Alpinism la Bãile Herculane
Adrian Glãvan / Timisoara
Alpinismul
în zona Bãile Herculane a început în anul 1966 cu ajutorul
sportivilor de la Asociatia Sãnãtatea din Arad, prin deschiderea
unui numãr de trasee în Peretele Soimului si zona Bobot. De atunci
s-au succedat la efectuarea de premiere un numãr mare de alpinisti, mai
ales studentii de la Politehnica Timisoara condusi de veteranul alpinismului
românesc, prof. dr. ing. Eugen Seracin.
La dezvoltarea zonei au participat si alpinistii unor alte cluburi din zona
Banatului si aici amintim Victoria Guban Timisoara, Sticla Tomesti, sau alpinisti
individuali, neafiliati la nici un club.
Multe trasee au fost bãtute în spiritul anilor '70-'80, cu pasaje
artificiale. Începând cu anii '80 fratii Marius si Ovidiu Ianosel
au introdus spiritul de cãtãrare liberã, prin trasee foarte
spectaculoase.
Simultan cu deschiderea de trasee de escaladã s-a început parcurgerea
traseelor clasice în stil liber cu recotarea lor în grade UIAA.
La ora actualã existã un numãr de 86 trasee clasice cu
gradele de la 1B la 6A, si circa 100 de trasee de cãtãrare liberã
(escaladã sportivã) cu grade pânã la X UIAA.
Alpinismul bãnãtean a dat un numãr mare de performeri în
materie, dintre care îi putem aminti pe Cornel Galescu si pe Stefan Milota.
Traseul Haiducilor
Este primul traseu deschis în peretele de la Grota Haiducilor, traseu
de nivel 5A, dar din lipsã de diferentã de nivel doar 4B. Premiera
a fost efectuatã de echipa Balmez Nicu, Luzan Emil si Sãplãcan
Gavril în octombrie 1972.
Acces: Din soseaua Bãile Herculane-Baia de Aramã, trecând
de Hotelul Roman (circa 200 metri), în amonte pe Valea Cernei, întâlnim
o zonã de abrupt unde este marcatã pe perete, cu vopsea rosie,
intrarea în traseu.
Lungimea 1: începe cu 2 metri de perete fãrã multe prize.
Se ajunge la o fisurã care, dupã 4 metri spre stânga, ne
conduce pe o micã platformã. Continuând cãtãrarea
spre stânga se trece pe lângã o grotã de la care o
fisurã verticalã conduce într-un diedru sub un tavan. Se
ocoleste tavanul printr-o traversare de circa 5 metri spre stânga. Asigurarea
se face într-o clepsidrã. Escalada continuã urmând
o fisurã pe verticalã usor spre stânga si depãsind
o surplombã, regruparea fãcându-se pe o platformã
cu vegetatie. (40 metri).
Lungimea 2: de circa 30 metri, începe înspre dreapta apoi în
sus si spre stânga pânã la o primã surplombã
prevãzutã cu un piton teavã. Traseul continuã usor
cãtre stânga pânã la baza unei a doua surplombe peste
care se trece. Deasupra ei o fisurã conduce spre dreapta într-un
diedru pânã la pitoanele de regrupare, la circa 5 metri sub un
tavanul ce se înaltã oblic în sus cãtre stânga.
(La aceastã lungime existã pitonatã o variantã care
ocoleste prin stânga cele douã surplombe care se escaladeazã
mai dificil la liber).
Lungimea 3: de circa 20 metri, urmeazã diedrul pânã la baza
tavanului, de unde, folosind pitoanele fixate în fisura dintre perete
si tavan, surplombatã pe primii 4 metri apoi dirijatã spre stânga,
se înainteazã pânã la o fisurã ce permite continuarea
traseului pe verticalã, depãsind tavanul. Urmând apoi panta
ce pierde din înclinatie se ajunge dupã 7-8 metri pe vârful
tancului care marcheazã sfârsitul traseului.
Iesirea: se face fie prin 3 rapeluri pe directia traseului, fie traversând
cãtre stânga 80 metri si coborând apoi prin pãdure
pânã la cãrarea de la Grota Haiducilor
Creasta haiducilor
Este un traseu de cãtãrare liberã desfãsurat în
Peretele de la Grota Haiducilor pe o lungime de 5 lungimi de coardã si
vizeazã iesirea în creasta Muntilor Cernei. Premiera a fost efectuatã
de Bruno Adamcsek si Dusan Nicolicin.
Gradul de dificultate: 4B, cu pas de VI-.
Sunt recomandate utilizarea nucilor, friend-urilor sau a unor bucle pe dupã
pomii din traseu, numãrul de pitoane fiind totusi scãzut de pitoane.
De asemenea este necesarã cãtãrarea cu atentie deoarece
traseul se aflã deasupra soselei si orice piatrã cãzutã
poate provoca accidente.
Acces: Din soseaua Bãile Herculane-Baia de Aramã, trecând
de Hotelul Roman si apoi pe la baza traseului Haiducii, dupa circa 20 de metri,
urmând un hãtas spre dreapta se ajunge la baza unui vâlcel
abrupt care, dupã ce urcãm o diferentã de nivel de circa
de 15 metri, ne duce pe o platformã orizontalã cu un pom.
Lungimea 1: De pe platforma cu pom se pleacã urmând o fisurã
cu prize multe si prevãzutã cu douã pitoane, se trece peste
o creastã apoi se urmeazã o fisurã paralelã cu linia
crestei pânã la întinderea corzilor. Regruparea se face la
un pom si un piton.
Lungimea 2: Se trece peste un pasaj compus dintr-o placã fãrã
prize si usor surplombatã apoi se continuã în sus, cu asigurãri
la pitoanele rare si la pomi (eventual nuci si friend-uri suplimentare). Regruparea
se face dupã 40 de metri.
Lungimea 3: Continuã tot la verticalã si, dupã trecerea
unor pasaje care necesitã cãtãrare de finete, din pãcate
destul de psihologice (fãrã asigurare), iese în creastã
pe vârful unui tanc, unde regrupãm.
Lungimea 4: Urmeazã o creastã aproximativ orizontalã trecând
pe la baza unui pinten si apoi pe o brânã care va fi urmatã
pe o distantã de circa 10 metri pânã la baza unei fisuri
unde regrupãm.
Lungimea 5: Urcãm pe aceastã fisurã si iesim pe creasta
pintenului unde traseul ia sfârsit.
Retragerea: Se coboarã de-a lungul vâlcelului din dreapta, trecând
pe lângã Avenul lui Adam, cu atentie la grohotis si cu douã
rapeluri se iese la punctul de plecare si apoi în sosea.