Arhiva articolelor Alpinet - Alpin Extrem, nr. 4

ICE-WORLD-CUP 2000

În vreme ce pe la noi, căţărarea în gheaţă este un mister pentru foarte mulţi alpinişti, nu numai începători, peste gard de noi, în Occident şi peste Ocean, această ramură a alpinismului cunoaşte o dezvoltare vertiginoasă. Căţărarea clasică în gheaţă (ice climbing) pe culoare şi cascade, fie ea cât de extremă, începe să nu mai fie la modă. Urmând parcă exemplu escaladei, a cărei evoluţie a sfârşit prin a se individualiza pregnant de clasicul alpinism, căţărarea în gheaţă începe prin a-şi dezvolta metode specifice de antrenament şi a-şi şlefui şi perfecţiona tehnica şi echipamentul. Între metodele de antrenament a apărut ice-bouldering-ul (semantica binenţeles este total nepotrivită, dar prin Occident lumea nu este atât de atentă la formă), iar mai nou căţărătorii în gheaţă încep să-şi revendice numai pentru ei acea parte a căţărării mixte ce pune accent deosebit pe dificultatea pasajelor, un fel de escaladă în teren mixt (stâncă + gheaţă).

Semn al progresului de care vorbeam, iată că nu demult au pornit să se organizeze şi întreceri, şi asta nu numai la nivel local sau naţional, şi nu numai la viteză (lucru despre care mai aveam cunoştiinţă şi noi, de la Eurosport) ci chiar la nivel mondial şi chiar la dificultate. Aşa a apărut: Cupa Mondială la căţărare în gheaţă (IWC - Ice World Cup, mai pe corectelea)

Grăbiţi, pentru a nu ieşi din actualitatea sezonieră, ne-am zorit să vă aducem în faţa ochilor ultimele noutăţi legate de tot ceea ce poate să însemne căţărare în gheaţă pe plan mondial, chiar dacă pentru aceasta am masacrat alte articole, anunţate cu surle şi trâmbiţe în numărul anterior.

Desigur, la finele acestui articol va rămâne o lungă serie de întrebări, cum ar fi: "Bine, bine dar nu constituie un avantaj pentru ultimul concurent ce intră în concurs faptul de a înfinge cu mult mai multă uşurinţă pioletul în găurile făcute deja de alţii?" Faţă de aceste întrebări, vă comunicăm că ne este greu, cel puţin din motive de spaţiu, să producem un articol exhaustiv, mai cu seamă că aidoma dumneavoastră nici noi nu ne-am dumirit prea bine în anumite privinţe.

Iniţial, ediţia din acest an a Cupei Mondiale urma să se desfăşoare pe parcursul a şapte întreceri. Confirmând un vechi obicei împământenit la competiţiile alpine, fie ele de escalada, schi-alpinism sau de orice altă natură, interne sau internaţionale, calendarul prezentat la început de an este o chestie orientativa, un deziderat. De la această regulă nu a scăpat nici actuala ediţie a Cupei Mondiale de căţărare în gheaţă, şi astfel "a căzut" prima întrecere, cea de la Chamonix (Franţa). Ulterior, dintr-un turn de gheaţă dintr-o altă localitate gazdă a întrecerilor, a căzut o bună bucată şi astfel şi această etapă a fost compromisă.

Au rămas într-un final cinci etape - arhisuficiente pentru un circuit internaţional care urma să se desfăşoare pe parcursul a 2 luni. Repartiţia în timp şi spaţiu, a fost după cum urmează:

Pitztal (Austria)	14-16 ianuarie 2000
Cortina (Italia)	28-30 ianuarie 2000
Saas-Fee (Elveţia)	11-13 februarie 2000
Kirov (Rusia)	03-05 martie 2000
Are (Suedia)	10-12 martie 2000

Este de remarcat că nu toate aceste întreceri au fost întreceri clasice de escaladă în gheaţă. Etapa a II-a de la Cortina a fost o întrecere de ice-bouldering, după cum etapa a III-a din Elveţia a fost o întrecere de mixt (stâncă + gheaţă), iar ruşii, fideli întrecerilor de viteză, au strecurat în programul etapei a patra şi o probă de viteză, lucru făcut de altfel şi de austrieci cu prilejul primei etape.

Una peste alta, în opinia noastră, toate aceste variaţiuni au avut o singură temă: căţărarea în gheaţă; ceea ce face ca, într-un final, competiţia să-şi fi păstrat caracterul unitar cât şi capacitatea de a ierarhiza cât mai obiectiv pe căţărătorii de înaltă clasă de pe mapamond.

Despre protagonişti

O sumedenie de stele ale căţărării în gheaţă, profesionişti sau nu, s-au aliniat la startul acestei ediţii. Dacă la feminin, canadianca Kim Csizmazia nu a avut practic o adversară pe masură, întrecerile pierdute fiind adjutecate de sportive cu o evoluţie fluctuantă (rusoaica Irina Ryzhenkova şi franţuzoaica Isabelle Carrier), la băieţi, lupta a fost mult mai pasionantă, ea dându-se între trei lideri autoritari ai competiţiiilor, nu neapărat de acest gen. Este vorba de canadianul Will Gadd, şi francezii Francois Lombard şi Daniel Dulac, ultimii cunoscuţi ca valoroşi căţărători pe stâncă sau panou, laureaţi ai întrecerilor internaţionale de escaladă respectiv de bouldering.

A existat şi eşalonul doi, subţire e drept, dar alcătuit din personalităţi sportive tot atât de marcante. Una dintre ele italianul Mauro Bole care a realizat un sezon extra-competiţional pentru care cuvântul excepţional poate părea modest. Cealaltă vedetă, unguroaica Ildi Kiss, a avut poate cea mai constantă evoluţie dintrte toate participantele la această ediţie a Cupei Mondiale. Excepţia, locul 6 din ultima etapă, fiind rezultatul unei relaxări fireşti în contextul în care locul doi îi era asigurat, iar locul 1 era deja ocupat de canadianca Kim. În cazul lui Ildiko, pentru noi românii persistă o întrebare: Cum a putut fătuca asta, venită din platele şi vastele întinderi ale Câmpiei Panonice să urce atât de sus pe treptele înaltei performanţe?

Despre clasamentul final

Dincolo de cele petrecute la Kirov, o altă pată albă pentru noi, scriitorii acestui articol, a fost aceea a modului în care a fost alcătuit clasamentul final al acestei ediţii a Cupei Mondiale. Lucrurile ar fi trebuit să fie simple, adunarea punctajelor urmând a se face după tabelul de punctaj al UIAA de la escaladă. Ar fi trebuit, dacă turnul de la Courchevel nu se ducea de vale, şi dacă mai marii întrecerii nu hotărau ca punctele să fie împărţite, după o reţetă numai de ei ştiută, la băieţi, între cei care au ajuns în semi-finală, iar la fete, între cele care au ajuns în finală.

Neputând pătrunde această taină, nu ne-a rămas decât a reproduce clasamentul final, însoţit de un centralizator cuprinzând clasările celor mai buni(e) căţărători(e) la toate etapele Cupei Mondiale. Cu sumarele noastre cunoştiinţe de aritmetică, am produs şi o o ordonare a lor, ordonare făcută fără a lua în considerare Courcheve-lul. Rezultatul final, pe care aritmetica noastră l-a consemnat, este bine-nţeles diferit de cel oficial.

Restul, după cum spuneam, este mister...

IWC 2000 - Final Ranking 11th March 2000 (after Are)

WOMEN
PLACE	IWC POINTS	NAME	FIRST NAME	TEAM	CITIZEN
1	483	CSIZMAZIA	Kim	Team Black Diamond	Canada
2	367	KISS	Ildi	Grivel	Hungary
3	345	RYZHENKOVA	Irina	Russian National Team	Russia
4	322	KOLODKINA	Margarita	Russian National Team	Russia
5	319	CARRIER	Isabelle	French National Team/Simond	France
6	305	FROLOVA	Lydia	Russian National Team	Russia
7	304	JERALA	Alenka	Grivel	Slovenia
8	140	DUFRENE	M. Pierre		France

MEN
PLACE	IWC POINTS	NAME	FIRST NAME	TEAM	CITIZEN
1	410	GADD	Will	Team Black Diamond	Canada
2	404	LOMBARD	Francois	French National Team/Simond	France
3	300	DULAC	Daniel	Grivel	France
4	252	BOLE	Mauro "Bubu"	Grivel	Italy
5	245	ANDERLE	Aljaz	Charlet Moser	Slovenia
6	231	RÜDISSER	Bruno	Team Black Diamond	Austria
7	221	LAMICHE	Anthony	French National Team/Simond	France
8	205	BYTCHKOV	Dmitrii	Russian Nat. Team	Russia
9	192	EMMETT	Tim	DMM / PEGLERS	GB
10	179	HUSSON	Stephane	Charlet Moser	France
11	176	SVAB	Erik	Grivel	Italy
12	145	LE LANN	Erwan	Charlet Moser	France
13	131	ODERMATT	Urs	Swiss Team	Switzerland