Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Arhiva articolelor Alpinet - ALPINinfo ianuarie-februarie 2001

Bookmark and Share

ALPINinfo ianuarie-februarie 2001 - Alpin Info ian-feb 2001 degeraturi
Primul ajutor în caz de degerãturi

Degerãturile sunt leziuni localizate la nivelul zonei periferice a organismului, cauzate de actiunea directã a frigului în cursul unei expuneri mai mult sau mai putin îndelungate la o temperaturã de obicei inferioarã celei de 0ºC.
Umiditatea reprezintã principalul factor favorizant în aparitia degerãturilor în cazul expunerilor la frig. Frigul uscat are o putere de rãcire mai micã decât frigul umed, aerul fiind rãu conducãtor de cãldurã. Apa are o conductibilitate electricã de 25 de ori mai mare ca aerul. Acest fapt explicã de ce la temperaturi de -30ºC sau -40ºC, dar cu aer uscat, nu se produc degerãturi, în timp ce, în conditii de umezealã, leziunile se pot produce la +1ºC sau +4ºC.
Trebuie avut grijã si la îmbrãcãmintea pe care o purtãm când mergem la munte. Hainele trebuie sã fie oarecum largi (sã nu fie strânse pe corp pentru cã astfel se îngreuiazã circulatia sângelui si se reduce aerul cald dintre tegumente si haine.)
În cazul degerãturilor sunt afectate mai ales degete mâinilor si picioarelor, urechile si bãrbia (zone mai slab vascularizate si mai putin protejabile).
În functie de intensitatea frigului, durata de expunere, asocierea factorilor defavorizanti, precum si de reactivitatea organismului , leziunile produse prezintã caracteristici diferite. Acestea permit clasificarea degerãturilor în patru grade :
* degerãtura de gradul I este denumitã si "dermatita eritematoasã". În formele cele mai usoare, aceasta se manifestã subiectiv, cu senzatie de greutate dureroasã, întepãturi si furnicãturi ale tegumentelor expuse actiunii frigului. În forme mai avansate apar dureri violente, însotite de senzatie de usturime si chiar de tulburãri de sensibilitate, manifestate prin prezenta de furnicãturi, amortealã, senzatie de cald sau rece (senzatii parestezice). Obiectiv, la câteva ore dupã încetarea actiunii frigului, la nivelul zonei respective se constituie un EDEM (o umflãturã) voluminos, care poate persista câteva sãptãmâni. Tegumentele au aspect violaceu.
*degerãtura de gradul II se caracterizeazã prin formarea flictenelor. Leziunile de acest grad se manifestã prin dureri si senzatii parestezice (pomenite la gr.I). Dupã dezghetare, tegumentelor sunt congestionate, iar la câteva ore se constituie un edem voluminos. În primele 10-12 ore, la nivelul tegumentelor apar FLICTENE (colectie circularã de lichid mai mare decât o veziculã) cu continut sangviolent, sub care dermul apare rosu-violaceu sau gãlbui.
*degerãtura de gradul III intereseazã toatã grosimea pielii si poate cuprinde si hipodermul. Acestea se caracterizeazã prin tulburãri de sensibilitate, uneori paradoxale, în sensul cã în unele cazuri existã insensibilitate la frig si dureri la cãldurã. Leziunile se caracterizeazã prin aparitia unui aspect plumburiu (livid) al pielii, la nivelul cãreia se constituie vezicule albãstrui. Vindecarea degerãturilor de gradul III se face cu sechele, într-o perioadã de 2-3 luni.
*degerãtura de gradul IV are aspectul unei "gangrene uscate" si intereseazã toate straturile pielii, tesutul celular subcutanat, precum si osul subiacent. În faza acutã accidentatul este de obicei în stare de soc, somnolent, apatic sau, dimpotrivã , agitat, cu delir. Vindecarea leziunilor de gradul IV se face greu, de obicei cu sechele.
Evolutia unei degerãturi poate fi încadratã în 4 faze :
a) faza de expunere la frig (înghetarea propriu-zisã)
b) faza de încãlzire (dezghtarea)
c) faza de degerãturã constituitã (faza complicatiilor)
d) faza de sechele.

Infectia si gangrena reprezintã riscul major în perioada initialã a fazei de degerãturã constituitã. Faza de sechele este marcatã de tulburãri trofice (tegumentare, musculare, osoase) si tulburãri vasculo-nervoase locale.

Tratamentul preventiv

Cei expusi la actiunea frigului de lungã duratã trebuie sã cunoascã unele elemente de protectie :
*combaterea principalilor factori cauzali (frigul si umezeala) prin alimentatie bogatã în calorii si vitamine, cel putin o masã caldã în decurs de 24 ore, consum moderat de alcool (100ml / 24 ore) pentru actiunea sa vasodilatatoare si stimulantã, evitarea imobilizãrii prelungite si a fumatului, mentinerea cãldurii corporale prin miscarea continuã,

*calitatea corespunzãtoare a echipamentului - încãltãminte largã si impermeabilã, mãnusi cu un singur deget, schimbarea cât mai frecventã a echipamentului umed.

Primul ajutor

Autoajutorul ! reprezintã o modalitate importantã de limitare a degerãturilor. Astfel, obrajii si urechile pot fi încãlzite cu palmele, mãinile pot fi încãlzite alternativ în zona axialã (sub brat), iar degetele pot fi încãlzite prin introducerea lor în gurã.

Ca mãsurã de prim ajutor : scoaterea accidentatului de sub actiunea frigului si plasarea sa într-o încãpere moderat încãlzitã. Accidentatul, tinut în stare de veghe va fi hidratat continuu cu ceaiuri calde (nu I se va administra alcool !!). Regiunea degeratã nu se maseazã, nu se frictioneazã cu zãpadã (risc de pierdere suplimentarã de cãldurã si risc infectios) si nu se unge cu pomezi grase.
Dacã în cazul degerãturilor superficiale (care intereseazã numai pielea) este indicatã reîncãlzirea rapidã a regiunii degerate, în degerãturile profunde este necesar transportul cât mai rapid a accidentatului la spital. Acesta va fi invelit în pãturi sa introdus în saci de dormit pentru a limita pierderile de cãldurã.
Extremitatea degeratã nu se încãlzeste în timpul transportului spre spital deoarece :
*un segment "congelat" este mai putin expus unor infectii în cursul transportului decît unul dezghetat si neprotejat suficient de un pansament steril, dar subtire,
*la o eventualã reînghetare, segmentul încãlzit prematul este amenintat de gangrenã precoce extensivã,
*transportul se face în conditii mai avantajoase dacã la nevoie accidentatul se poate deplasa activ, sprijinindu-se pe membrul inferior degerat,
*dezghetarea corectã trebuie sã se facã rapid si înlimite de temperaturã precise, 40-43ºC timp de ½ orã pânã la disparitia palorii extremitãtii înghetate, conditii realizate numai la spital.

Bibliografie : dr.Petru L.Matusz "Primul ajutor în accidentele vacantei"

Dana Avram

Autor: CA Galati
Înscris de: Clubul Alpin Galati
Vizualizări: 15140, Ultima actualizare: Joi, 10 Oct 2002


Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii