Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Știrile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Arhiva articolelor Alpinet - ALPINinfo ianuarie-februarie 2001

Bookmark and Share

ALPINinfo ianuarie-februarie 2001 - Alpin Info ian-feb 2001 CM Catzarate inghetzata

ICE-WORLD-CUP 2000

În vreme ce pe la noi, cãtãrarea în gheatã este un mister pentru foarte multi alpinisti, nu numai începãtori, peste gard de noi, în Occident si peste Ocean, aceastã ramurã a alpinismului cunoaste o dezvoltare vertiginoasã. Cãtãrarea clasicã în gheatã (ice climbing) pe culoare si cascade, fie ea cât de extremã, începe sã nu mai fie la modã. Urmând parcã exemplu escaladei, a cãrei evolutie a sfârsit prin a se individualiza pregnant de clasicul alpinism, cãtãrarea în gheatã începe prin a-si dezvolta metode specifice de antrenament si a-si slefui si perfectiona tehnica si echipamentul. între metodele de antrenament a apãrut ice-bouldering-ul (semantica binenteles este total nepotrivitã, dar prin Occident lumea nu este atât de atentã la formã), iar mai nou cãtãrãtorii în gheatã încep sã-si revendice, numai pentru ei acea parte a cãtãrãrii mixte ce pune accent deosebit pe dificultatea pasajelor, un fel de escaladã în teren mixt (stâncã + gheatã).
Semn al progresului de care vorbeam, iatã cã nu demult au pornit sã se organizeze si întreceri, si asta nu numai la nivel local sau national, si nu numai la vitezã (lucru despre care mai aveam cunostiintã si noi, de la Eurosport) ci chiar la nivel mondial si chiar la dificultate. Asa a apãrut: Cupa Mondialã la cãtãrare în gheatã (IWC - Ice World Cup, mai pe corecetelea)
Grãbiti, pentru a nu iesi din actualitatea sezonierã ne-am grãbit sã vã aducem în fata ochilor ultimele noutãti legate de tot ceea ce poate sã însemne, cãtãrare în gheatã pe plan mondial, chiar dacã pentru aceasta am masacrat alte articole, anuntate cu surle si trâmbite în numãrul anterior.
Desigur la finele acestui lung articol v-a rãmâne o lungã serie de întrebãri, cum ar fi de exemplu: "Bine, bine dar nu constituie un avantaj pentru ultimul concurent ce intrã în concurs faptul de a înfinge cu mult mai multã usurintã pioletul în gãurile fãcute deja de altii?" Fatã de aceste întrebãri, vã comunicãm cã ne este greu, cel putin din motive de spatiu, sã producem un articol exhaustiv, mai cu seamã cã aidoma dumneavoastrã nici noi nu ne-am dumirit prea bine în anumite privinte. Initial, editia din acest an a Cupei Mondiale urma sã se desfãsoare pe parcursul a sapte întreceri. Confirmând un vechi obicei împãmântenit la competitiile alpine fie ele de escalada, schi-alpinism sau de orice altã naturã, interne sau internationale calendarul prezentat la început de an este o chestie orientativa, un deziderat. De la aceastã regulã nu a scãpat nici actuala editie a Cupei Mondiale de cãtãrare în gheatã, si astfel "a cãzut" prima întrecere, cea de la Chamonix (Franta). Ulterior, dintr-un turn de gheatã dintr-o altã localitate gazdã a întrecerilor, a cãzut o bunã bucatã si astfel si aceastã etapã a fost compromisã.
Au rãmas într-un final cinci etape - arhisuficiente pentru un circuit international care urma sã se desfãsoare pe parcursul a 2 luni. Repartitia în timp si spatiu, a fost dupã cum urmeazã:

Pitztal (Austria) 14.-16.01. 2000
Cortina (Italia) 28.-30.01. 2000
Saas-Fee (Elvetia) 11.-13.02. 2000
Kirov (Rusia) 03.-05.03. 2000
Are (Suedia) 10.-12.03. 2000

Este de remarcat cã nu toate aceste întreceri au fost întreceri clasice de escaladã în gheatã. Etapa a II-a de la Cortina a fost o întrecere de ice-bouldering, dupã cum etapa a III-a din Elvetia a fost o întrecere de mixt (stâncã + gheatã), iar rusii, fideli întrecerilor de vitezã, au strecurat în programul etapei a patra si o probã de vitezã, lucru fãcut de altfel si de austrieci cu prilejul primei etape.
Una peste alta, în opinia noastrã, toate aceste variatiuni au avut o singurã temã: cãtãrarea în gheatã; ceea ce face ca, într-un final, competitia sã-si fi pãstrat caracterul unitar cât si capacitatea de a ierarhiza cât mai obiectiv pe cãtãrãtorii de înaltã clasã de pe mapamond.

Terenul întrecerilor.
Un prim motiv de îndreptãtitã uimire este modul de realizare a structurilor pe care au loc întrecerile. Cel mai adesea ele au loc pe turnuri rãzletite cãtre cer cu înãltimi de cca 20-30 m. Turnurile sunt amplasate în aer liber, de unde si necesitatea unor conditii meteorologice adecvate. între altele fie spus, prãbusirea unor blocuri de gheatã din turnul de concurs la Courchevel (Franta) unde ar fi trebuit sã se desfãsoare etapa a II-a, a avut drept cauzã tocmai conditiile meteorologice improprii în care s-a consolidat gheata. Cum se formeazã aceastã gheatã ? - este o altã întrebare pe care v-ati putea-o pune. Desi nicãieri nu am gãsit vreo mentiune legatã de acest aspect constructiv, noi, cei de prin redactie, am decis cã mijlocul cel mai la îndemânã este acela de a aduce apa cu ajutorul unui furtun în vârful turnului, iar de aici natura (temperatura) sã fie lãsatã sã-si facã treaba. Binenteles cã realizarea unor forme cât mai variate si a unor linii cât mai verticale, eventual chiar surplombante, sau chiar tavane, sunt artificii constructive mult prea laborioase pentru a fi cuprinse în paginile acestui articol. De asemenea, omogenitatea pe care gheata dintr-un asemernea ansamblu urias trebuie sã o aibã este iarãsi o problemã delicatã iar pentru noi românii un prilej de adâncã mirare. Cãci, pentru ca ansamblul sã fie trainic, gheata trebuie sã fie omogenã, omogenitatea ei tinând în primul rând de conditiile de formare (temperaturã, expunere la soare, umiditate, presiune atmosfericã etc) care ar trebui, cel putin în principiu, sã fie constante pe parcursul construirii turnului.
Dar peretii de gheatã pe care au loc concursurile nu sunt plasati numai în aer liber !!! Anul acesta, odatã cu etapa de la Saas Fee (Elvetia), s-a inaugarat si prima structurã indoor, ca de altfel si primul concurs de cãtãrare mixtã (pe stâncã si pe gheatã). Anul trecut, la Cortina de exemplu, peretele de gheatã s-a sprijinit pe o frumusete de structurã artificialã de escaladã, peste care s-a turnat din belsug apã (!!!)
Dar cum vorbele si toate explicatiile noastre novice nu fac doi bani pe lângã imaginile reprezentând aceste efemere creatii, vã lãsãm în compania fotografiilor.

Despre regulament
în linii mari regulamentul este identic cu cel al competitiilor de dificultate. Binenteles cã existã o serie de particularitãti izvorâte din specificitatea ascensiunilor în gheatã, dupã cum existã o serie de noutãti care în viitor si-ar putea gãsi aplicabilitatea si în cadrul competitiilor de escladã.
Sã trecem acum în revistã, pe scurt si la grãmadã (specific, general) cele mai interesante si utile prevederi ale regulamentului IWC:
La strartul întrecerilor se pot alinia maximum 50 de cãtãrãtori pentru fiecare categorie (masculin si respectiv feminin). Fiecare tarã poate înscrie în concurs 5 cãtãrãtori si 5 cãtãrãtoare (tara organizatoare chiar mai multi). Dacã numãrul de 50 de participanti nu este atins, tãrile participante au dreptul sã înscrie mai multi sportivi.
Ca si la escaladã sunt aceleasi faze de concurs: calificãri, semifinalã si finalã. Existã un echipament obligatoriu din care nu trebuie sã lipseascã casca, iar cozile pioletilor trebuie sã fie cuprinse între 40 si 60 cm. Pioletii si coltarii sunt singurele lucruri cu care se poate realiza înaintarea. Folosirea mâinilor pe gheatã fiind interzisã.
O regulã deosebit de importantã si în acelasi timp deosebit de controversatã interzice folosirea oricãrei legãturi atasate de piolet (ex: lese, chingi, dragoane) care sã facã legatura dintre piolet si mâna cãtãrãtorului, regula cãlãuzitoare find aceea cã "dacã sportivul deschide mâna, pioletul trebuie sã cadã".
Sportivii concureazã în calificãri pe douã trasee diferite (grupele fiind stabilite prin tragere la sorti). Primii 4 clasati pe fiecare traseu se calificã direct în semifinalã, urmãtorii 8 de pe fiecare mansã urmând a concura din nou într-un fel de recalificãri, în urma cãrora cei mai buni 8 sportivi se calificã în semifinalã. în total în semifinalã se calificã 16 cãtãrãtori, iar apoi în finalã 8.
Cei care au pâinea si cutitul în mânã sunt evident arbitrii care sunt în numãr minim de 3, cu totii independenti si provenind din tãri diferite. Devansând fotbalul si alte sporturi pe cale de disparitie la acest gen de întreceri se acceptã ca pentru luarea unei decizii, la competitiile filmate, sã poatã fi folositã în orice moment caseta video. Contestatiile însã sunt fãcute anume pentru a descuraja pe contestatarii de profesie: 200 USD fiind taxa de apel care, dacã se demonstreazã cã cererea este îndreptãtitã se înapoiazã.
Sã vedem acum cum se stabileste învingãtorul: Simplu aparent; cel care urcã cel mai sus câstigã! Pentru aceasta se mãsoara înãltimea celui mai înalt punct atins cu ciocurile pioletilor. Este folosit drept criteriu de mãsurare ultimul punct fix (spit) asigurat. Distanta între spituri este împãrtitã în trei (ex: înãltimea atinsã este spitul 7si 2/3 =7 2/3). Dacã sunt mai multi sportivi la egalitate, se ia în considerare runda precedentã (calificãrile pentru semifinalã respectiv, semifinala pentru finalã). Dacã Aghiutã îsi vârã în continuare coada si sportivii sunt iarãsi la egalitate, depatajarea se face dupã timp.
Turnurile si panourile pe care se desfãsoarã concursurile nu pot fi cãtãrate asa la întâmplare, existã niste trasee delimitate cu benzi vizibile, numai în interiorul cãrora sportivul trebuie sa se miste. Benzile nu trebuiesc însã nici mãcar atinse.
Pentru a asigura conditii similare pentru toti sportivii, traseul trebuie urcat de la primul cãtãrãtor pânã la ultimul în aceleasi conditii. Astfel dacã traseul se modificã în timpul competitiei, de exemplu prin desprinderea unui bloc de de gheatã, întrecerea se reia de la capãt pe un nou traseu.

Despre protagonisti
O sumedenie de stele ale cãtãrãrii în gheatã, profesionisti sau nu, s-au aliniat la startul acestei editii. Dacã la feminin, canadianca Kim Csizmazia nu a avut practic o adversarã pe masurã, întrecerile pierdute fiind adjutecate de sportive cu o evolutie fluctuantã (rusoaica Irina Ryzhenkova si frantuzoaica Isabelle Carrier), la bãieti, lupta a fost mult mai pasionantã, ea dãdându-se între trei lideri autoritari ai competitiiilor, nu neapãrat de acest gen. Este vorba de canadianul Will Gadd, si francezii Francois Lombard si Daniel Dulac, ultimii cunoscuti ca valorosi cãtãrãtori pe stâncã sau panou, laureati ai întrecerilor internationale de escaladã respectiv de bouldering.
A existat si esalonul doi, subtire e drept, dar alcãtuit din personalitãti sportive tot atât de marcante. Una dintre ele italianul Mauro Bole care a realizat un sezon extra-competitional pentru care cuvântul exceptional poate pãrea modest. Cealaltã vedetã, unguroaica Ildi Kiss, a avut poate cea mai constantã evolutie dintrte toate participantele la aceastã editie a Cupei Mondiale. Exceptia, locul 6 din ultima etapã, fiind rezultatul unei relaxãri firesti în contextul în care locul doi îi era asigurat, iar locul 1 era deja ocupat de canadianca Kim. în cazul lui Ildiko, pentru noi românii persistã o întrebare: Cum a putut fãtuca asta, venitã din platele si vastele întinderi ale Câmpiei Panonice sã urce atât de sus pe treptele înaltei performante ? Este clar cã la baza acestui succes stã sânge de român si trãdare de tarã (a noastrã).
Consideratiile de ordin general find produse, haide-ti sã ne plimbãm putin prin Europa însotind precum conationalilii nostri rommi caravana ghetii.

Etapa a I-a Pitztal (Austria)
Pitztal - The Salomon Ice Adventure "a fost cel mai mare festival de cãtãrare pe gheatã care a avut loc vreodatã" aveau sa declare plini de emfazã organizatorii la unison cu cunoscutul sponsor.
Nu stim dacã lucrurile au stat chiar asa, dar vã putem spune ca ambele semifinale, atât cele de la bãieti cât si cele de la fete au produs niste spectacole reusite. Finala de la fete a fost cam prea dificilã, astfel încât nici una dintre competitoare nu a reusit sã termine traseul. A fost mai mult un fel ice- bouldering premiantele de pe podium reusind sã catere între 3,5m si 6,5m. Asa stând lucrurile, ostilitãtile s-au încheiat destul de repede spre marea dezamãgire a spectatorilor.
Finala la bãrbati a fost mult mai disputatã tinând în suspans spectatorii. A câstigat surprinzãtor, însã pe deplin meritat fostul campion mondial la escaladã francezul Francois Lombard, singurul care a reusit în finalã sã ducã traseul pânã la capãt. Principalul favorit al întrecerii canadianul Will Gadd n-a putut sã aducã acasã victoria de care era sigur, din cauzã cã a cãlcat linia albastrã. Sã te tii apoi discutii interminabile pe tema regulii liniei. Acest lucru nu a surprins prea mult, încã de la festivitatea de deschidere, Will Gadd pãrând a fi venit în Europa numai pentru a pune în discutie unele prevederi din regulament.

Etapa a II-a Courchevel (Franta) Aici, dupã desfãsurarea semifinalei la femei si a fazei de calificãri la bãrbati, pãrti din turnul de gheatã s-au crãpat si au cãzut. Din fericire lucrul acesta s-a petrecut noaptea si astfel nimeni nu a fost rãnit. Desi ajunsã în faza finalelor la fete si a semi-finalelor la bãieti, juriul a decis oprirea întrecerii din ratiuni de securitate. Concurentii au fost trimisi acasã iar noi … nu vãd ce mai avem de comentat. Ba da poate sã amintim numele finalistelor din proba de femei: Kim Csizmazia (Can), Ildi Kiss (Hun), Margarita Kolodkina (Rus), Lydia Frolova (Rus), Irina Ryzhenkova (Rus), Marie-Pierre Dufrene (Fra), Isabelle Carrier (Fra), Alenka Jerala (Slov).

Etapa a III-a Cortina (Italia)
înainte de a pãtrunde în culisele întrecerii o sã vã prezentãm câteva particularitãti ale ice-bouldering-ului. în primul rând la ice-boulder, blocul, având maxim 6 metri înãltime si tot atâta lungime, este împãrtit în trei zone. Aceste zone sunt punctate diferit: startul si zona 1 cu 0 p, zona 2 cu 50 puncte, zona 3 cu 200 puncte iar top-ul cu 800 puncte. O zonã este validatã când cãtãrãtorul a pus ambii pioleti si coltari în interiorul zonei. Dacã este necesar, pentru sigurantã, se poate folosi o mansã. Cam atât !
Dupã o a doua etapã ratatã, întrecera de la Cortina a dat un nou impuls circuitului. Ca si acum un an, probele s-su desfãsurat pe patru blocuri gigantice de gheatã, dându-le concurentilor posibilitatea de a face miscãri inedite si extrem de spectaculoase.
Dupã neplãcutul incident ce l-a avut înprim plan pe iutele mânuitor de piolet, cãtãrãtorul englez Neil Gresham, competitia a luat o întorsãturã mai calmã, chiar dacã respectivul incident a condus la anularea petrecerii de sfârsit. Finalele au fost foarte interesante si pentru unii dintre cãtãrãtori traseele amenajate au fost considerate excelente, dintre cele mai interesante si mai dificile escaladate de ei pânã la momentul respectiv.
Kim si Will Gadd au fost de departe cei mai buni si au câstigat detasat.

Etapa a IV-a Saas Fee (Elvetia)
Pentru prima oarã localitatea Saas Fee a fost gazada unei etape a Cupei Mondiale, si tot pentru întâia datã competitia s-a desfãsurat indoor si pe o suprafatã mixtã, urmare a aducerii a unui urias bloc de stâncã dislocat din munte.
Suprafata de concurs, un amestec între un perete stâncos vertical si o impresionantã scurgere de gheatã a fost amplastã într-un imens garaj din Saas Fee.
Pe acest teren mixt, Danilel du Lac s-a impus în fata lui Mario Bole si al lui Will Gadd.

Etapa a V-a Kirov (Rusia)
Cu toate cã am cãutat pe toate cãile sã aflãm cam cum a decurs petrecerea de sfârsit de la rusi, nu am reusit sã aflãm nimic. Probabil cã la finele chiolhanului nimeni nu a mai reusit sã-si aducã aminte nimic, nici despre întrecere nici despre petrecere asa cã singurele mãrturii rãmase au fost clasamentele, care au avut norocul de a fi scrise înainte de potop.
{i cum nu se face sã trecem peste o etapã fãrã sã scriem acolo douã-trei rânduri o sã ne oprim putin la locul de desfãsurare, respectiv la regiunea Kirov, una dintre cele mai mari din Rusia, plasatã în NE pãrtii europene a acestei tãrii. Mândria celor 600.000 de locuitori ai urbei este linia feratã Moscova-Vladivostok care, dupã 1000 km numãrati de la Moscova, ajunge în capitala acestui tinut, orasul Kirov.
De câtiva ani, în fiecare iarnã, în centrul Kirov-ului se ridicã un impresionant turn de gheatã înalt de 30m. Menirea lui era pânã mai ieri aceea de a oferi terenul de joc pentru întrecerile de ice-climbing de nivel local si national. Anul acesta însã Kirov-ul a fost înãltat în rang, si pentru prima oarã acest oras a fost gazda unei întreceri de nivel international. înãltarea a adus în centrul orasului, în fiecare zi de întreceri, 8-10.000 de spectatori, care mai de frig, mai din convingere i-au încurajat strasnic pe concurenti.
Ultima Ora: Unii concurenti par a-si mai aduce aminte gara sau aeroportul, fãrã a putea preciza însã care dintre ele le-a servit drept loc de plecare.

Etapa a VI-a Are (Suedia)
Finala femininã a fost adjudecatã de o foarte tânãrã cãtãrãtoare frantuzoicã. Isabelle Carrier, în vârstã de 17 ani, care a avut destulã fortã si si-a adunat toate puterile pentru a urca dificilul traseu pânã aproape de top. Favorita, Kim Csizmaia, nu a putut termina traseul în baremul de timp alocat si a fost opritã din ascensiune deschizând astfel drumul Isabellei cãtre prima ei victorie.
Finala masculinã a fost pregatitã în mare tensiune. Deoarece stiau cã traseul trebuie sã fie foarte dificil amenajatorii au muncit din greu o noapte întreagã pentru a se pune suficientã gheatã pe o arcadã (boltã) aflatã la 10 metri înãltime si care fãcea legãtura între douã turnuri. Câstigãtor, ca si la etapa inauguralã, a fost francezul Francois Lombard care a vut evolutie incredibilã în finalã.

Despre clasamentul final
Dincolo de cele petrecute la Kirov, o altã patã albã pentru noi, scriitorii acestui interminabil articol a fost aceea a modului în care a fost alcãtuit clasamentul final al acestei editii a Cupei Mondiale. Lucrurile ar fi trebuit sã fie simple, adunarea punctajelor urmând a se face dupã tabelul de punctaj al UIAA de la escaladã. Ar fi trebuit, dacã turnul de la Courchevel nu se ducea de vale, si dacã mai marii întrecerii nu hotãrau ca punctele sã fie împãrtite, dupã o retetã numai de ei stiutã, la bãieti, între cei care au ajuns în semi-finalã, iar la fete, între cele care au ajuns în finalã.
Neputând pãtrunde aceastã tainã, nu ne-a rãmas decât a reproduce clasamentul final, însotit de un centralizator cuprinzând clasãrile celor mai buni(e) cãtãrãtori(e) la toate etapele Cupei Mondiale. Cu sumarele noastre cunostiinte de aritmeticã, am produs si o o ordonare a lor, ordonare fãcutã fãrã a lua în considerare Courcheve-lul. Rezultatul final, pe care aritmetica noastrã l-a consemnat este binenteles diferit de cel oficial.
Restul, dupã cum spuneam, este mister

Discutii si scandaluri
O sã lãsam deoparte ordinea sugeratã în titlu pentru a semnala un fapt deosebit de grav, haios si terifiant în acelasi timp: în semifinalele întrecerii de la Cortina, supãrat pe decizia de excludere, pentru cãlcarea în afara liniei de demarcatie, englezul Neil Gresham a fost atât de mânios încât a aruncat cu unul din pioleti drept în capul unui arbitru. Cel astfel altoit, vinovat de a fi încercat sã opreascã scula cu capul, s-a ales cu 10 copci, iar Robin Hood-ul mânuitor de piolet a fost exclus definitiv din toate întrecerile acestei editii.
Ca orice disciplinã la început de drum, escalada în gheatã îsi cautã un fãgas, adicã un sistem coerent de reglementãri care sã-i permitã organizarea într-un sistem competitional corect si unitar. Astfel stând lucrurile, nu ar trebui sã ne mire, cel putin pe noi românii, aprinsele discutii purtate pe tema prevederilor atât de noului regulament de cãtãrare în gheatã. în fond, noi si dupã 20 de ani de practicã dovedim, precum contele de Monte Cristo aceiasi tenacitate orientatã însã spre scandal si inovatii nefiresti.
Multe lucruri au fost puse în discutie pe tema regulamentului, dar nici unele mai aprinse ca interdictia purtãrii dragoanelor sau regula benzilor de delimitare.

Controversa declansatã de interdictia purtãrii "dragoanelor"
Cãtãrãtorul canadian Will Gadd, câstigãtor al mai multor competitii de catarare în gheatã, considerã cã aceastã regulã nou introdusã este fãrã sens: "Nefolosirea chingilor în gradul VI canadian ar fi cel mai stupid lucru pe care eu, sau altcineva, l-ar putea face O alunecare a piciorului si poti sã scapi pioletul din mânã la -20 si sã mori"
Max Berger, reprezentant al IWC, declarã cã interdictia este o iesire de sigurantã. La prcedentul eveniment organizat de IWC, Berger a prezentat numeroase situatii periculoase posibile." Am vãzut oameni fãcând o miscare cu lesele pe mânã fãrã sã aibã mâinile pe pioleti, pentru ca mai apoi sa atârne spânzurati de lese fãrã sã poatã reveni pe gheatã". Noua interdictie forteazã ca mâna sã stea în permanentã pe piolet. "Când mâna se deschide pioletul trebuie sã cadã", asa sunã noua regulã.
Controverasa referitoare la nepurtarea "dragoanelor" a condus chiar la retragerea în semn de protest a mai multor spotivi.
Aceastã regulã neinspiratã a adus în centrul atentiei diferenta dintre sportivii sponsorizati (cei ce se catãrã în principal în concursuri), si concurentii nesponsorizati , ce trãiesc, majoritatea, din meseria de ghid alpin, unde chingile sunt indispensabile, fiind un factor de sigurantã.
Multi cãtãrãtori au spus despre aceastã interdictie cã este o inventie neinspiratã, acuzând IWC de discriminare murdarã fatã de "neprofesionisti" ce se catãrã regulat cu "dragoane". Cãtãrãtorul sloven Aljaz Anderle a spus cã din momentul în care a început sã se antreneze fãrã "dragoane", abilitatea sa a scãzut cu 50%.
Pentru unii concurenti, oricum am lua-o, aceasta interdictie nu este un lucru nou. "Rusii ating perfectiunea în acest stil de cãtãrare", a spus Anderle. El a adãugat cã rusii au ani de experientã competitionalã în acest stil înaintea lor.
Liniile de demarcatie
Nivelul concurentilor de la întrecerile Cupei Mondiale a juns sã fie într-atât de ridicat, încât o întrecere pe un panou chiar si de anvergura celui de la Pitztal, fãrã liniile albastre de delimitare s-ar transforma automat într-o competitie de vitezã.
Totusi, ceea ce a deranjat pe unii concurenti, a fost rigurozitatea cu care aceastã regulã a fost aplicatã, si au propus ca sã se permitã atingerea liniilor de demarcatie. Dupã îndelungi si aprinse discutii, pânã la urmã, concurentilor li s-a permis acest lucru. Astfel, amenajatorii s-au strãduit sã creeze obstacole dificile în care elementul natural (forma ghetii), complexitatea miscãrii sau anvergura ei sã fie preponderente. De aceea nu a mai fost nevoie a se sã face linii înguste pentru sporirea dificultãtii.
Dupã tot acest sir de contestatii si discutii pe tema regulamentului, Comitetul Cupei Mondiale s-a pus pe treabã si lucreazã asiduu pentru îmbunãtãtirea lui. Este evident cã, pe viitor, toatã lumea se asteaptã la niste reguli clare, în concordantã cu cerintele impuse de marea performantã.

IWC 2000 - Final Ranking
date: 11th March 2000 (after Are)

 

WOMEN
PLACE
IWC POINTS
NAME
FIRST NAME
TEAM
CITIZEN
1 483 CSIZMAZIA Kim Team Black Diamond Canada
2 367 KISS Ildi Grivel Hungary
3 345 RYZHENKOVA Irina Russian National Team Russia
4 322 KOLODKINA Margarita Russian National Team Russia
5 319 CARRIER Isabelle French National Team/Simond France



MEN
PLACE
IWC POINTS
NAME
FIRST NAME
TEAM
CITIZEN
1 410 GADD Will Team Black Diamond Canada
2 404 LOMBARD Francois French Nat.Team/Simond France
3 300 DULAC Daniel Grivel France
4 252 BOLE Mauro "Bubu" Grivel Italy
5 245 ANDERLE Aljaz Charlet Moser Slovenia
6 231 RÜDISSER Bruno Team Black Diamond Austria
7 221 LAMICHE Anthony French Nat.Team/Simond France
8 205 BYTCHKOV Dmitrii Russian Nat. Team Russia
9 192 EMMETT Tim DMM / PEGLERS GB
10 179 HUSSON Stephane Charlet Moser France

 

Bogdan Dudău (Bucuresti)

Autor: CA Galati
Înscris de: Clubul Alpin Galati
Vizualizări: 15141, Ultima actualizare: Joi, 10 Oct 2002


Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii