat de valea Broscaru, dar incomplet, astfel că el ajunge în șa și se împarte, îndreptându-și apele atât spre Arieș cât și spre Someș. În șa există un punct de colectare a fructelor de pădure.Un drum de camion coboară spre dreapta pe valea Broscaru spre Guipu.

            Traseul continuă pe malul drept al pârâului. Peste apă încep mai multe drumuri de car ce urcă spre Vârful. Este unul din puținii munți din zonă cu pante pronunțate, cu aspect alpin, fapt pentru care a fost numit simplu Vârful. Intrăm în pădure și, după circa 1 km de urcuș pe drumul adâncit de ape, ajungem la colibele Șesul Buzii. Lăsăm două ramificații spre dreapta-sus (ce urcă spre Vârful și colibele Zănoagele) și unul la stânga și continuăm urcușul oblic, prin pășune, pe o potecă înierbată, ajungând în șaua Petreasa, în apropierea căreia întâlnim din nou colibe.

            Spre Valea Arieșului se deschide o panoramă încântătoare: într-un uriaș amfiteatru se desfășoară crângurile satului Horea (Arada)  - Dealul Lămășoi, Teiu, Preluca, Baba, Pătrușești, Zânzești, Giurgiuți, Butești, Petreasa, Trifești, Dârlești, Mătișești...  Mai multe drumuri bine conturate urcă din stânga, din Giurgiuți. Spre nord, un drum se îndreaptă prin pădure spre Șeștină, dând ulterior nenumărate ramificații spre Poiana Horea, Dobruș, Mărișel. La dreapta-spate, un alt drum urcă pe muntele Frânturile.

             Noi intrăm după o atentă orientare pe un drum îngrădit, ocolind pe curbă de nivel platul vârf Petreasa, ce rămâne în dreapta noastră. Începem un coborâș; la o ramificație ținem dreapta și, prin pădure, ajungem la un alt grup de colibe. Continuăm pe un drum înierbat. Într-o șa ținem stânga și ocolim primul vârf al Dealului Coachii (1415 m) și întâlnim un drum bun ce vine din stânga, dinspre cătunul Petreasa. Ajungem într-o șa (unde se află o gospodărie și de unde coboară un drum spre dreapta, spre PoianaHorea), apoi, după un scurt urcuș, ținem tot stânga și ocolim și al doilea vârf al Dealului Coachii pe versantul dinspre valea Bulzu.

            În ușoară coborâre trecem pe la un izvor bun și intrăm în pădure. Imediat străbatem poienile Oșorhei (într-una întâlnim o colibă) și după un parcurs mai lung, urmărind atent marcajul pe drumul de altfel bine conturat, ajungem la nămașul Stăuin. Aici intersectăm un drum ce vine din dreapta dela Poiana Horea și coboară spre Mătișești. Urmează încă un kilometru de pădure, apoi poiana Ursoaia, și, imediat, șaua cu același nume, în care intersectăm șoseaua Huedin - Beliș - Poiana Horea - Albac.

            Din șaua Ursoaia intrăm în masivul Bihor-Vlădeasa. Marcajul bandă roșie continuă pe un drum carosabil (accesibil doar vehiculelor de teren) în direcția peșterii Ghețarul  de la Scărișoara, până la care mai sunt 12 km.

            Trecem pe lângă câteva case, apoi, la intrarea în pădure, lăsăm în stânga un drumn de tractor mai greu de observat, care coboară spre izvorul Aradei, la Dârnini, nume cu rezonanță deosebită pentru speologi. După o succesiune de pâlcuri de pădure și poieni ajungem în marea poiană Mărșoaia. Drumul, aici foarte pietros, urcă pe vârful Clujului (1399 m) și ajunge la casele Zăpodie.

            De aici, de la Zăpodie, continuăm pe drum și, după un kilometru, ajungem la o ramificație: Spre stânga coboară o șosea prin Cheile Ordâncușii spre Gârda de Sus. Noi continuăm înainte, ajungând după 300 m la Rânjești, unde se ramifică spre dreapta traseul marcat cu bandă albastră , ce conduce prin Călineasa la Padiș. Mai departe trecem prin cătunele Stânișoara și Ocoale, până la Ghețar. Așezate pe un platou carstic, aceste cătune sunt printre cele mai pitorești așezări din Apuseni. Casele moților nu au fundație: toate sunt în pantă, sprijinite la colțuri pe bolovani sau stive de butuci. Acoperișurile, de șindrilă (sau de paie, la grajduri), sunt foarte țuguiate, reprezentând adesea 2/3 din înălțimea casei. Totul se construiește exclusiv din lemn, deși unele case ridicate în ultimii ani nu mai respectă integral stilul tradițional.

            Ajungem la celebra peșteră Ghețarul de la Scărișoara, amenajată parțial pentru vizitare. În fundul unui larg aven, de 50 m adâncime, se află un imens bloc de gheață estimat la peste 50000 metri cubi. În adâncuri sunt și două sectoare fără gheață, Rezervația Mare și Rezervația Mică, cu regim de rezervație științifică. Bine îmbrăcați coborâm în spirală, pe scările metalice, observând flora de pe pereții avenului, organizată în benzi circulare, corespunzătoare temperaturii, care la baza avenului este aproape de 0 grade Celsius. Este exact stratificația vegetației pe un munte de peste 2500 de metri, dar în miniatură și inversată! În peșteră se fac studii științifice de către Institutul de Speologie "Emil Racoviță" din Cluj-Napoca ( Este cel mai vechi institut speologic din lume!) După vizitarea Sălii Mari și a "Bisericii" cu stalactitele, stalagmitele și coloanele ei de gheață, ieșim din subteran, putându-ne continua drumul spre Gârda de Sus sau spre Padiș.


 

Comentariu
Fără foto Adrian Rosca, Luni, 27 Mai 2002, 13:50

Cum am putea obtine cartea (in Bucuresti) si cit costa?

Ionuț Nechita Ionuț NechitaAdministrator Alpinet , Joi, 30 Mai 2002, 3:02

Nu stiu daca a fost publicata; incearca sa contactezi direct autorii, la office@ccn.ro

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii