ICE-WORLD-CUP 2000
În vreme ce pe la noi, cãtãrarea
în gheatã este un mister pentru foarte
multi alpinisti, nu numai începãtori,
peste gard de noi, în Occident si peste Ocean,
aceastã ramurã a alpinismului cunoaste
o dezvoltare vertiginoasã. Cãtãrarea
clasicã în gheatã (ice climbing)
pe culoare si cascade, fie ea cât de extremã,
începe sã nu mai fie la modã.
Urmând parcã exemplu escaladei, a cãrei
evolutie a sfârsit prin a se individualiza pregnant
de clasicul alpinism, cãtãrarea în
gheatã începe prin a-si dezvolta metode
specifice de antrenament si a-si slefui si perfectiona
tehnica si echipamentul. între metodele de antrenament
a apãrut ice-bouldering-ul (semantica binenteles
este total nepotrivitã, dar prin Occident lumea
nu este atât de atentã la formã),
iar mai nou cãtãrãtorii în
gheatã încep sã-si revendice,
numai pentru ei acea parte a cãtãrãrii
mixte ce pune accent deosebit pe dificultatea pasajelor,
un fel de escaladã în teren mixt (stâncã
+ gheatã).
Semn al progresului de care vorbeam, iatã cã
nu demult au pornit sã se organizeze si întreceri,
si asta nu numai la nivel local sau national, si nu
numai la vitezã (lucru despre care mai aveam
cunostiintã si noi, de la Eurosport) ci chiar
la nivel mondial si chiar la dificultate. Asa a apãrut:
Cupa Mondialã la cãtãrare în
gheatã (IWC - Ice World Cup, mai pe corecetelea)
Grãbiti, pentru a nu iesi din actualitatea
sezonierã ne-am grãbit sã vã
aducem în fata ochilor ultimele noutãti
legate de tot ceea ce poate sã însemne,
cãtãrare în gheatã pe plan
mondial, chiar dacã pentru aceasta am masacrat
alte articole, anuntate cu surle si trâmbite
în numãrul anterior.
Desigur la finele acestui lung articol v-a rãmâne
o lungã serie de întrebãri, cum
ar fi de exemplu: "Bine, bine dar nu constituie
un avantaj pentru ultimul concurent ce intrã
în concurs faptul de a înfinge cu mult
mai multã usurintã pioletul în
gãurile fãcute deja de altii?"
Fatã de aceste întrebãri, vã
comunicãm cã ne este greu, cel putin
din motive de spatiu, sã producem un articol
exhaustiv, mai cu seamã cã aidoma dumneavoastrã
nici noi nu ne-am dumirit prea bine în anumite
privinte.
Initial, editia din acest an a Cupei Mondiale urma
sã se desfãsoare pe parcursul a sapte
întreceri. Confirmând un vechi obicei
împãmântenit la competitiile alpine
fie ele de escalada, schi-alpinism sau de orice altã
naturã, interne sau internationale calendarul
prezentat la început de an este o chestie orientativa,
un deziderat. De la aceastã regulã nu
a scãpat nici actuala editie a Cupei Mondiale
de cãtãrare în gheatã,
si astfel "a cãzut" prima întrecere,
cea de la Chamonix (Franta). Ulterior, dintr-un turn
de gheatã dintr-o altã localitate gazdã
a întrecerilor, a cãzut o bunã
bucatã si astfel si aceastã etapã
a fost compromisã.
Au rãmas într-un final cinci etape -
arhisuficiente pentru un circuit international care
urma sã se desfãsoare pe parcursul a
2 luni. Repartitia în timp si spatiu, a fost
dupã cum urmeazã:
Pitztal (Austria) 14.-16.01. 2000
Cortina (Italia) 28.-30.01. 2000
Saas-Fee (Elvetia) 11.-13.02. 2000
Kirov (Rusia) 03.-05.03. 2000
Are (Suedia) 10.-12.03. 2000
Este de remarcat cã nu toate aceste întreceri
au fost întreceri clasice de escaladã
în gheatã. Etapa a II-a de la Cortina
a fost o întrecere de ice-bouldering, dupã
cum etapa a III-a din Elvetia a fost o întrecere
de mixt (stâncã + gheatã), iar
rusii, fideli întrecerilor de vitezã,
au strecurat în programul etapei a patra si
o probã de vitezã, lucru fãcut
de altfel si de austrieci cu prilejul primei etape.
Una peste alta, în opinia noastrã, toate
aceste variatiuni au avut o singurã temã:
cãtãrarea în gheatã; ceea
ce face ca, într-un final, competitia sã-si
fi pãstrat caracterul unitar cât si capacitatea
de a ierarhiza cât mai obiectiv pe cãtãrãtorii
de înaltã clasã de pe mapamond.
Terenul întrecerilor.
Un prim motiv de îndreptãtitã
uimire este modul de realizare a structurilor pe care
au loc întrecerile. Cel mai adesea ele au loc
pe turnuri rãzletite cãtre cer cu înãltimi
de cca 20-30 m. Turnurile sunt amplasate în
aer liber, de unde si necesitatea unor conditii meteorologice
adecvate. între altele fie spus, prãbusirea
unor blocuri de gheatã din turnul de concurs
la Courchevel (Franta) unde ar fi trebuit sã
se desfãsoare etapa a II-a, a avut drept cauzã
tocmai conditiile meteorologice improprii în
care s-a consolidat gheata. Cum se formeazã
aceastã gheatã ? - este o altã
întrebare pe care v-ati putea-o pune. Desi nicãieri
nu am gãsit vreo mentiune legatã de
acest aspect constructiv, noi, cei de prin redactie,
am decis cã mijlocul cel mai la îndemânã
este acela de a aduce apa cu ajutorul unui furtun
în vârful turnului, iar de aici natura
(temperatura) sã fie lãsatã sã-si
facã treaba. Binenteles cã realizarea
unor forme cât mai variate si a unor linii cât
mai verticale, eventual chiar surplombante, sau chiar
tavane, sunt artificii constructive mult prea laborioase
pentru a fi cuprinse în paginile acestui articol.
De asemenea, omogenitatea pe care gheata dintr-un
asemernea ansamblu urias trebuie sã o aibã
este iarãsi o problemã delicatã
iar pentru noi românii un prilej de adâncã
mirare. Cãci, pentru ca ansamblul sã
fie trainic, gheata trebuie sã fie omogenã,
omogenitatea ei tinând în primul rând
de conditiile de formare (temperaturã, expunere
la soare, umiditate, presiune atmosfericã etc)
care ar trebui, cel putin în principiu, sã
fie constante pe parcursul construirii turnului.
Dar peretii de gheatã pe care au loc concursurile
nu sunt plasati numai în aer liber !!! Anul
acesta, odatã cu etapa de la Saas Fee (Elvetia),
s-a inaugarat si prima structurã indoor, ca
de altfel si primul concurs de cãtãrare
mixtã (pe stâncã si pe gheatã).
Anul trecut, la Cortina de exemplu, peretele de gheatã
s-a sprijinit pe o frumusete de structurã artificialã
de escaladã, peste care s-a turnat din belsug
apã (!!!)
Dar cum vorbele si toate explicatiile noastre novice
nu fac doi bani pe lângã imaginile reprezentând
aceste efemere creatii, vã lãsãm
în compania fotografiilor.
Despre regulament
în linii mari regulamentul este identic cu cel
al competitiilor de dificultate. Binenteles cã
existã o serie de particularitãti izvorâte
din specificitatea ascensiunilor în gheatã,
dupã cum existã o serie de noutãti
care în viitor si-ar putea gãsi aplicabilitatea
si în cadrul competitiilor de escladã.
Sã trecem acum în revistã, pe
scurt si la grãmadã (specific, general)
cele mai interesante si utile prevederi ale regulamentului
IWC:
La strartul întrecerilor se pot alinia maximum
50 de cãtãrãtori pentru fiecare
categorie (masculin si respectiv feminin). Fiecare
tarã poate înscrie în concurs 5
cãtãrãtori si 5 cãtãrãtoare
(tara organizatoare chiar mai multi). Dacã
numãrul de 50 de participanti nu este atins,
tãrile participante au dreptul sã înscrie
mai multi sportivi.
Ca si la escaladã sunt aceleasi faze de concurs:
calificãri, semifinalã si finalã.
Existã un echipament obligatoriu din care nu
trebuie sã lipseascã casca, iar cozile
pioletilor trebuie sã fie cuprinse între
40 si 60 cm. Pioletii si coltarii sunt singurele lucruri
cu care se poate realiza înaintarea. Folosirea
mâinilor pe gheatã fiind interzisã.
O regulã deosebit de importantã si în
acelasi timp deosebit de controversatã interzice
folosirea oricãrei legãturi atasate
de piolet (ex: lese, chingi, dragoane) care sã
facã legatura dintre piolet si mâna cãtãrãtorului,
regula cãlãuzitoare find aceea cã
"dacã sportivul deschide mâna, pioletul
trebuie sã cadã".
Sportivii concureazã în calificãri
pe douã trasee diferite (grupele fiind stabilite
prin tragere la sorti). Primii 4 clasati pe fiecare
traseu se calificã direct în semifinalã,
urmãtorii 8 de pe fiecare mansã urmând
a concura din nou într-un fel de recalificãri,
în urma cãrora cei mai buni 8 sportivi
se calificã în semifinalã. în
total în semifinalã se calificã
16 cãtãrãtori, iar apoi în
finalã 8.
Cei care au pâinea si cutitul în mânã
sunt evident arbitrii care sunt în numãr
minim de 3, cu totii independenti si provenind din
tãri diferite. Devansând fotbalul si
alte sporturi pe cale de disparitie la acest gen de
întreceri se acceptã ca pentru luarea
unei decizii, la competitiile filmate, sã poatã
fi folositã în orice moment caseta video.
Contestatiile însã sunt fãcute
anume pentru a descuraja pe contestatarii de profesie:
200 USD fiind taxa de apel care, dacã se demonstreazã
cã cererea este îndreptãtitã
se înapoiazã.
Sã vedem acum cum se stabileste învingãtorul:
Simplu aparent; cel care urcã cel mai sus câstigã!
Pentru aceasta se mãsoara înãltimea
celui mai înalt punct atins cu ciocurile pioletilor.
Este folosit drept criteriu de mãsurare ultimul
punct fix (spit) asigurat. Distanta între spituri
este împãrtitã în trei (ex:
înãltimea atinsã este spitul 7si
2/3 =7 2/3). Dacã sunt mai multi sportivi la
egalitate, se ia în considerare runda precedentã
(calificãrile pentru semifinalã respectiv,
semifinala pentru finalã). Dacã Aghiutã
îsi vârã în continuare coada
si sportivii sunt iarãsi la egalitate, depatajarea
se face dupã timp.
Turnurile si panourile pe care se desfãsoarã
concursurile nu pot fi cãtãrate asa
la întâmplare, existã niste trasee
delimitate cu benzi vizibile, numai în interiorul
cãrora sportivul trebuie sa se miste. Benzile
nu trebuiesc însã nici mãcar atinse.
Pentru a asigura conditii similare pentru toti sportivii,
traseul trebuie urcat de la primul cãtãrãtor
pânã la ultimul în aceleasi conditii.
Astfel dacã traseul se modificã în
timpul competitiei, de exemplu prin desprinderea unui
bloc de de gheatã, întrecerea se reia
de la capãt pe un nou traseu.
Despre protagonisti
O sumedenie de stele ale cãtãrãrii
în gheatã, profesionisti sau nu, s-au
aliniat la startul acestei editii. Dacã la
feminin, canadianca Kim Csizmazia nu a avut practic
o adversarã pe masurã, întrecerile
pierdute fiind adjutecate de sportive cu o evolutie
fluctuantã (rusoaica Irina Ryzhenkova si frantuzoaica
Isabelle Carrier), la bãieti, lupta a fost
mult mai pasionantã, ea dãdându-se
între trei lideri autoritari ai competitiiilor,
nu neapãrat de acest gen. Este vorba de canadianul
Will Gadd, si francezii Francois Lombard si Daniel
Dulac, ultimii cunoscuti ca valorosi cãtãrãtori
pe stâncã sau panou, laureati ai întrecerilor
internationale de escaladã respectiv de bouldering.
