O zi frumoasa se arata in geam sambata de dimineata.
Ne
pregatim sa plecam spre Fagaras, insa masina Danezei nu este de aceasi parere si
ne mai fura cateva ore. Se face ora 10 si ne-am pornit la drum. Alina, Claudita,
Oli, Alexandra, Geo, Ioana, Garcea, Sorin, Dana,
Daneza,
Laurentiu si Oana, noi aveam sa ajungem duminica " deasupra norilor", pe
Negoiu.
Ora 13 ne prinde la intrarea in Porumbacul de Sus...facem o
scurta oprire si apoi pornim pe drumul forestier ce avea sa ne duca la intrarea
pe poteca. Lasam masinile, ne pregatim si luam poteca la picior. Mergem ce mergem,
mai povestim, mai glumim si la un moment dat un puiut de parsh ne apare in cale...fiind
foarte entuziasmati l-am alintat si l-am pozat. Dupa acesta intalnire, ne-am
continuat drumul spre Cabana Negoiu cu zambetul pe buze.
Am urcat vreo 2 ore obositoare pentru mine...un incepator, dar am ajuns cu bine
la cabana unde i-am intalnit pe Garcea, Laurentiu si Oana care studiau de zor
harta Fagarasilor. Infometati
, am intanis o masa mare cu de-ale gurii si apoi am pus tara la cale si pionii
pe tabla de sah....sau pe langa...sau...poate aveai noroc sa nu iti i-a calu', vorba
lui Garcea! Ceaiul cald de la cabana ne ungea la suflet iar vantul de afara ne
dadea de gandit daca duminica dimineata vom putea ajunge acolo unde ne-am propus,
pe Negoiu! Noaptea, vantul puternic isi propusese sa ne sperie, lasand in urma
lui o stare tare ciudata. Plecam? Nu plecam? Dar ce avea sa invinga "florile de
colt"? Am luat o hotarare, pregatinde-ne imediat de plecare iar in urma noastra
lasand cabana... Am mers si eu langa Oli, poate, poate mai prind si eu ritmul dar...sunt
optimista si sunt foarte convinsa ca dupa 100 de ture o sa ma pot tine tare dupa
el...si nu o sa mai
fiu
ultima...
Vantul batea tare si ca deobicei am ramas in urma caci nu
prea reusam sa tin ritmul iar zmeura ce imi aparea in cale imi facea de fiecare
data cu ochiul. Geo si Ioana m-au indemnau tot timpul sa merg mai departe si sa
nu ma mai opresc asa de des. Cu chiu cu vai am ajuns pe Vf. Serbota (2331m). Mai
aveam ceva de mers pana pe Negoiu, "greu la deal cu boii mici", mi-am zis dar am
continuat sa merg pentru a imi demonstra increderea in propriile forte. Am
traversat Custura Saratii si intr-un final am ajuns " deasupra norilor" la 2535,
langa batranul ce de mult ne astepta langa dansul, Negoiu! Tare increzator si
fericit te simti atunci cand esti la inaltime alaturi de oameni si prieteni
minunati. Ne-am pozat si am gustat glumele lui Garcea, iar apoi am luat-o din
nou loc. Am coborat prin Strunga Dracului... sub indrumarea lui Lau. (chiar ca-i
data dracului strunga asta
. Ne oprim pentru a ne trage sufletul si pentru a mai lua cateva haine
pe
noi pentru ca nu prea aveai loc de intors cu vantul care in continuare ne
impingea din spate si batea ca nebunul. Coboram spre Strunga Ciobanului, urcam
Strunga Ciobanului pentru a ajunge la traseul ce ne ducea inapoi la cabana. Oli
a ramas in spate cu mine pentru a-mi da sfaturi foarte valoroase fiind
incepatoare.
Am povestit, am cantat, am glumit si uite asa am ajuns din
nou la tufele de afine unde nici nu s-a pus problema ca nu ne oprim. Dupa
aceasta ne-am impartit cu totii zambete colorate si am pornit spre Cabana Negoiu
. Mai aveam foarte putin de mers si afland aceasta am bagat viteaza in picioare
asteptand cu nerabdare sa se zareasca cabana. Intr-un final am ajuns,
ducandu-ne planul la bun sfarsit. Nu aveam sa aflu ce ma va astepta in cabana,
dar am ramas foarte placut surprinsa cand toti prietenii cu care am fost in tura
m-au felicitat si m-au imbratisat calduros zicandu-mi ca sunt mandrii de mine.
Si uite asa m-am convins inca o data de ce am ales sa fiu o floare de colt!
Obositi fiind cu totii am baut cate un ceai cald ne-am
reimprospatat puteriile iar apoi am plecat spre masinile ce asteptau sa duca
muntzomanii acasa. Am avut un week-end plin de invataturi iar inima mi-a fost
plina si inca va mai fii mult timp de acum incolo de bucurie si de aceasta
vesnica minune: " Floare de Colt"!!!
Alexandra S. (A. T. Floare de Colt Brasov)