Arhiva articolelor Alpinet - ALPINinfo septembrie 1999

Ascensiune pe Mont Aiguille

Sunt în Franta de doua saptamâni si dupa ce am urcat pe Vf. Arcalod, urmeaza Mont Aiguille. Pe 10 August, plec din Annecy împreuna cu gazda mea, Nadine, spre Grenoble, pentru a ne întâlni cu un ghid: René Corompt. Când am intrat la el în garaj, mi-a picat fata: 15-20 perechi bocanci, corzi, o stiva de espadrile, pioleti..magazinul Himalaya din Bucureşti este mic copil.

Mai mergem înca o ora cu masina, apoi urcam o ora jumatate prin padure. Am ajuns la baza turnului si arata extraordinar. Ne echipam si unul dupa altul, începem ascensiunea: René, Nadine si eu. Traseul nu este foarte dificil, se merge prin hornuri si în anumite puncte seamana cu ultima lungime din 'Diagonal' (M-tii Macin). La cei câtiva pasi tari, René merge cap si ne asigura pe rând iar în rest mergem concomitent.

Brusc iesim pe vârf care de fapt este un platou. Aici a aterizat un tip cu avionul de vreo 150 de ori, pâna s-a interzis...

Undeva la orizont se vede Mont Blanc-ul. Nadine ma felicita pentru reusita. Cred ca sunt primul român care am ajuns aici. Dupa ce mâncam, o luam la vale pe o alta ruta pentru a nu da bolovani în cap, celor ce urca. Ne însotesc înca trei tipi, fosti clienti ai lui René, care i-am gasit pe vârf.

Coborârea consta de fapt, într-o serie de ramonaje prin hornuri. Urmeaza un rapel de 46 m. printr-un fel de horn. Asigurarea este specifica, doua spituri legate cu un lant, plus un piton cu inel. Mai facem un rapel scurt, peste un bolovan surplombat si în buza scap coarda din mâna. Dupa 1-2 m m-am oprit brusc. M-am fript la degete!

Daca pentru ascensiune nu am vazut rostul ghidului, pentru coborâre a fost binevenit. Ruta continua prin niste locuri unde n-as fi încercat niciodata sa cobor. Pe grohotisul final, am schiat.

Încaltarile pe care le lasasem la baza, ca toata lumea de altfel, le-am gasit la locul lor. Pai da, nu eram în România!

Virgil Mâşlea