A existat si esalonul doi, subtire e drept, dar alcãtuit
din personalitãti sportive tot atât de
marcante. Una dintre ele italianul Mauro Bole care
a realizat un sezon extra-competitional pentru care
cuvântul exceptional poate pãrea modest.
Cealaltã vedetã, unguroaica Ildi Kiss,
a avut poate cea mai constantã evolutie dintrte
toate participantele la aceastã editie a Cupei
Mondiale. Exceptia, locul 6 din ultima etapã,
fiind rezultatul unei relaxãri firesti în
contextul în care locul doi îi era asigurat,
iar locul 1 era deja ocupat de canadianca Kim. în
cazul lui Ildiko, pentru noi românii persistã
o întrebare: Cum a putut fãtuca asta,
venitã din platele si vastele întinderi
ale Câmpiei Panonice sã urce atât
de sus pe treptele înaltei performante ? Este
clar cã la baza acestui succes stã sânge
de român si trãdare de tarã (a
noastrã).
Consideratiile de ordin general find produse, haide-ti
sã ne plimbãm putin prin Europa însotind
precum conationalilii nostri rommi caravana ghetii.
Etapa a I-a Pitztal (Austria)
Pitztal - The Salomon Ice Adventure "a fost cel
mai mare festival de cãtãrare pe gheatã
care a avut loc vreodatã" aveau sa declare
plini de emfazã organizatorii la unison cu
cunoscutul sponsor.
Nu stim dacã lucrurile au stat chiar asa, dar
vã putem spune ca ambele semifinale, atât
cele de la bãieti cât si cele de la fete
au produs niste spectacole reusite. Finala de la fete
a fost cam prea dificilã, astfel încât
nici una dintre competitoare nu a reusit sã
termine traseul. A fost mai mult un fel ice- bouldering
premiantele de pe podium reusind sã catere
între 3,5m si 6,5m. Asa stând lucrurile,
ostilitãtile s-au încheiat destul de
repede spre marea dezamãgire a spectatorilor.
Finala la bãrbati a fost mult mai disputatã
tinând în suspans spectatorii. A câstigat
surprinzãtor, însã pe deplin meritat
fostul campion mondial la escaladã francezul
Francois Lombard, singurul care a reusit în
finalã sã ducã traseul pânã
la capãt. Principalul favorit al întrecerii
canadianul Will Gadd n-a putut sã aducã
acasã victoria de care era sigur, din cauzã
cã a cãlcat linia albastrã. Sã
te tii apoi discutii interminabile pe tema regulii
liniei. Acest lucru nu a surprins prea mult, încã
de la festivitatea de deschidere, Will Gadd pãrând
a fi venit în Europa numai pentru a pune în
discutie unele prevederi din regulament.
Etapa a II-a Courchevel (Franta) Aici, dupã
desfãsurarea semifinalei la femei si a fazei
de calificãri la bãrbati, pãrti
din turnul de gheatã s-au crãpat si
au cãzut. Din fericire lucrul acesta s-a petrecut
noaptea si astfel nimeni nu a fost rãnit. Desi
ajunsã în faza finalelor la fete si a
semi-finalelor la bãieti, juriul a decis oprirea
întrecerii din ratiuni de securitate. Concurentii
au fost trimisi acasã iar noi
nu vãd
ce mai avem de comentat. Ba da poate sã amintim
numele finalistelor din proba de femei: Kim Csizmazia
(Can), Ildi Kiss (Hun), Margarita Kolodkina (Rus),
Lydia Frolova (Rus), Irina Ryzhenkova (Rus), Marie-Pierre
Dufrene (Fra), Isabelle Carrier (Fra), Alenka Jerala
(Slov).
Etapa a III-a Cortina (Italia)
înainte de a pãtrunde în culisele
întrecerii o sã vã prezentãm
câteva particularitãti ale ice-bouldering-ului.
în primul rând la ice-boulder, blocul,
având maxim 6 metri înãltime si
tot atâta lungime, este împãrtit
în trei zone. Aceste zone sunt punctate diferit:
startul si zona 1 cu 0 p, zona 2 cu 50 puncte, zona
3 cu 200 puncte iar top-ul cu 800 puncte. O zonã
este validatã când cãtãrãtorul
a pus ambii pioleti si coltari în interiorul
zonei. Dacã este necesar, pentru sigurantã,
se poate folosi o mansã. Cam atât !
