Comunitate

Cauta

Evenimente
Va recomandam
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Stirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Avalansa din Baiului

Bookmark and Share

Avalansa din Baiului

Scriu acest articol in ideea ca poate fi de folos celor care merg pe munte. Muntii Baiului nu sunt considerati ca periculosi din punct de vedere al avalanselor datorita, pe de o parte, inaltimii relativ mici in comparatie cu vecinii lor Bucegi, cat si, pe de alta parte, numarului mic de turisti care ii viziteaza, ceea ce face ca frecventa accidentelor sa fie foarte mica.

Pentru cunoscatori insa, unele pante mari, cum sunt cele din fundul Vaii Rele sau cele de sub Unghia Mare vor fi evitate intotdeauna pe timp de iarna. Un salvamontist cu experienta de la Sinaia spunea ca mai stie si despre altii care au avut parte de cate o „tavaleala” la coborarea la liber, fara poteca, din zona inalta, fara insa ca asta sa aiba consecinte grave.

De data aceasta avalansa s-a petrecut cu totul atipic, respectiv la circa 1300 m altitudine, la limita padurii. Mergeam de cateva ori pe an in zona in toate anotimpurile, la plimbare, ca tura de week-end de o zi. In imaginea de mai jos este schitat traseul nostru in ziua de 6 februarie 2010.

Traseu_general

Avalansa a fost declansata de noi, zapada rupandu-se de restul celei de pe versant la circa 2-3 metri deasupra noastra. Distanta dintre noi era de circa 6-7 metri. Mai intai a plecat o placa de suprafata cu mine, iar apoi, am constatat dupa oprire, ca a plecat pana la nivelul ierbii toata zapada pe o latime de circa 80 m, ca si cum ar fi fost sectionata. Mi se paruse ca am plecat doar eu, dar plecasem toti trei. Sectiunea se intindea de la circa 20 m in urma locului unde eram cand a pornit la circa 60 m mai de parte fata de locul respectiv. Restul zapezii, de deasupra sau dinainte si spate a ramas pe loc. Viteza a fost relativ mica pana la intrarea in padure, dar a crescut dupa intrarea in padure, mai putin in cazul meu, mai mult pentru al doilea, Dragos, si in special pentru al treilea dintre noi, Mihaela, datorita pantei ceva mai mari in padure pe directia sa. Astfel ca eu m-am oprit dupa circa 25 de metri in padure, dupa o curgere totala de circa 50 m, Dragos dupa circa 70 metri de la intrarea in padure, iar Mihaela abia dupa circa 150-200 m, aproape de firul vaii. Nici o clipa nu am fost complet acoperiti de zapada, care avea doar circa 70 cm, insa am atins copacii din drum. Pe directia lui Dragos au fost niste tufe care in care s-a agatat cu piciorul ceea ce i-a incetinit curgerea si s-a oprit curand dupa aceea. Eu m-am lovit tangential de un copac (curgeam cu capul inainte) si din asta m-am rasucit in jurul lui ceea ce m-a scos din suvoiele care se formasera printre copaci. In cazul Mihaelei lovirea a fost fatala, decesul survenind instantaneu, dupa constarea ulterioara a medicului legist. Noi nu am stiut asta si am incercat sa o resuscitam timp de o ora, sub indrumarea telefonica a unei asistente de la Salvamont Azuga. Apoi am coborat la Sinaia, pentru ca venise noaptea.

Cand am revenit saptamana trecuta sa caut locul unde se oprise Mihaela, acesta arata astfel (l-am identificat dupa caciula albastra din dreapta):

Locul

Pentru altitudinea respectiva nu era mentionat risc de avalansa la momentul turei, zapada fiind intermitenta (pe tot drumul de-a coasta pana acolo marginea potecilor de oi nu era acoperita de zapada), dar ceea ce a contat a fost starea particulara a zapezii, tare deasupra, insa moale la baza in acel loc (ceea ce a facut-o sa nu stea sustinuta in numeroasele poteci late de oi), precum si faptul ca panta era mai mare in padure decat pe pajistea adiacenta, cel putin pe directia celui de al treilea dintre noi. Primavara Mihaelei ii placea foarte mult sa mearga in acele locuri, ca sa vada branduse si ghiocei. 

Ghiocei

Dumnezeu sa o odihneasca.

Icoana_Jos

 

Icoana_Jos2

 

Icoana_Sus_2

 

Icoana_Sus

In concluzie, se pot intampla avalanse si la altitudini foarte mici, iar muntii nostri sunt plini de zone asemanatoare, peste care adesea trecem in graba spre, sau dinspre zonele alpine.

