Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Știrile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Avalanșa din Baiului

Bookmark and Share

Avalanșa din Baiului

Scriu acest articol în ideea că poate fi de folos celor care merg pe munte. Munții Baiului nu sunt considerați ca periculoși din punct de vedere al avalanșelor datorită, pe de o parte, înălțimii relativ mici în comparație cu vecinii lor Bucegi, cât și, pe de altă parte, numărului mic de turiști care îi vizitează, ceea ce face ca frecvența accidentelor să fie foarte mică.

Pentru cunoscători însă, unele pante mari, cum sunt cele din fundul Văii Rele sau cele de sub Unghia Mare vor fi evitate întotdeauna pe timp de iarnă. Un salvamontist cu experiență de la Sinaia spunea că mai știe și despre alții care au avut parte de câte o „tăvăleală” la coborârea la liber, fără potecă, din zona înaltă, fără însă ca asta să aibă consecințe grave.

De data aceasta avalanșa s-a petrecut cu totul atipic, respectiv la circa 1300 m altitudine, la limita pădurii. Mergeam de câteva ori pe an în zonă în toate anotimpurile, la plimbare, ca tură de week-end de o zi. În imaginea de mai jos este schițat traseul nostru în ziua de 6 februarie 2010.

Traseu_general

Avalanșa a fost declanșată de noi, zăpada rupându-se de restul celei de pe versant la circa 2-3 metri deasupra noastră. Distanța dintre noi era de circa 6-7 metri. Mai întâi a plecat o placă de suprafață cu mine, iar apoi, am constatat după oprire, că a plecat până la nivelul ierbii toată zăpada pe o lățime de circa 80 m, ca și cum ar fi fost secționată. Mi se păruse că am plecat doar eu, dar plecasem toți trei. Secțiunea se întindea de la circa 20 m în urma locului unde eram când a pornit la circa 60 m mai de parte față de locul respectiv. Restul zăpezii, de deasupra sau dinainte și spate a rămas pe loc. Viteza a fost relativ mică până la intrarea în pădure, dar a crescut după intrarea în pădure, mai puțin în cazul meu, mai mult pentru al doilea, Dragoș, și în special pentru al treilea dintre noi, Mihaela, datorită pantei ceva mai mari în pădure pe direcția sa. Astfel că eu m-am oprit după circa 25 de metri în pădure, după o curgere totală de circa 50 m, Dragoș după circa 70 metri de la intrarea în pădure, iar Mihaela abia după circa 150-200 m, aproape de firul văii. Nici o clipă nu am fost complet acoperiți de zăpadă, care avea doar circa 70 cm, însă am atins copacii din drum. Pe direcția lui Dragoș au fost niște tufe care în care s-a agățat cu piciorul ceea ce i-a încetinit curgerea și s-a oprit curând după aceea. Eu m-am lovit tangențial de un copac (curgeam cu capul înainte) și din asta m-am răsucit în jurul lui ceea ce m-a scos din șuvoiele care se formaseră printre copaci. În cazul Mihaelei lovirea a fost fatală, decesul survenind instantaneu, după constarea ulterioară a medicului legist. Noi nu am știut asta și am încercat să o resuscităm timp de o oră, sub îndrumarea telefonică a unei asistente de la Salvamont Azuga. Apoi am coborât la Sinaia, pentru că venise noaptea.

Când am revenit săptămâna trecută să caut locul unde se oprise Mihaela, acesta arăta astfel (l-am identificat după căciula albastră din dreapta):

Locul

Pentru altitudinea respectivă nu era menționat risc de avalanșă la momentul turei, zăpada fiind intermitentă (pe tot drumul de-a coasta până acolo marginea potecilor de oi nu era acoperită de zăpadă), dar ceea ce a contat a fost starea particulară a zăpezii, tare deasupra, însă moale la bază în acel loc (ceea ce a făcut-o să nu stea susținută în numeroasele poteci late de oi), precum și faptul că panta era mai mare în pădure decât pe pajiștea adiacentă, cel puțin pe direcția celui de al treilea dintre noi. Primăvara Mihaelei îi plăcea foarte mult să meargă în acele locuri, ca să vadă brândușe și ghiocei. 

Ghiocei

Dumnezeu să o odihnească.

Icoana_Jos

 

Icoana_Jos2

 

Icoana_Sus_2

 

Icoana_Sus

În concluzie, se pot întâmpla avalanșe și la altitudini foarte mici, iar munții noștri sunt plini de zone asemănătoare, peste care adesea trecem în grabă spre, sau dinspre zonele alpine.

Autor: Virgil Iordache
Înscris de: Virgil Iordache
Vizualizări: 16148, Ultima actualizare: Sâmbătă, 3 Apr 2010



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BAIULUI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Saua Paltinu-Virful Neamtu-Virful Piraie-Valea Musitei-Valea Neagra-Valea Doftana


Traseu de legătură cu bazinetul Valea Neagră de pe Doftana. Timp necesar: 2½-3 ore. Poteca nemarcată și drum forestier. Accesibil vara și toamna.