Dupã o a doua etapã ratatã, întrecera
de la Cortina a dat un nou impuls circuitului. Ca
si acum un an, probele s-su desfãsurat pe patru
blocuri gigantice de gheatã, dându-le
concurentilor posibilitatea de a face miscãri
inedite si extrem de spectaculoase.
Dupã neplãcutul incident ce l-a avut
înprim plan pe iutele mânuitor de piolet,
cãtãrãtorul englez Neil Gresham,
competitia a luat o întorsãturã
mai calmã, chiar dacã respectivul incident
a condus la anularea petrecerii de sfârsit.
Finalele au fost foarte interesante si pentru unii
dintre cãtãrãtori traseele amenajate
au fost considerate excelente, dintre cele mai interesante
si mai dificile escaladate de ei pânã
la momentul respectiv.
Kim si Will Gadd au fost de departe cei mai buni si
au câstigat detasat.
Etapa a IV-a Saas Fee (Elvetia)
Pentru prima oarã localitatea Saas Fee a fost
gazada unei etape a Cupei Mondiale, si tot pentru
întâia datã competitia s-a desfãsurat
indoor si pe o suprafatã mixtã, urmare
a aducerii a unui urias bloc de stâncã
dislocat din munte.
Suprafata de concurs, un amestec între un perete
stâncos vertical si o impresionantã scurgere
de gheatã a fost amplastã într-un
imens garaj din Saas Fee.
Pe acest teren mixt, Danilel du Lac s-a impus în
fata lui Mario Bole si al lui Will Gadd.
Etapa a V-a Kirov (Rusia)
Cu toate cã am cãutat pe toate cãile
sã aflãm cam cum a decurs petrecerea
de sfârsit de la rusi, nu am reusit sã
aflãm nimic. Probabil cã la finele chiolhanului
nimeni nu a mai reusit sã-si aducã aminte
nimic, nici despre întrecere nici despre petrecere
asa cã singurele mãrturii rãmase
au fost clasamentele, care au avut norocul de a fi
scrise înainte de potop.
{i cum nu se face sã trecem peste o etapã
fãrã sã scriem acolo douã-trei
rânduri o sã ne oprim putin la locul
de desfãsurare, respectiv la regiunea Kirov,
una dintre cele mai mari din Rusia, plasatã
în NE pãrtii europene a acestei tãrii.
Mândria celor 600.000 de locuitori ai urbei
este linia feratã Moscova-Vladivostok care,
dupã 1000 km numãrati de la Moscova,
ajunge în capitala acestui tinut, orasul Kirov.
De
câtiva ani, în fiecare iarnã, în
centrul Kirov-ului se ridicã un impresionant
turn de gheatã înalt de 30m. Menirea
lui era pânã mai ieri aceea de a oferi
terenul de joc pentru întrecerile de ice-climbing
de nivel local si national. Anul acesta însã
Kirov-ul a fost înãltat în rang,
si pentru prima oarã acest oras a fost gazda
unei întreceri de nivel international. înãltarea
a adus în centrul orasului, în fiecare
zi de întreceri, 8-10.000 de spectatori, care
mai de frig, mai din convingere i-au încurajat
strasnic pe concurenti.
Ultima Ora: Unii concurenti par a-si mai aduce aminte
gara sau aeroportul, fãrã a putea preciza
însã care dintre ele le-a servit drept
loc de plecare.
Etapa a VI-a Are (Suedia)
Finala femininã a fost adjudecatã de
o foarte tânãrã cãtãrãtoare
frantuzoicã. Isabelle Carrier, în vârstã
de 17 ani, care a avut destulã fortã
si si-a adunat toate puterile pentru a urca dificilul
traseu pânã aproape de top. Favorita,
Kim Csizmaia, nu a putut termina traseul în
baremul de timp alocat si a fost opritã din
ascensiune deschizând astfel drumul Isabellei
cãtre prima ei victorie.
Finala masculinã a fost pregatitã în
mare tensiune. Deoarece stiau cã traseul trebuie
sã fie foarte dificil amenajatorii au muncit
din greu o noapte întreagã pentru a se
pune suficientã gheatã pe o arcadã
(boltã) aflatã la 10 metri înãltime
si care fãcea legãtura între douã
turnuri. Câstigãtor, ca si la etapa inauguralã,
a fost francezul Francois Lombard care a vut evolutie
incredibilã în finalã.
Despre clasamentul final
Dincolo de cele petrecute la Kirov, o altã
patã albã pentru noi, scriitorii acestui
interminabil articol a fost aceea a modului în
care a fost alcãtuit clasamentul final al acestei
editii a Cupei Mondiale. Lucrurile ar fi trebuit sã
fie simple, adunarea punctajelor urmând a se
face dupã tabelul de punctaj al UIAA de la
escaladã. Ar fi trebuit, dacã turnul
de la Courchevel nu se ducea de vale, si dacã
mai marii întrecerii nu hotãrau ca punctele
sã fie împãrtite, dupã
o retetã numai de ei stiutã, la bãieti,
între cei care au ajuns în semi-finalã,
iar la fete, între cele care au ajuns în
finalã.
Neputând pãtrunde aceastã tainã,
nu ne-a rãmas decât a reproduce clasamentul
final, însotit de un centralizator cuprinzând
clasãrile celor mai buni(e) cãtãrãtori(e)
la toate etapele Cupei Mondiale. Cu sumarele noastre
cunostiinte de aritmeticã, am produs si o o
ordonare a lor, ordonare fãcutã fãrã
a lua în considerare Courcheve-lul. Rezultatul
final, pe care aritmetica noastrã l-a consemnat
este binenteles diferit de cel oficial.
Restul, dupã cum spuneam, este mister
Discutii si scandaluri
O sã lãsam deoparte ordinea sugeratã
în titlu pentru a semnala un fapt deosebit de
grav, haios si terifiant în acelasi timp: în
semifinalele întrecerii de la Cortina, supãrat
pe decizia de excludere, pentru cãlcarea în
afara liniei de demarcatie, englezul Neil Gresham
a fost atât de mânios încât
a aruncat cu unul din pioleti drept în capul
unui arbitru. Cel astfel altoit, vinovat de a fi încercat
sã opreascã scula cu capul, s-a ales
cu 10 copci, iar Robin Hood-ul mânuitor de piolet
a fost exclus definitiv din toate întrecerile
acestei editii.
Ca orice disciplinã la început de drum,
escalada în gheatã îsi cautã
un fãgas, adicã un sistem coerent de
reglementãri care sã-i permitã
organizarea într-un sistem competitional corect
si unitar. Astfel stând lucrurile, nu ar trebui
sã ne mire, cel putin pe noi românii,
aprinsele discutii purtate pe tema prevederilor atât
de noului regulament de cãtãrare în
gheatã. în fond, noi si dupã 20
de ani de practicã dovedim, precum contele
de Monte Cristo aceiasi tenacitate orientatã
însã spre scandal si inovatii nefiresti.
Multe lucruri au fost puse în discutie pe tema
regulamentului, dar nici unele mai aprinse ca interdictia
purtãrii dragoanelor sau regula benzilor de
delimitare.
Controversa declansatã de interdictia purtãrii
"dragoanelor"
Cãtãrãtorul canadian Will Gadd,
câstigãtor al mai multor competitii de
catarare în gheatã, considerã
cã aceastã regulã nou introdusã
este fãrã sens: "Nefolosirea chingilor
în gradul VI canadian ar fi cel mai stupid lucru
pe care eu, sau altcineva, l-ar putea face O alunecare
a piciorului si poti sã scapi pioletul din
mânã la -20 si sã mori"
Max Berger, reprezentant al IWC, declarã cã
interdictia este o iesire de sigurantã. La
prcedentul eveniment organizat de IWC, Berger a prezentat
numeroase situatii periculoase posibile." Am
vãzut oameni fãcând o miscare
cu lesele pe mânã fãrã
sã aibã mâinile pe pioleti, pentru
ca mai apoi sa atârne spânzurati de lese
fãrã sã poatã reveni pe
gheatã". Noua interdictie forteazã
ca mâna sã stea în permanentã
pe piolet. "Când mâna se deschide
pioletul trebuie sã cadã", asa
sunã noua regulã.
Controverasa referitoare la nepurtarea "dragoanelor"
a condus chiar la retragerea în semn de protest
a mai multor spotivi.
Aceastã regulã neinspiratã a
adus în centrul atentiei diferenta dintre sportivii
sponsorizati (cei ce se catãrã în
principal în concursuri), si concurentii nesponsorizati
, ce trãiesc, majoritatea, din meseria de ghid
alpin, unde chingile sunt indispensabile, fiind un
factor de sigurantã.
Multi cãtãrãtori au spus despre
aceastã interdictie cã este o inventie
neinspiratã, acuzând IWC de discriminare
murdarã fatã de "neprofesionisti"
ce se catãrã regulat cu "dragoane".
Cãtãrãtorul sloven Aljaz Anderle
a spus cã din momentul în care a început
sã se antreneze fãrã "dragoane",
abilitatea sa a scãzut cu 50%.
Pentru unii concurenti, oricum am lua-o, aceasta interdictie
nu este un lucru nou. "Rusii ating perfectiunea
în acest stil de cãtãrare",
a spus Anderle. El a adãugat cã rusii
au ani de experientã competitionalã
în acest stil înaintea lor.
Liniile de demarcatie
Nivelul concurentilor de la întrecerile Cupei
Mondiale a juns sã fie într-atât
de ridicat, încât o întrecere pe
un panou chiar si de anvergura celui de la Pitztal,
fãrã liniile albastre de delimitare
s-ar transforma automat într-o competitie de
vitezã.
Totusi, ceea ce a deranjat pe unii concurenti, a fost
rigurozitatea cu care aceastã regulã
a fost aplicatã, si au propus ca sã
se permitã atingerea liniilor de demarcatie.
Dupã îndelungi si aprinse discutii, pânã
la urmã, concurentilor li s-a permis acest
lucru. Astfel, amenajatorii s-au strãduit sã
creeze obstacole dificile în care elementul
natural (forma ghetii), complexitatea miscãrii
sau anvergura ei sã fie preponderente. De aceea
nu a mai fost nevoie a se sã face linii înguste
pentru sporirea dificultãtii.
Dupã tot acest sir de contestatii si discutii
pe tema regulamentului, Comitetul Cupei Mondiale s-a
pus pe treabã si lucreazã asiduu pentru
îmbunãtãtirea lui. Este evident
cã, pe viitor, toatã lumea se asteaptã
la niste reguli clare, în concordantã
cu cerintele impuse de marea performantã.
IWC 2000 - Final Ranking
date: 11th March 2000 (after Are)
WOMEN
|
PLACE
|
IWC POINTS
|
NAME
|
FIRST NAME
|
TEAM
|
CITIZEN
|
1 |
483 |
CSIZMAZIA |
Kim |
Team Black Diamond |
Canada |
2 |
367 |
KISS |
Ildi |
Grivel |
Hungary |
3 |
345 |
RYZHENKOVA |
Irina |
Russian National Team |
Russia |
4 |
322 |
KOLODKINA |
Margarita |
Russian National Team |
Russia |
5 |
319 |
CARRIER |
Isabelle |
French National Team/Simond |
France |
MEN
|
PLACE
|
IWC POINTS
|
NAME
|
FIRST NAME
|
TEAM
|
CITIZEN
|
1 |
410 |
GADD |
Will |
Team Black Diamond |
Canada |
2 |
404 |
LOMBARD |
Francois |
French Nat.Team/Simond |
France |
3 |
300 |
DULAC |
Daniel |
Grivel |
France |
4 |
252 |
BOLE |
Mauro "Bubu" |
Grivel |
Italy |
5 |
245 |
ANDERLE |
Aljaz |
Charlet Moser |
Slovenia |
6 |
231 |
RÜDISSER |
Bruno |
Team Black Diamond |
Austria |
7 |
221 |
LAMICHE |
Anthony |
French Nat.Team/Simond |
France |
8 |
205 |
BYTCHKOV |
Dmitrii |
Russian Nat. Team |
Russia |
9 |
192 |
EMMETT |
Tim |
DMM / PEGLERS |
GB |
10 |
179 |
HUSSON |
Stephane |
Charlet Moser |
France |
Bogdan Dudău (Bucuresti)