Autor: Virgil Iordache
Inscris de: Virgil Iordache
Vizualizari: 15809, Ultima actualizare: Sambata, 3 Apr 2010



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BAIULUI  


O poza: [N-am gasit]

Un articol: [N-am gasit]

Un traseu:
Azuga-Culmea Sorica-Culmea Urechea-Virful Cazacu


Obiective: Muntele Cazacu, culmea Urechea. Timp necesar: 4 ore. Poteca si drum forestier lipsite de marcaj turistic. Accesibil in orice anotimp, dar mai ales vara si toamna.



Traseul porneste din statia de autobuz aflata la intrarea dinspre Busteni in orasul Azuga, din spatele bisericutei si izvorului. Recomandam sa se umple bidonul cu apa aici, intrucit pe traseu nu exista izvoare. Poteca urca citeva minute spre sud, paralel cu soseaua, apoi schimba directia spre est. Citeva momente de relaxare la circa 50 m deasupra soselei si inaintea ascensiunii a inca 150-175 m diferenta de nivel; privirea se va odihni pe cete doua sectoare de defileu pe care Prahova le strabate in amonte si aval de confluenta cu Azuga. In deschiderea vaii spre SV se zareste abruptul sclipitor al Bucegilor intre virfurile Caraiman si Costila. Pe traseu, timp de 15-20 minute, panta se mentine la valori in jur de 300, poteca trecand prin faneata, apoi prin padure, unde intalneste alte poteci ce urca dinspre nord, de la Azuga. Treptat, panta devine mai lina, drumul descrie doua coturi largi, strabatand un petic de pasune incadrat de plantatii de molizi. Suntem la circa 1 150 m altitudine si dupa 30-40 minute de la plecare. O noua schimbare a directiei catre est, un urcus de citeva minute, dupa care ne aflam pe podul culmii Sorica. Prin-tre arbori, spre nord, se zaresc casele de pe versantul drept al vaii Azuga. Panta mica a potecii asigura in continuare o deplasare lesnicioasa, printr-un culoar taiat in padure, cu latimea de 5-6 m. La capatul sau, la aproape 1 ora de la plecare, intr-o poienita se afla o banca. Ea imbie la un scurt popas. Spre vest, peste crestetul arborilor, se vad varfurile impunatoare ale Bucegilor. Reluam traseul pe o panta lina, dar care se aceentueaza treptat; poteca face citeva coturi, se dubleaza si chiar tripleaza. Dupa 25-30 minute intra spre NE intr-o poiana, dupa care patrunde in padure, spre S-E (jumatate dreapta), urcand pante tot mai aceentuate. Se suie aproape 200 m diferenta de nivel in circa 40-50 minute. In ultima sectiune, aproape de iesirea din padure, apar mai multe poteci de vite care se reunesc la marginea acesteia. Suntem la circa 1 400 m altitudine si la 2 ore si 20 minute de la plecare. De aici se poate urmari fie poteca mai lata care duce spre sud (dreapta), la stana de pe versantul drept al Vaii Fetei, fie una din potecile de vite ce urca direct pe culmea Urechea, aflata in fata, spre SE. In ultimul caz mentionam ca nu exista un drum clar. Intreg versantul este brazdat de numeroase poteci de oi. Luam ca tinta creasta si urcam o panta de 25-300 in 10 minute. Odata ajunsi pe culme vom continua traseul spre est, pe cumpana de ape in lungul careia exista o poteca bine conturata. Ceva mai incolo, traseul se uneste cu un drum forestier ce da ocol culmii Urechea. El ajunge pe versantul nordic pana la stana din Ceausoaia, iar pe cel sudic pe sub varful Cazacu, pana in saua Baiutu.

La aproape 30 minute de la iesirea din padure ajungem pe culmea Urechea, unde se impune un nou popas pentru a admira frumusetea peisajului. In sud-est si sud se vad varful Zamora (Baiutu), din care se desprinde spre vest culmea Zamora. Peste aceasta observam partea superioara a Muntelui Cumpatu si vf. Baiul Mare, iar in prim-plan bazinul superior al Vaii Fetei. In sud-vest si vest se vad abruptul estic al Bucegilor, cu toata suita de varfuri, o parte din Sinaia (Cota 140U, telecabina), Bustenii cu frumoasa vale a Jepilor pe care urca telecabina, Clabucetul Baiului (impadurit), dincolo de care (spre NV si N) se impun crestele Postavarului si Pietrei Mari, separate de despicatura Timisului. Ele sunt acoperite intr-o oarecare masura de culmile rotunjite ale Clabucetului Taurului si Clabuce-tului Azugii; intre acestea se vede valea impadurita a Limbasclului. In NE apar bazinul superior al Azugii si sectorul nordic al varfurilor Neamtu (cu poieni extinse) si Retevoi (bine impadurit). In fata lor se desfasoara culmi scurte, cu poieni si versanti impaduriti care coboara rcpede spre Azuga. In sud-vest, in plan secund, poate fi zarit sectorul estic al orasului Azuga.

Reluam traseul urmarind drumul forestier care se mentine la inceput pe versantul sudic al eulmii. Primele 10-15 minute, urcusul este usor, apoi panta se aceentueaza in dreptul varfului Urechea (1 715 m) pe care, de altfel, il ocoleste pe la sud. De aici, el se desfasoara aproape orizontal (in curba de nivel), la circa 1 700 m, ocolind pe la nord si sud doua varfuri. Dupa circa 25 minute de la ultimul popas se ajunge in saua din sud-vestul vf. Cazacu, pe care traseul il ocoleste pe la sud-vest. Dupa 3l/2-4 ore de la plecare intalnim, la sud de vf. Cazacu, un stalp cu marcaj turistic (cruce rosie) si cu indicatii corespunzatoare (spre valea Doftanei 3 ore si 45 minute; spre Busteni, prin cantonul Zamora, 2 ore).

De aici se poate urca pe varful Cazacu (1 762 m), de unde se deschide o perspectiva mult mai larga decit cea precedenta. Se vad Muntii Neamtului. Remarcam forma conica a varfului Unghia Mare, care ascunde in buna masura vf. Rusu, apoi in stanga vf. Stevia, in spatele caruia se schiteaza vf. Neamtu; spre est vedem culmea usor ondulata Ceausoaia - Petru - Orjogoaia, catre sud-est valea Prislopului, iar spre sud culmea principala a Baiului Mare. Catre est, in ultimul plan, distingem Muntii Grohotis, pe al caror plan general (aflat la 1 700 m) se impun, de la nord la sud, citeva varfuri: Bobu (platou), Grohotis (in centru si ceva mai ascutit), Ulita, Radila.

Din punctul terminus al ascensiunii, excursia poate fi continuata pe urmatoarele trasee:

1) pe culmea Orjogoaia spre valea Doftanei (3 ore si 45 minute, traseul 16); 2) pe valea Prislopului, la Traisteni (3 ore, traseul 17); 3) pe culmea Zamora, la Busteni (2 ore, traseul 8); 4) spre sud, pe culmea principala (traseul 18); 5) inapoierea pe trascu pana pe Muntele Dutca, coborirea la stana, iar de aici pe poteca prin padure pana la drumul forestier de pe Valea Fetei si apoi la Busteni (3 ore). Recomandam variantele 1, 3 si 5.


 

Comentariu
Alin Ciprian Ciula Alin Ciprian Ciula, Marti, 6 Apr 2010, 12:05

Virgil, nespusa parere de rau pentru cele intamplate...

Serban Simbotelecan Serban Simbotelecan, Vineri, 9 Apr 2010, 14:18

Ma alatur cuvintelor lui Alin...

Fara foto Visatorul -, Luni, 12 Apr 2010, 18:05

Nu cred ca cineva s-ar fi gandit ca poate exista un asemenea risc in acea zona... Din pacate natura ne dovedeste inca o data cat poate fi de periculoasa si de neprevazuta. Iti multumim ca ai avut puterea sa scrii aceasta avertizare.

Crina Sarbu Crina Sarbu, Marti, 13 Apr 2010, 11:12

Da, cateodata cuvintele sunt sarace in a exprima empatia... Dincolo de asta insa, si eu iti multumesc ca ai avut puterea de a scrie acest articol, pentru ca si eu cunosteam Baiului ca "inofensivi" din acest punct de vedere. M-a frapat stirea prezentata la TV, mai ales ca s-a trecut repede peste ea, sau cel putin o explicatie ulterioara eu nu am mai vazut... Carari ocrotite iti doresc.

Teo Paraschiveanu Teo Paraschiveanu, Vineri, 16 Apr 2010, 22:00

Dumnezeu s-o odihneasca pe Mihaela si tot respectul pentru ca ai scris acest articol! Sa ai parte de prieteni aproape!

Fara foto Andrei Anghel, Miercuri, 21 Apr 2010, 9:21

Da... am parcurs cele scrise in articol... acum cuvintele sunt de prisos... regret cele intamplate si ma alatur si eu celor ce si-au exprimat respectul si compasiunea fata de eveniment.
Depasind putin momentul acesta, vreau sa comentez putin aici faptul ca, greseala cu adevarat mare si pe care Muntele nu a iertat-o este ca, indiferent de unde se parcurge un traseu in conditii de iarna, se incearca si se va merge OBLIGATORIU pe linia crestei (a culmii) si NICIODATA pe curba de nivel!!!
Il contrazic pe "Visatorul" ca "cineva nu s-ar fi gandit vreodata ca pe acolo ar exista risc de avalansa". Riscul de avalansa nu se afla doar in muntii inalti sau cu o declivitate importanta. Sunt multe astfel de zone care sunt tratate adesea de multi "cunoscatori" il ale mersului pe munte foarte superficial, si iata unde se poate ajunge.
Adaug aceste cuvinte deoarece de-a lungul timpului am intalnit tot felul de oameni pe Munte, care mai de care cunoscatori... Asa ca, macar sa invatam si sa nu mai repetam greselile deja intamplate.

Virgil Iordache Virgil Iordache, Miercuri, 21 Apr 2010, 19:56

Andrei, daca ti neaparat sa cauti greseli, sigur ca se pot cauta si eventual gasi. Insa nu asta a fost ideea acestui articol, ci doar sa comunice un fapt de munte celor interesati, ca schimb de experienta si poate de emotii. Daca citesti cartea Avalansa de Mircea Noaghiu sigur ca poti gasi n "greseli" facute de trupa aceea de alpinisti, insa nu pentru asta a fost scrisa cartea, ci pentru a comunica o experienta celor pasionati de munte. Oamenii aia si-au asumat niste riscuri si au vrut sa faca ceva, asta e tot. Au avut ghinionul sa nu le iasa, altora le-a iesit. Asta e muntele.

In legatura cu regula crestelor pe care o invoci:

Orice om de munte stie ca ideea e pur teoretica. Cum iesi in creasta Fagarasului doar pe creste de ex, in zona centrala? Faci un 2A iarna? Sau cum ajungi pe creasta Bucsoiului la Omu iarna tinand doar creasta fara sa mergi de loc pe curba de nivel? Doar cine n-a facut-o poate spune ca se poate. Sau, mai simplu, cum ti creasta de la Poiana Izvoarelor sau cabana Diham la Gura Diham? Regula este ok in principiu, dar are doar valoare euristica, o aplici oricand e posibil, traversarile si mersul pe curba de nivel sunt mereu obligatorii.

In cazul nostru poteca era incomplet acoperita de zapada, adica pur si simplu se vedea marginea de iarba in foarte multe locuri. Fata era incomplet acoperita de zapada, pe alocuri iesea iarba din zapada. Altitudinea era cu 100 m mai jos decat Poiana Izvoarelor, Cota 1400 sau cabana Diham. Daca tu ai mai auzit de un astfel de caz de avalansa la altitudinea asta in conditiile astea da-mi te rog un exemplu.

Tocmai pentru asta am scris articolul, ca iubitorii de munte sa stie ca se poate intampla si asta si sa actioneze in consecinta.

In rest, chestii de gen scris cu majuscule sfaturi inaplicabile cred ca nu isi au rostul intr-un site de oameni de munte care stiu despre ce e vorba. Muntele nu e militarie, e o experienta spirituala si un risc asumat, pentru cei care iubesc asta. Restul oricum stau acasa.

Fara foto Rodica Mihalache, Vineri, 23 Apr 2010, 16:36

Articolul a fost un avertisment pentru cunoscatori sau nu, ai muntelui! Poti gresi si atunci cand esti foarte experimentat! Dar cand pleci in drumetie, iti asumi niste riscuri sau nu, daca traseul nu implica asa ceva. Daca ma gandesc bine si pe strada, exista un risc, de care nu ne facem vinovati!

Virgil Iordache Virgil Iordache, Sambata, 24 Apr 2010, 16:59

Daca ma uit la activitatea pe alpinet a celor ale caror comentarii reflecta compasiune, empatie, constat ca toti au activitate, deci cu siguranta sunt oameni de munte. Daca ma uit la cele care sunt in jurul riscului si vinovatiei, constat ca autorii lor nu au activitate pe alpinet. Poate sunt oameni de munte, poate nu. Sigur, mai pot aparea multe alte comentarii, dar in ce ma priveste oamenii de munte au reactionat asa cum ma asteptam si cum este firesc, si acesta este unul din motivele pentru care eu si Dragos continuam sa mergem pe munte, pentru a intalni aceast tip de caractere.

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii