Diverse - Accidente in munti

Intr-un articol publicat in 1974, Walter Kargel face o analiza a cauzelor a 36 accidente mortale pe munte in cei 50 de ani anteriori.
NUMAI alpinisti, nu si turisti, si ajunge la concluzia trista, dar adevarata, ca in marea majoritate a cazurilor, mortii erau de vina. Unii au facut incalcari grosolane, incredibile, ale unor "legi" ale muntelui, norme de securitate, iar altii n-au fost destul de atenti in locuri "usoare", pe poteci, brane, creste inguste...
Dar desigur sunt si ghinioane, "ceasul rau"( "clipa rea" ar fi aici mai potrivit!). A scris despre asta pe lista Mircea Ordean. Ghinion au avut si Lionel Terray si Marc Martinetti, in 19 sept. 1965: o cadere de 400m din peretele Gerbier al masivului Vercors, prin smulgerea tuturor pitoanelor prin care era trecuta coarda lor!. Lionel avea 41 de ani. Avea "la activ" un palmares impresionant, trecusera doar 4 ani de la aparitia cartii sale "Cuceritorii inutilului", una dintre cele mai cunoscute si mai indragite carti despre "lumea noastra".
Pentru cei care nu ati avut inca ocazia sa cititi aceasta carte fascinanta ( a aparut si in romaneste in 1972), citez ultima fraza a cartii:
"Daca intr-adevar, nici o piatra, nici un serac, nici o crevasa nu ma asteapta pe undeva in aceasta lume pentru a-mi intrerupe tura, atunci va veni o zi cand, batran si obosit, voi sti sa-mi gasesc pacea printre animale si flori. Cercul se va inchide, iar eu voi ramane un simplu pastor ca in visele copilariei mele..." Nu enumerase la "posibile clipe rele" smulgerea unei prize si "descoaserea" unei lungimi de coarda!. Inghitit de o crevasa a celebrei Vallee Blanche, murise bunul sau camarad - Louis Lachenal...

Nu de mult, neobositul Dan Vasilescu, mi-a trimis ( desigur nu doar mie) sa vad, sa completez, o lista cu accidentele grave si mortale de alpinism. Caci stie ca am o trista colectie de nume de pe placute si cruci, din vazute, traite, auzite, citite. Din pacate au fost multe si tot din pacate, nu exista o evidenta clara a lor.
La fel nu exista o statistica completa si nu publicata a accidentelor de "turism montan". Nu doar "lista" ar trebui, ci si cauzele ! Asa cum se face in alte tari. Voi da curand o statistica despre morti in avalanse in Alpii Francezi pe anul trecut. Cand eram sef de echipa Salvamont si participam la analizele anuale cu toti sefii de centre si echipe, imi notam toate accidentele grave si mortale, dar de la cei care lipseau sau depuneau in scris materialul, nu puteam afla, caci mi s-a spus de catre sefi ca ... sunt secrete!!!
De fapt si multi din cei morti pe munte ca turisti, au patit-o caci faceau alpinism: vara: vai de abrupt, brane, creste inguste, etc, caci se poate spune ca alpinismul incepe acolo unde pentru echilibru-inaintare, trebuie sa folosesti din cand in cand si mainile. Iar iarna... multe ture care vara sunt turism, devin alpinism...

Luni 11 febr. dimineata eram trist: eram cu gandul in Retezat: 19 ani de la moartea lui Cuxi, in avalansa provocata de o incercare de schi extrem... Apoi, aducand de la server cateva mesaje... am citit: " a mai cazut o stea".! M-a cuprins teama : e cineva din grupul Corei! apoi durerea... Dan Beldea! Un Om deosebit, un adevarat prieten al Muntelui, un suflet cald, bun, sensibil, un coleg de lista Alpinet, trecuse in nefiinta!
Parca a fost ieri acea dimineata de sambata 19 aug. 2000, cand a sosit singur la Ref. Costila si a acceptat incantat invitatia de a ne insoti spre Brana Aeriana, pe care si-o dorea mai de mult. Il indragisem dupa cateva minute de discutie la refugiu...
Si strivindu-mi inca o lacrima sub pleoape, inchei cu incheierea articolului lui Kargel: "Aceste accidente nu m-au descurajat, nu am dat vina pe munte, n-am ajuns sa urasc muntele si alpinismul. Ma gandesc cu pietate la ce cazuti in munti, caut sa nu fac greseli, dar merg pe munte cu aceeasi bucurie pe care am simtit-o prima data. Muntele, Alpinismul sunt bucuria suprema a vietii mele!"
Cerul, spre al carui inalt si albastru, Dan si cei ca el, plecati pe acele "alte taramuri", urcau cu sete de frumos si de pur, sa-l aiba, sa-i aiba in grija. Ei, cei care au iubit Muntele ca si noi, vor fi acolo, in tara caprelor negre, mereu cu noi, in gandurile si sufletele noastre.

Dinu Mititeanu