Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - 15 iulie 2006 :: Spre Berivoiu Mare (2070 m)

Bookmark and Share

15 iulie 2006 :: Spre Berivoiu Mare (2070 m)

Album foto complet (MUNTII FAGARAS)


      Se face sambata dimineata. Cerul nu spune nimic bun. Unii mai morocanosi, ca sunt treziti de dimineata, altii si mai morocanosi, ca abia dimineata au ajuns in tabara. Posturile din regularitate plecam in traseu pe drumul forestier ce urmareste valea Dambovitei. Aceasta se va dovedi a fi cea mai grea proba din tot concursul, trebuind sa o abandoanam la un momentdat. Am facut totusi o greseala sa alegem in perioada lui iulie sa tinem concurs in Fagaras, si un munte in care dificultatea cea mai mare (ma refer la Berevoescu), o reprezinta zona de platou, unde ca sa te retragi in caz de furtuna, ai de parcurs cel putin o ora pana in zone mai adapostite. Am plecat de la tabara initiala, luand pieptis muchia Berivoiul Mare, printr-o taietura proaspata de padure. Aici, fata de saptamana trecuta, a trebuit sa refacem poteca, si marcajele. Urcusul este sustinut, la o panta de cel putin treizeci de grade, pe o poteca pietroasa. Se cunoaste ca poalele muchiilor secundare sunt destul de abrupte, urmand a se potoli interfluviul de la o anumita altitudine. Plecati de la 1070 metri altitudine (tabara concursului), am intrat in traseu la o altitudine de aproximativ 1250 metri, avand de urcat aproximativ o mie de metri, pana in cota maxima. Daca vom ajunge …
      La prima ora, cateva raze de soare ne bucurasera. Dar pana sa apucam sa plecam, cerul se va acoperi complet. Nu dadeam una din patru sanse se nu ne ploua. Dupa juma de ceas de urcus, iesim intr-o belvedere, unde vedem in urma, peste Dambovita, Iezerul Mare, acoperit bine de negura. Continuam urcusul, care, incet incet, isi domoleste pieptisul. In drum incep sa apara poienile, prin care pasc linistite, vacile de la stana din gol. Nu mai avem mult. Un prunc, cu niste ciubare si un magar, incarca apa de la izvor, pentru a duce sus la stana. El ne linisteste, spunandu-ne ca nu mai avem mult de urcat. Dupa cateva minute, iesim intr-o poiana mare, cu o stana, unde dam binete la oieri. Parca sunt un pic curiosi, ce cautam, atatia oameni in creier de munte, anuntati fiind de cei dinainte ca vor trece pe la ei pe la stana, peste o suta de turisti. Mai sus de stana, la vreo cateva minute, sub un acoperis cazut de la o veche stana, este postul 1 de arbitri. Aici vor sta Dana, Alina si Andrei. Facem un scurt popas, ciugulind ceva de mancare. Peste noi a dat soarele. Ne mai bucura un picut. Departe, inspre veste, se vede Curmatura Oticului, peste care cand da negura, cand da soarele. Totul se schimba atat de repede … te apuca frica!
     Cristi Caprioara, cu Adina, Alex si Cristina, erau inainte, trecuti deja de marginea de sus a poienii. Dupa cateva minute plecam dupa ei. Urcam pieptis panta, si ajungem la liziera padurii. De aici traseul urma sa strabata, pentru o jumatate de ceas, cand padure cand gol alpin. Dar nu apucam se mergem prea mult … primii stropi de ploaie dau peste noi. Prin statie, Cristi anunta ca ploua mai sus, la el, si ca este foarte rece ploaia. N-apuca sa termine de spus, ca deasupra noastra se vede un fulger. A fost prea aproape … Il aud pe Cristi tipand prin statie sa opresc aparatul. De balbaiala, in loc sa invart butonul de oprire, schimb canalelele. Intr-un final, tremurand tot, reusesc sa opresc statia. Sunt foarte periculoase la fulgere, din cauza undelor radio. Fulgerase langa el, sus in gol. Intram in padure, si asteptand un moment de calm, anunt in tabara ca ne intoarcem. Miroase a furtuna. Dupa vreo zece, de sus, apare grupul. Ne sfatuim cu totii sa asteptam aici in padure, un moment de calm. Sa vedem cum evolueaza vremea. Poate este o rafala trecatoare, totusi e vara. Anuntam la postul 1 sa se mute jos la stana, si sa opreasca acolo toate echipele din concurs. La fel va face si Oli la start. Pana nu ne decidem sus, nu mai pleaca nimeni din zonele de adapost.
    Dupa o rafala scurta, parca se linisteste, credeam. Pe cer apar sparturi in negreala. Hai sa incercam. Urcam nelinistiti pe interfluviul dintre Valea Berivoiului si Valea Lutele Mari. Iesim in gol alpin, unde totul devine hazard. Cativa braduti pitici, si jnepeni ne insotesc. Vremea se tot schimba. Acum pe Iezer-Papusa e negura de nu vezi nimic, in cateva minute e senin. Negura se perinda inspre tabara, dezgolind Vf. Lutele (2176 m alt), si dand soare peste noi. In acelasi timp dispare si negura dinspre Otic, dar se muta toata in Iezer. Nu poti sa-ti dai seama cum va fi. Deocamdata urcam prin soare, incet incet ne mai uscam. Vizibilitatea este buna, iar dupa aproape o ora de mers de la stana, iesim in varful unde se aduna culmile Berivoiul Mic si Berivoiul Mare. Suntem la peste 2000 metri altitudine. In dreapta Valea Lutele, se adanceste salbatica, si pustie, cu zone de zapada veche. Deasupra ei, o caciula de nori, cand se aduna cand se desparte. Poate avem bafta …
    In fata noastra se ridica un varf cu o momaie. Dupa calculele de pe harta topografica, ar avea in jur de 2060-2080 metri. Asta tinand cont si de Berivoiul Mic (1918 m altitudine), aflat mult mai jos, pe a doua culme, de confluenta lor. Suntem in plin platou, departe de orice adapost. Bolovanii imensi i-am lasat in urma. Incepem sa urcam varful, cand dinspre toata creasta, incepe sa vina spre noi un val mare de negura. E si ceata, e si nor. In Valea Vladului nu se mai vede nimic. Parca e prea liniste, totusi …
    Nu trec cateva minute de la aceste semne … Adina a ajuns pe varful cu momaie, eu eram aproape de ea, cu Iulia, Alex si Cristina. Cand am vazut cum trece negura peste noi si cu ce viteza, ne-am dat seama … inapoi! Cristi striga sa coboram. Gata … ne intoarcem. Azi nu e zi de mers in gol alpin. Ploaia rece incepe peste noi, si parca suntem intr-o cursa contra-cronometru. Auzim traznetele in urma, in creasta principala, si stim ca vor ajunge curand la noi, dupa cum vine negura cu viteza. Imi pare rau sa ma intorc … dar pe munte este bine sa cunosti cand sa renunti. Vreau sa fac o fotografie, si in momentul cand dau sa apas pe buton, simt o lumina puternica. Totusi … nu am blitul activat. Atunci realizez … si intr-o secunda aud traznetul. A fost aproape. La vale cu noi …
     Mai incerc odata sa fac fotografie … si inca odata se vede un fulger puternic. Prin frica. Daca aparatul, pornit, devine sursa de atractie pentru fulger. Suntem totusi in gol alpin, pe platou, unde doar noi putem fi tinte pentru fulgere. Nu exista pietre mari, stalpi de marcaj, sau braduti. Noi suntem tintele …
    A inceput sa fulgere pe langa noi. Ne e frica, dar nu alergam. Abia cand ajungem in zona cu jnepeni, anuntam in tabara ca abandonam. Si anuntam la stana sa opreasca toata lumea acolo. Nu e nici ora unsprezece, si creasta e in furtuna. La confluenta culmilor, intoarcem din drum primele echipe; iar pana la stana nu vom intalni mai mult de 5-6 echipe ce apucasera sa urce. Ohhh … daca ar fi fost ieri proba … ce bine ar fi fost. Azi, parca nu vrea sa se opreasca. Rafale scurte de ploaie cu fulgere, de cate 15-20 minute rafala, cu pauze de cateva minute fara ploaie.
     Ajungem uzi din cap pana in picioare (bocancii cedasera inca de la urcus, prin iarba inalta uda), la stana. Toata lumea e aici, adunata, in fata stanii, inghesuita in stana. Sunt peste o suta de oameni. Ciobanii par buimaci, de atata lume. Pe ploaie torentiala, coboram la locul de start, de unde luam la talpi drumul forestier, transformat intr-o mare mocirla. Ajungem la corturi plouati, abatuti si tristi … vremea nu va tine cu noi. Agitatie mare, ploi marunte, insotite de acalmie, noroi mult; cam asta este atmosfera din tabara.
Curmatura Mezea - Otic
Vf. Rosu si Curmatura Oticului

Albumul foto complet (MUNTII FAGARAS) - Emi Cristea, Asociatia de Turism FLOARE DE COLT Brasov

Autor: Emi Cristea
Înscris de: Emi Cristea
Vizualizări: 7658, Ultima actualizare: Vineri, 21 Iul 2006



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii FAGARASULUI  
Comentariu
Virgil Iordache Virgil Iordache, Duminică, 23 Iul 2006, 10:39

Chiar daca a fost cam noroios, amintirile vor fi frumoase, ca intotdeauna:-)

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii