Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Arhiva articolelor Alpinet - ALPINinfo ianuarie-februarie 2001

Bookmark and Share

ALPINinfo ianuarie-februarie 2001 - Alpin Info ian-feb 2001 Slovacia II
Stanislav Glajdura, arătând la fizic ca Rambo si la spirit ca Dostoievski, continua ideile lui Koller la Kalamarka (andezit). În 1981 a făcut traseul "Indián" (VIII+/IX-). Acest traseu, cu pasul cheie la 15m deasupra pământului, a fost urcat de jos, în papuci si fără magneziu! Si acum, după mai bine de 15 ani, foarte putini cătărători îndrăznesc să urce acest traseu de jos si fără să-l studieze în mansă. Multumită acestui traseu s-a refăcut echilibrul între traseele pe gresie si celelalte.
&Glojdura este un maestru în subaprecierea traseelor unde componenta psihică o depăseste pe cea fizică. Traseul său "Podlaha" (Podeaua) s-a facut în 1983 cu un impact cu solul de la 10m.
Stano a fost acuzat că face trasee mortale, telul său fiind de a-si lichida adversarii. Astăzi este un paznic autodeterminat al Kalamarkei. Multi cătărători preferă ca la venirea lui să plece pentru a nu fi insultati că se catără cu magneziu si în mansă.
Si dacă traseele lui Glajdura bagă frica în cătărători, "chiar si cele mai rele" trasee ale lui Pepo Hrušovskz erau urcate.
În 1983 cătărarea sportivă începe să prindă teren, "Peretele Galben" fiind deja urcat la liber de Ivan Sekoj, Roland Durka, Jan Horváth, ca si multe alte trasee clasice tari. Alan Formánek îsi aduce aminte: "îmi amintesc o zi însemnată din vara lui '83, când o parte din cei mai buni cătărători s-au întâlnit pe vârful Lomnicka. S-a discutat despre diferitele tipuri de cătărare si în următoarele 3 zile s-a pus în practică stilul liber. Rareori se poate auzi de un transfer asa rapid de la teorie la practică".
În acelasi an Asociatia Alpină Cehoslovacă a organizat o excursie în Frankenjura si la Pfalz unde cei mai buni cătărători slovaci au văzut cu ochii lor ce este cătărarea liberă. Milan Sęcora, fiul unui emigrant ceh, a condus grupa cătărătorilor dornici de stânci si, spre surpriza lor, a urcat un IX+. Tot atunci i-au întâlnit pe W. Gullich, Kim Carrigan si alte personalităti cu periuta de dinti în săculetul de magneziu. Ai nostri n-au putut să facă decât niste opturi dar au rămas uimiti de stilul nou de cătărare si de utilizarea magneziului. Au fost siguri că acasă îi vor putea imita pe asii occidentali si au început un antrenament gândit.
Polacek
Unul din poligoane devine un santier din Bratislava, pe beton, locul fiind frecventat de Roland Durka, Jan "Kapitan" Horváth Tono Pacek, Janko Strecko, Sveto Polácek si mai ales Jozko "Punkista" Otruba. "Totul a început în 1983, când au plasat o conductă lângă un zid, pe niste piloni din beton cu fisuri. Mai întâi am început cu cele mai usoare si largi, apoi, încet-încet, cu cele grele. După ce ni le-au acoperit cu mortar activitatea nostră s-a mutat mai la stânga. Roland, Kapitan si eu (autorul articolului, n.n) am început sa realizăm niste teme de bouldering. Ne-am orientat să găsim prize care nu prea există la noi, de exemplu, alveole. În Germania am constatat că avem probleme la cătărarea pe alveole."
Până atunci toate premierele din Slovacia au fost făcute de jos în sus ("Indian", "Oamenii nici n-ar spune" (gr.VIII) în Sitno, făcut de Rudo Mihál în 1983). Primul care a început să realizeze trasee de sus în jos se pare că a fost Svetozár Polacek: "Hazaradná Hrana" (Muchia de Hazard) de gr.IX la Devrenik.
Rudo Tefelner si Stano Martinka au utilizat pentru premierele lor la Sulov o tehnică specială: au cătărat de jos până la locul unde au vrut să pună asigurarea, apoi si-au dat drumul în coardă, au montat asigurarea de sus, apoi iarăsi au urcat până la urmatoarea asigurare. Astfel au păstrat traditia ascensiunilor clasice, de jos.
În acest stil s-au făcut traseele Hrana 1624 (gr.IX/IX+) si Opus Dei (gr.IX-). Amândouă sunt faimoase pentru distantele mari între asigurări cu caderi "civilizate", de 10-15m (cum spune Tefelner).
1987 a fost un an memorabil pentru slovaci. Acum s-a recunoscut si cătărarea sportivă ca activitate de sine stătătoare, iar falezele au încetat oficial sa fie numai teren de antrenament.
În 1989-1990 au fost realizate mai multe trasee de X-. În 1989 Sveto Polácek a urcat în zona Zádiel traseul "Pre budúcnost' homole" (X-) iar Tomas Pilka a făcut "Cirkus Maximus" (IX+/X-) la Beckov. Cel mai greu traseu a fost făcut de Milan Stręcek din Zilina care a urcat la liber traseul "Oáza harmónie" (X-/X) . După revolutia de catifea din noiembrie 1989 multi cătărători s-au lovit de problema banilor si au părăsit scena cătărării. Altii s-au căsătorit; Sveto Polácek a murit într-un accident de alpinism utilitar. Astfel rolul de lider a revenit, mai mult sau mai putin, lui Tomas Pilka din Moravia (Cehia), lui Juraj Recka din Poprad si lui Miro Piala din Zilina.
De partea feminina trebuie amintită Martina Polácková din Bratislava, care a urcat rotpunkt în Verdon traseul "Sal tempe pour le cave" (IX+/X-). Este o performantă extraordinară, egala cu cea a celor mai buni cătărători slovaci.
Din spate vine puternic Juraj Recka care a făcut trei trasee tari de bouldering: Mikado (IX+), Desat'minus (IX/IX+) si Poludnajši blesk (X-/X). În 1990 spune că a urcat în Franta "Total Transfer" (X/X+), în 1991 "Le minimum" (X/X+) si în 1992 "Agincourt" (X+), toate la Buoux. În vara lui 1992 a început să se antreneze pentru traseul proiect al lui Le Menestrel, "Chantiel"; în februarie 1993 a proclamat că a făcut primul XI din lume, urcând "Chantiel".
Sunt multe îndoieli fată de aceasta reusită (Recka fiind primul cătărător profesionist slovac). Nimeni, cu exceptia secundului sau, un cătărător slovac necunoscut, nu l-a vazut la această reusită extraordinară. Practic nu are nici o dovadă. În plus, cei mai buni din lume precum Glowacz sau Moon n-au reusit să urce traseul si consideră că "Chantiel" are cel putin XI si nu este posibil să sari de la X, X+ direct la XI fără mai multe trasee de XI-.
Acest caz a pus sub semnul întrebării si reusitele anterioare când a fost asigurat de mama sau sotia lui. Toti am dori să-l vedem pe Juraj cum repetă "Chantiel". Acest lucru, dacă ar fi adevărat, ar schimba complet istoria escaladei slovace. Oare nu există nimeni care să sacrifice niste bani (a declarat ca a pierdut motivatia pentru acest traseu) pentru a-l determina să repete această ascensiune contestată?
Când Tomas Pilka a realizat traseul "Absolutni vedomi" (Constiinta absolută) de gradul X+ (mai târziu a fost schimbat la X/X+) s-a zis că va rămâne cel mai dificil traseu din Slovacia. N-a mai fost urcat până în 1995 când Miro Piala a intrat în prim-plan. Acest sculptor de 30 de ani care catără deja de 15 scrie istoria escaladei slovace. Cu zece ani în urmă fusese considerat un cătărător talentat dar interesul scade continuu; chiar se lăsase de cătărat dar revine în 1994 si reuseste să facă traseul "Celé prázdniny" (Vacanta Mare) de gr X în nordul Slovaciei (zona Tupá Skalka). Anul următor repetă traseul "Absolutni vedomi" si confirmă gradul dat. Pe lângă acestea mai realizează alte trei trasee dure, în zona Sulov: "Novę zákon" (Legea nouă) gr.X/X+; "Súl'ovské návraty" (Întoarcerea la Sulov) de gr.X/X+ si "Olymp", X+. Se pare că forma lui Miro creste deoarece în 1996 a realizat traseul "Vysoké napeti" (Înalta tensiune) gr.X+ în zona Teplice.
•  
e-AlpinInfo
Autor: CA Galati
Înscris de: Clubul Alpin Galati
Vizualizări: 15140, Ultima actualizare: Joi, 10 Oct 2002


Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii