Înghetarea generalizatã
Înghetarea generalizatã reprezintã o afectare
a întregului corp datoritã scãderii temperaturii
zonei centrale a organismului ("nucleul central")
sub actiunea frigului.
Ea se produce datoritã frigului uscat si frigului
umed. Acest tip de înghetare este specific alpinistilor
în timpul iernii si se manifestã în 3
faze succesive. Durata acestor faze depinde de temperatura
mediului ambiant, gradul de protectie a organismului
si rezervele metabolice.
Înghetarea generalizatã sub actiunea frigului
uscat
Faza I (reactivã) : temperatura zonei centrale este
cuprinsã între 37º-35ºC în timp
ce temperatura zonei periferice a organismului este
mai scãzutã cu 10ºC. Se manifestã prin: stare
de nervozitate, tremurãturi musculare involuntare,
cresterea frcventei cardiace si respiratorii, tensiunea
arterialã crescutã, pielea înrositã. În
aceastã fazã organismul încearcã sã compenseze
pierderile de cãldurã printr-o termogenezã crescutã.
Faza II (paraliticã) : se desfãsoarã în intervalul
35º-30ºC. Diferenta de temperaturã dintre
zona centralã si zona perifericã este de 10ºC.
Se manifestã prin astenie muscularã marcatã, mobilitate
scãzutã, indiferentã la stimuli externi, somnolentã,
scãderea frecventei cardiace, respiratii rare, tensiune
arterialã sub limita normalã.
Faza III (coma hipotermicã) : apare când temperatura
zonei centrale scade sub 30º. Manifestãrile initiale
în aceastã fazã sunt reprezentate de somnolentã,
apatie, dupã care se instaleazã coma.
Înghetarea generalizatã sub actiunea frigului
umed
Se produce prin scãderea brutalã a temperaturii organismului,
prin scufundarea în apã, la o temperaturã apropiatã
de 0ºC si se caracterizeazã printr-o fazã reactivã
foarte scurtã manifestatã prin tremurãturi muscualre
accentuate, vasoconstrictie perifericã, cresterea
frecventei cardiace, respiratii rapide, dupã care
faza paraliticã si faza de comã se succed într-un
interval de 5-7 minute.
În faza paraliticã, controlul voluntar al musculaturii
membrelor este pierdut, corpul luând rapid o
pozitie de flexie generalizatã (comparatã cu pozitia
fetalã). Starea de constientã se pierde dupã aprox
5 minute iar moartea pare la 10- maxim 20 de minute
de la debutul frigului generalizat umed.
Tratament preventiv
Acesta constã în respectarea urmãtoarelor
principii:
- cunoasterea traseului si duratei necesare strãbaterii
sale pe timp de iarnã
- dotarea cu echipamentul corespunzãtor
- hidratarea corectã si continuã în timpul deplasãrii
(ceaiuri calde si bine îndulcite)
- evitarea pauzelor lungi
- evitarea consumului de alcool (deoarece alcoolul
favorizeazã pierderea de cãldurã).
Primul ajutor
Asistenta cazurilor de înghetare generalizatã
reprezintã o urgentã imediatã ! De obicei însã
asistenta este fie incompletã, fie întârziatã.
Din aceste cauze "mortea cauzatã prin actiunea
de salvare" este o realitate (P Rãdulescu). Pentru
a evita acst aspect, cei care participã la actiunea
de salvare trebuie sã cunoascã câteva reguli
pentru siguranta persoanei afectate de înghetul
generalizat.
NU SE APLICã !
- frictionarea sau masarea
- efectuarea respiratiei artificiale.
Nerespectarea acestor indicatii duce la mobilizarea
sângelui din zona perifericã a organismului
spre zona centralã. Sângele din zona perifericã
având o temperaturã cu 10ºC mai micã decât
cea din zona centralã va determina reactii violente
ale organelor vitale (inimã, sistem nervos central),
reactii care se soldeazã cu aparitia stopului cardio-respirator
ireversibil.
Efectuarea transportului celui accidentat nu se va
face înainte de acordarea unor mãsuri de prim
ajutor, cum ar fi:
- îmbrãcarea acestuia cu haine suplimentare
- învelirea în pãturi sau foi de cort
- introducerea în saci de dormit.
În lipsa acestui material de protectie, pentru
stoparea pierderilor de cãldurã accidentatul
va fi plasat între 2 salvatori (unul cuprinzându-l
de la spate, iar celãlalt plasat înaintea
sa) pânã la sosirea sau organizarea transportului.
Transportarea de la locul accidentului pânã
la prima cabanã va fi realizatã cu mijloace
improvizate sau cu mijloace specializate de transport
ale echipelor SALVAMONT.
Mãsurile de prim ajutor acordate la cabanã
se alpicã în functie de stadiul evolutiv
în care se gãseste accidentatul. Dacã
este constient este necesar plasarea sa într-o
baie cu apã caldã la 35º-40º
C timp de o jumãtate de orã si administrarea
de ceaiuri fierbinti, bine îndulcite, atât
pentru refacerea substratului energetic, cât
si pentru compensarea pierderilor de lichide. În
cazul în care accidentatul este în comã
dar cu functiile cardio-respiratorii pãstrate,
trebuie plasat într-o baie în care apa
se încãlzeste mai lent. Aceasta deoarece
mobilizarea bruscã a sângelui din zona
perifericã spre zona centralã induce
stopul cardio-respirator. Aparitia stopului respirator
necesitã efectuarea manevrelor de respiratie
"gurã la gurã" iar stopul
cardiac implicã manevrele de masaj cardiac
extern.
DANA AVRAM
Bibliografie: Petru L.Matusz "Primul ajutor în
accidentele vacantei"