Reprezintă un traseu care poate fi folosit atît pentru coborâre de pe creasta Neamțu-Paltinu spre valea Doftanei, cît și pentru ascensiune din bazinetul Valea Neagră (Doftana) către vf. Neamțu - valea Azugii, iar de aici spre orașele Predeal (pe la Susai) sau Azuga. Va fi prezentat însă în prima variantă, ca soluție de continuare către Doftana a traseului 13.

Din șaua Paltinu, situată între vf. Paltinu și vf. Neamțu, se va urma către sud-vest (dreapta) o potecă îngustă ce urcă prin pășune circa 70 m diferență de nivel, pe o pantă de 20-25 grade. După 10 minute se ajunge pe un vârf (1 870 m) din nordul Munților Neamțului. Aici se deschide o perspectivă largă: spre vest munții Piatra Mare - Postăvaru - Piatra Craiului - Bucegi (în ultimul plan), Clăbucetul Taurului - Clăbucetul Azugii - poiana Susai -valea Azugii - culmea Cazacu (în fața); spre sud vf. Neamțu și vf. Rusu; în est remarcăm bazinul Mușiței, în care se văd, de la stânga la dreapta, versantul sudic al vârfului Paltinu, întens afectat de torenți, din care se desfac culmea Mușiței (cu lăstăriș și plantații), apoi albia văii Mușița (ca o panglică cenușie datorită cantităților mari de materiale aduse de torenți), culmea joasă dintre Pîraie (complet despădurită), pe creasta căreia se vede drumul pe care îl vom folosi la coborâre, albia văii Pâraie, similară ca înfățișare cu Mușița. Dincolo de aceasta apar vf. Rusu (cu stână, pășuni în partea superioară și lăstăriș și plantații în sectorul înferior) și Culmea lui Manole (cu versantul nordic acoperit de pădure). În zare (est) mai pot fi observate vârfuri aparținând Munților Grohotiș.

De pe vârf se trece printr-o șa, se ocolește vârful principal pe versantul estic până în dreptul culmii ce se desprinde în stânga și separă văile Mușița și Pîraie. La 50-70 m spre sud, în poteca ce se continuă spre vf. Rusu, apare și un izvor cu debit redus.

Coborîșul pe creasta dintre văile Musița și Pîraie se face la început (diferența de nivel fiind de circa 450 m) pe o pantă aceentuată (35-45C), prin pășune, timp de 30-45 minute. Există mai multe poteci de vite până la stână; se va alegc aceea care urmărește cumpăna apelor. Se ocolește stâna pe la nord și se contînue traseul pe drumul forestier ce coboară pe vale către sud-est. Treptat, drumul se lățește, panta devine din ce în ce mai mica până aproape de confluența văilor Mușița și Pîraie (1010 m altitudine). Aici există cabane forestiere. De la ele, drumul descrie cîteva curbe pe o ultima diferență de nivel de circa 90 m și se unește cu drumul forestier ce coboară de pe Mușița. Au trecut circa 1¾ oră de la plecarea din șaua Paltinu. Continuăm drumul spre sud, pe dreapta Mușiței, și după circa 2 km ajungem la confluența acesteia cu pârâul Rusu (945 m). Încă 3 Rm, mai întîi pe dreapta văii, apoi pe stânga, printr-o frumoasă pădure de foioase, și întrăm în bazinetul Valea Neagră (900m). Peisajul e dominat de pășunile întînse care acoperă baza versanților. Apar mai multe case izolate. După ce se depășește podul de pe Doftana se ajumge la drumul ce vine din nord, de la carierele de calcar. De aici până în satul Trăisteni mai sunt încă circa 8 km care pot fi parcurși pe jos sau folosînd mașini ce transportă piatră sau bușteni.


 

Comentariu
Alin Ciprian Ciulă Alin Ciprian Ciulă, Marți, 6 Apr 2010, 12:05

Virgil, nespusa parere de rau pentru cele intamplate...

Șerban Sîmbotelecan Șerban Sîmbotelecan, Vineri, 9 Apr 2010, 14:18

Ma alatur cuvintelor lui Alin...

Fără foto Visatorul -, Luni, 12 Apr 2010, 18:05

Nu cred ca cineva s-ar fi gandit ca poate exista un asemenea risc in acea zona... Din pacate natura ne dovedeste inca o data cat poate fi de periculoasa si de neprevazuta. Iti multumim ca ai avut puterea sa scrii aceasta avertizare.

Crina Sarbu Crina Sarbu, Marți, 13 Apr 2010, 11:12

Da, cateodata cuvintele sunt sarace in a exprima empatia... Dincolo de asta insa, si eu iti multumesc ca ai avut puterea de a scrie acest articol, pentru ca si eu cunosteam Baiului ca "inofensivi" din acest punct de vedere. M-a frapat stirea prezentata la TV, mai ales ca s-a trecut repede peste ea, sau cel putin o explicatie ulterioara eu nu am mai vazut... Carari ocrotite iti doresc.

Teo Paraschiveanu Teo Paraschiveanu, Vineri, 16 Apr 2010, 22:00

Dumnezeu s-o odihneasca pe Mihaela si tot respectul pentru ca ai scris acest articol! Sa ai parte de prieteni aproape!

Fără foto Andrei Anghel, Miercuri, 21 Apr 2010, 9:21

Da... am parcurs cele scrise in articol... acum cuvintele sunt de prisos... regret cele intamplate si ma alatur si eu celor ce si-au exprimat respectul si compasiunea fata de eveniment.
Depasind putin momentul acesta, vreau sa comentez putin aici faptul ca, greseala cu adevarat mare si pe care Muntele nu a iertat-o este ca, indiferent de unde se parcurge un traseu in conditii de iarna, se incearca si se va merge OBLIGATORIU pe linia crestei (a culmii) si NICIODATA pe curba de nivel!!!
Il contrazic pe "Visatorul" ca "cineva nu s-ar fi gandit vreodata ca pe acolo ar exista risc de avalansa". Riscul de avalansa nu se afla doar in muntii inalti sau cu o declivitate importanta. Sunt multe astfel de zone care sunt tratate adesea de multi "cunoscatori" il ale mersului pe munte foarte superficial, si iata unde se poate ajunge.
Adaug aceste cuvinte deoarece de-a lungul timpului am intalnit tot felul de oameni pe Munte, care mai de care cunoscatori... Asa ca, macar sa invatam si sa nu mai repetam greselile deja intamplate.

Virgil Iordache Virgil Iordache, Miercuri, 21 Apr 2010, 19:56

Andrei, daca ti neaparat sa cauti greseli, sigur ca se pot cauta si eventual gasi. Insa nu asta a fost ideea acestui articol, ci doar sa comunice un fapt de munte celor interesati, ca schimb de experienta si poate de emotii. Daca citesti cartea Avalansa de Mircea Noaghiu sigur ca poti gasi n "greseli" facute de trupa aceea de alpinisti, insa nu pentru asta a fost scrisa cartea, ci pentru a comunica o experienta celor pasionati de munte. Oamenii aia si-au asumat niste riscuri si au vrut sa faca ceva, asta e tot. Au avut ghinionul sa nu le iasa, altora le-a iesit. Asta e muntele.

In legatura cu regula crestelor pe care o invoci:

Orice om de munte stie ca ideea e pur teoretica. Cum iesi in creasta Fagarasului doar pe creste de ex, in zona centrala? Faci un 2A iarna? Sau cum ajungi pe creasta Bucsoiului la Omu iarna tinand doar creasta fara sa mergi de loc pe curba de nivel? Doar cine n-a facut-o poate spune ca se poate. Sau, mai simplu, cum ti creasta de la Poiana Izvoarelor sau cabana Diham la Gura Diham? Regula este ok in principiu, dar are doar valoare euristica, o aplici oricand e posibil, traversarile si mersul pe curba de nivel sunt mereu obligatorii.

In cazul nostru poteca era incomplet acoperita de zapada, adica pur si simplu se vedea marginea de iarba in foarte multe locuri. Fata era incomplet acoperita de zapada, pe alocuri iesea iarba din zapada. Altitudinea era cu 100 m mai jos decat Poiana Izvoarelor, Cota 1400 sau cabana Diham. Daca tu ai mai auzit de un astfel de caz de avalansa la altitudinea asta in conditiile astea da-mi te rog un exemplu.

Tocmai pentru asta am scris articolul, ca iubitorii de munte sa stie ca se poate intampla si asta si sa actioneze in consecinta.

In rest, chestii de gen scris cu majuscule sfaturi inaplicabile cred ca nu isi au rostul intr-un site de oameni de munte care stiu despre ce e vorba. Muntele nu e militarie, e o experienta spirituala si un risc asumat, pentru cei care iubesc asta. Restul oricum stau acasa.

Fără foto Rodica Mihalache, Vineri, 23 Apr 2010, 16:36

Articolul a fost un avertisment pentru cunoscatori sau nu, ai muntelui! Poti gresi si atunci cand esti foarte experimentat! Dar cand pleci in drumetie, iti asumi niste riscuri sau nu, daca traseul nu implica asa ceva. Daca ma gandesc bine si pe strada, exista un risc, de care nu ne facem vinovati!

Virgil Iordache Virgil Iordache, Sâmbătă, 24 Apr 2010, 16:59

Daca ma uit la activitatea pe alpinet a celor ale caror comentarii reflecta compasiune, empatie, constat ca toti au activitate, deci cu siguranta sunt oameni de munte. Daca ma uit la cele care sunt in jurul riscului si vinovatiei, constat ca autorii lor nu au activitate pe alpinet. Poate sunt oameni de munte, poate nu. Sigur, mai pot aparea multe alte comentarii, dar in ce ma priveste oamenii de munte au reactionat asa cum ma asteptam si cum este firesc, si acesta este unul din motivele pentru care eu si Dragos continuam sa mergem pe munte, pentru a intalni aceast tip de caractere.

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii