Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Știrile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Avalanșa din Baiului

Bookmark and Share

Avalanșa din Baiului

Scriu acest articol în ideea că poate fi de folos celor care merg pe munte. Munții Baiului nu sunt considerați ca periculoși din punct de vedere al avalanșelor datorită, pe de o parte, înălțimii relativ mici în comparație cu vecinii lor Bucegi, cât și, pe de altă parte, numărului mic de turiști care îi vizitează, ceea ce face ca frecvența accidentelor să fie foarte mică.

Pentru cunoscători însă, unele pante mari, cum sunt cele din fundul Văii Rele sau cele de sub Unghia Mare vor fi evitate întotdeauna pe timp de iarnă. Un salvamontist cu experiență de la Sinaia spunea că mai știe și despre alții care au avut parte de câte o „tăvăleală” la coborârea la liber, fără potecă, din zona înaltă, fără însă ca asta să aibă consecințe grave.

De data aceasta avalanșa s-a petrecut cu totul atipic, respectiv la circa 1300 m altitudine, la limita pădurii. Mergeam de câteva ori pe an în zonă în toate anotimpurile, la plimbare, ca tură de week-end de o zi. În imaginea de mai jos este schițat traseul nostru în ziua de 6 februarie 2010.

Traseu_general

Avalanșa a fost declanșată de noi, zăpada rupându-se de restul celei de pe versant la circa 2-3 metri deasupra noastră. Distanța dintre noi era de circa 6-7 metri. Mai întâi a plecat o placă de suprafață cu mine, iar apoi, am constatat după oprire, că a plecat până la nivelul ierbii toată zăpada pe o lățime de circa 80 m, ca și cum ar fi fost secționată. Mi se păruse că am plecat doar eu, dar plecasem toți trei. Secțiunea se întindea de la circa 20 m în urma locului unde eram când a pornit la circa 60 m mai de parte față de locul respectiv. Restul zăpezii, de deasupra sau dinainte și spate a rămas pe loc. Viteza a fost relativ mică până la intrarea în pădure, dar a crescut după intrarea în pădure, mai puțin în cazul meu, mai mult pentru al doilea, Dragoș, și în special pentru al treilea dintre noi, Mihaela, datorită pantei ceva mai mari în pădure pe direcția sa. Astfel că eu m-am oprit după circa 25 de metri în pădure, după o curgere totală de circa 50 m, Dragoș după circa 70 metri de la intrarea în pădure, iar Mihaela abia după circa 150-200 m, aproape de firul văii. Nici o clipă nu am fost complet acoperiți de zăpadă, care avea doar circa 70 cm, însă am atins copacii din drum. Pe direcția lui Dragoș au fost niște tufe care în care s-a agățat cu piciorul ceea ce i-a încetinit curgerea și s-a oprit curând după aceea. Eu m-am lovit tangențial de un copac (curgeam cu capul înainte) și din asta m-am răsucit în jurul lui ceea ce m-a scos din șuvoiele care se formaseră printre copaci. În cazul Mihaelei lovirea a fost fatală, decesul survenind instantaneu, după constarea ulterioară a medicului legist. Noi nu am știut asta și am încercat să o resuscităm timp de o oră, sub îndrumarea telefonică a unei asistente de la Salvamont Azuga. Apoi am coborât la Sinaia, pentru că venise noaptea.

Când am revenit săptămâna trecută să caut locul unde se oprise Mihaela, acesta arăta astfel (l-am identificat după căciula albastră din dreapta):

Locul

Pentru altitudinea respectivă nu era menționat risc de avalanșă la momentul turei, zăpada fiind intermitentă (pe tot drumul de-a coasta până acolo marginea potecilor de oi nu era acoperită de zăpadă), dar ceea ce a contat a fost starea particulară a zăpezii, tare deasupra, însă moale la bază în acel loc (ceea ce a făcut-o să nu stea susținută în numeroasele poteci late de oi), precum și faptul că panta era mai mare în pădure decât pe pajiștea adiacentă, cel puțin pe direcția celui de al treilea dintre noi. Primăvara Mihaelei îi plăcea foarte mult să meargă în acele locuri, ca să vadă brândușe și ghiocei. 

Ghiocei

Dumnezeu să o odihnească.

Icoana_Jos

 

Icoana_Jos2

 

Icoana_Sus_2

 

Icoana_Sus

În concluzie, se pot întâmpla avalanșe și la altitudini foarte mici, iar munții noștri sunt plini de zone asemănătoare, peste care adesea trecem în grabă spre, sau dinspre zonele alpine.

Autor: Virgil Iordache
Înscris de: Virgil Iordache
Vizualizări: 15523, Ultima actualizare: Sâmbătă, 3 Apr 2010



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BAIULUI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Secaria-Virful Baiul Mare-Virful Cazacu-Virful Neamtu-Cabana Rentea


Obiective: creasta principală și cele mai importante vârfuri și culmi din Munții Baiului. Timp necesar: 10-11 ore. Drum forestier, poteca cu marcaj slab (bandă roșie) în secțiunea nordică. Accesibil pe întreaga lungime doar vara și toamna, în zilele lipsite de ceață.



Este traseul care străbate masivul de la sud la nord, trecând prin sectoarele cele mai înalte. Din acestea se deschid perspective largi asupra munților Bucegi, Piatra Mare, Postavaru, Ciucaș, Grohotiș, Piatra Craiului, dar și asupra regiunii de contact cu Subcarpații Prahovei. Aproape două treimi din lungimea sa se desfășoară în lungul drumului care leagă localitățile Bușteni și Secăria, trecând peste creasta Baiului; secțiunea vf. Cazacu - vf. Paltinu este mai dificil de parcurs din lipsa unei poteci clare.

Traseul începe din centrul localității Secăria, unde se poate ajunge folosînd cursele auto fie din Comamic (8 km), fie din satul Teșila (6 km). Se pleacă pe drumul care suie către NV de lîngă clădirea Consiliului popular, de pe dreapta pârâului Secăria. După circa 100 m trecem râul peste podul de lemn și urcăm ușor până la prima bifurcație, de unde ne îndreptăm la stânga, trecând pe lîngă școală, poștă și biserică. De aici schimbăm din nou direcția (către stânga), ajungând la marginea râului, pe care îl însoțim (pe malul stîng) până la un nou podeț din lemn. Au trecut circa 15 minute și am avut posibilitatea, străbătând o bună parte din localitate, să admirăm frumusețea construcțiilor vechi și noi în care elementele specifice arhitecturii populare prahovene s-au păstrat. De asemenea, de un pitoresc aparte este cadrul natural înconjurător, format dintr-un ansamblu de culmi la 950-1 100 m, cu versanți abrupți care închid bine mica depresiune a Secăriei. Spre nord-vest, prin deschiderea văii, se văd Muntele Doamnele (în stânga și mai scund) și vf. Mierlej (în dreapta), în timp ce către sud se des-lușește valea îngustă a Secărici, tăiată în gresii și microconglomerate, la capătul căreia se află lacul Paltinu de pe Doftana. Continuăm traseul cîteva minute pe malul drept, urcând o pantă de 10 grade. Apare o bifurcație; alegem drumul din dreapta, care trece din nou pe stânga vaii, urcând și coborând mai multe denivelări legate de alunecările de teren care au afectat versantul aproapo în întregime. După circa 10 minute de la reluarea traseului se depășește râul peste un podeț de beton și se suie ceva mai susținut către regiunea izvoarelor Secăriei. Casele devin tot mai rare,, în schimb ravenele și alunecările sunt tot mai comune pe cei doi versanți. În fața, în prim-plan, se văd saua largă de la obârșia văilor Secăria și Florei (vest), dealul Colțul (în centru) și saua de la izvoarele văilor Secăria si Zănoaia (în dreapta); în ultimul plan, privind prin prjma șa, apar Muntele Doamnele (cu pădure pe latura estică) și vf. Mierlei (rotunjit, mai înalt și cu numeroase ra-vene pe mijloc). Încă un mic efort și se ajunge la o bifurcație. Un drum de căruță apucă în stânga, coborând printre valuri de alunecare în valea Floreiului (afluent al Prahovei), unde întîlnește (după 1,5 km) drumul forestier ce duce la Posada. Al doilea cotește spre dreapta și urcă în serpentine spre vf. Colțul (1 017 m). Din el se desprinde către est o potecă pe valea Zănoaga, care ajunge la albia Floreiului (afluent al Doftanei) și de aici la Doftana.

Din șa continuăm pe drumul ce suie în pantă de 10-200 și trecem pe lîngă o stână și pe lîngă vârful Colțul. Pe măsura apropierii de acest vârf se deschide o panorama frumoasă către Munții Grohotiș, bazinul Secăriei și Subcarpați. Mai întîi, către est, se vede bazinetul de obîrșie al Zănoagei, cu case risipite, pîlcuri de fagi și de pruni; în planul al doilea zărim versantul stîng al Floreiului (culmea Rusu cu Lacuri); în ultimul plan, Munții Grohotiș, din care distingem chiar în fața valea Ermeneasa, încadrată de vf. Clăbucet (1 394 în) în stânga și vf. Crăiței (1 250 m) în dreapta, iar către nord-est regiunea mai înaltă a acestora, în care se impun vârfurile Radila Mare, Ulita și mai în nord Grohotiș (1 767 m, profil ascuțit). În sud apare bazinetul Secăriei, cu satul și defileul dintre culmile Secăria (stânga) și Simila (dreapta). Până aici, de la plecarea din sat, s-a urcat o diferență de nivcl de circa 200 m în circa 40-45 minute.

După depășirea prin vest a vârfului Colțul se coboară către nord, pe cumpăna de apă dintre văile Florei (de Prahova) și Zănoaga, timp de 5-7 minute. Apoi drumul își schimbă direcția spre vest (stânga). Către nord apar vf. Mierlei și culmea Piciorul Mierlelor (coboară spre est), în spatele cărora se distîng vf. Vomicu, vf. Drăgan (aspect de cupola) și chiar o parte a Baiului Mare (ascuțit), din care se desprinde către est culmea Șteiasa Mare (despădurită pe coamă); în ultimul plan se mai zărește culmea Prislop (în buna măsură cu pădure și ceva mai înaltă). Urmăm drumul către vest. El se va afla mai întîi pe cumpăna de apă dintre văile Florei (de Prahova) și Mierlelor, apoi imediat sub aceasta, dar pe versantul nordic al văii Mierlelor și pe la marginea pădurii, iar în final va trece în bazinul Floreiului, sub Muntele Florei. Pe acesta, el continuă cu o pantă de 15-20 grade către sud-vest (jumătate stânga) circa 5 minute, după care cotește brusc spre vest și nord-vest, ocolind un torent. La capătul acestuia există un baraj de piatră și un izvor. Un mic popas pentru a umple bidoanele cu apă. De aici urmează un nou cot, se suie ceva mai alert către sud-est până deasupra stânei din Florei, de unde drumul descrie cîteva serpentine până sub vârful Doamnele-Tituleni. Suntem la 1 400 m altitudine și la circa l¾ oră de la plecare. Aici se recomandă un popas pentru a realiza o privire de ansamblu asupra regiunilor vecine, îndeosebi din sud și vest. Se revăd, de la înălțime, culmile și văile identificate în bazinul Secăriei și pe Munții Grohotiș, la care se adaugă noi elemente de peisaj către sud-vest: bazinul împădurit al Floreiului de Prahova, poiana Ursilor cu o cabana (Casa de adăpost a cercului de turism Floreiu-Comamic), situată aproape de margineapădurii, valea Prahovei cu orasul Comamic, apoi în vest culmile împădurite ce coboară din Muntele Gurguiatu către Prahova, la nord de care se zăresc Munții Leaota (ultimul plan) și sectorul Vinturiș-Fumica din Munții Bucegi. Către nord apar: culmea Gagu (stânga), vf. Mierlei și Muntele Doamnele (în fața). Din acest loc se poate coborî, pe la Casa de adăpost, în Posada (traseul 1). Continuăm drumul către nord, spre vf. Mierlei. Panta mica (sub 7 grade) permite o ascensiune lesni-cioasă. Se trece pe Muntele Doamnele și pe la obârșia văii Conciul (stânga), se ajunge la o bifurcație în fața vf. Răzoarele. O potecă lată apucă în stânga prin bazinul superior al văii Orății, pe plaiul Piciorul lui Văsîi, la stână, și de aici către vest până la șoseaua de pe valea Prahovei. Drumul însă trece pe versantul estic al vf. Răzoarele. De aici se dirijează către nord, urcând o pantă ceva mai mare. În est se desfășoară bazinul împădurit al văii Mierlelor, dincolo de care se zăreste sectorul înferior al văii Florei (de Doftana) și localitatea Teșila; spre sud-est, pe deasupra pădurii de fag, se poate observa vf. Colțul, pe lîngă care s-a trecut în prima parte a traseului. După 30 minute de la reluarea traseului din Muntele Doamnele se suie vârful Mierlei (o diferență de nivel de circa 40 m pe o pantă de 15 grade). Se vede treptat în stânga bazinul Valea lui Bogdan, cu multe ravene dezvoltate la partea superioară a versanților. Din vârf, unde se ajunge suind din drum circa 20 m, se desprind poteci care duc la stânele de pe culmile limitrofe; mai clară este aceea care coboară în stânga, pe culmea Gagu (traseul 3). Drumul de culme coboară ușor în șaua ce separă vf. Mierlei de vf. Vomicu (N); ea se află la obârșia văilor Câinelui (V) și Vomicu (E). Din șa, drumul ocoleste vf. Vomicu pe la vest, urcând ușor (se poate admira fața nordică a culmii Gagul Mic, cu cele 2 stâne), pentru ca apoi să treacă pe clina estică a vf. Piscul Câinelui, de unde se deschide o perspectivă interesantă spre est. În prim-plan, către est, apare bazinul Coțofenei, cu ravene și năruiri la partea superioară a versanților și cu o frumoasă pădure spre poale, apoi culmea Piciorul Coțofenei, pe stânga râului (cu stână la marginea pădurii) și culmea Piciorul Vomicu (în dreapta); într-un plan ceva mai depărtat zărim confluența Coțofenei cu Floreiul și albia acestuia până la Teșila; în ultimul plan observăm vârfurile principale din Munții Grohotiș (Grohotiș, Ulita, Radila etc.) și culmea Clăbucet între valea Negraș (N) și valea Ermeneasa (S); către nord se impun vf. Drăgan, în spatele căruia se zărește o parte a culmii principale a Baiului, iar în ultimul plan vf. Unghia Mare (ascuțit) și vf. Rusu. De la vf. Piciorul Câinelui până la vf. Drăgan mergem pe culme aproape 1 km, timp de 10 minute. Pe vf. Drăgan panta crește (10-15 grade), drumul trece prin cîteva curbe de pe versantul sudic pe cel estic, situîndu-se la 1 700-1 710 m. De aici, el continuă spre nord, înregistrînd o declivitate de până la 5 grade pe versantul estic al vf. Baiul Mare.

Pentru a ajunge pe creasta acestuia se recomandă părăsirea drumului în momentul în care acesta trece sub nivelul culmii. Suișul devine treptat mai dificil datorită pantei care pe alocuri de-pășește 20 grade. Se urcă o diferență de nivel de aproape 200 metri în 30-35 minute, la capătul căreia se ajunge pe vârful sudic al Baiului Mare (cu baliză), aflat la 1895 m; încă un mic efort (5-7 minute) și suntem pe vârful cel mai înalt situat în nordul culmii5. De la plecarea în traseu au trecut circa 4 ore. De aici se pot admira unele dintre cele mai frumoase și complexe peisaje din Carpați. Către vest, mai întîi bazinul de recepție al Văii Rele, sfîrtecat de o mulțime de ravene și torenți, apoi Muntele Cumpătu, dincolo de care se impun crenelurile Bucegilor de la Vinturiș și până la Coștila; spre nord apar culmea Zamorei (se văd 2 stâne și drumul), valea Zamorei (stânga), vf. Băiuțu (Zamora) în centru, ca un trunchi de piramidă, și Baiul Mic (dreapta), apoi în drrapta și ceva mai departe vf. Cazacu, din care se des-prind două culmi principale, mai înalte, una către vest (Urechea, cu mai multe vârfuri) și alta spre est (Muntele Petru); pe deasupra primei culmi se zăresc vf. Clăbucetul Taurului și cabana Clăbucet-Plecare; în ultimul plan, către nord-est (dreapta) sunt vf. Unghia Mare (ascuțit) și vf. Rusu. Spre est și sud se observă culmi și vârfuri deja cunoscute în prima parte a excursiei.

Reluăm traseul coborând versantul nordic al vârfului până întrăm din nou pe drum. Acesta coboară ușor până în șaua din dreptul văilor Baiul Mare (dreapta) și Zamora (stânga), aflată la aproximativ 1 730 m, trece apoi pe la vest de vf. Baiul Mic și ajunge în șaua din fața vf. Zamora. Aici există o încrucișare de poteci și drumuri. Cel pe care 1-am urmat întră în bazinul Zamorei, coborând la Bușteni (vezi traseul 8). Drumul pe care îl urmăm urcă ușor, ocolind pe la vest vf. Zamora (1826 m), unde întîlnește marcajul cruce roșie (ce vine de la Bușteni) și ajunge în șaua din sudul vf. Cazacu. Marcajul cruce roșie ce leagă orașul Bușteni de valea Doftanei (traseele 8, 16) îl vom însoți încă 25-30 minute. De la vf. Cazacu, drumul va coborî pe culmea Urechea, către vest (stânga) (traseul 10), pe când poteca cu mar-caj turistic va ocoli vârful pe latura de sud-est (dreapta). Pentru a admira panorama văii Azugii și a Clăbucetelor Predealului se poate urcă pe vârful Cazacu (diferență de nivel de circa 75 m). Între vf. Cazacu și stâna din culmea Orjogoaia se străbate sectorul de legătură dintre regiunea sudică și cea nordică a Munților Baiului. El se desfășoară la o altitudine de circa 1550 m. Pe poteca lată, în pantă foarte ușoară, care ocolește principalele vârfuri, ajungem în timp de 11/2 oră în capătul vestic al poienii cu stâne de pe Orjogoaia. Nu se va coborî la stână (sud est) și nici nu se va întra în poiană, ci se merge pe potecă spre stânga, către șaua îngustă și fragmentată de torenți aparținând bazinelor pâraielor Orjogoaia (S), Valea Caldă (E) și Unghia Mare (NV). De aici părăsim poteca marcată. În continuare, traseul se desfășoară către nord, urcând la început o panlă ceva mai mare (15-25 grade), pe versantul estic al culmii. Treptat, urcușul devine mai ușor, sectoarele înclinate altemînd cu pante mai line. După 30-40 minute de la părăsirea traseului marcat se ajunge pe un platou, la 1 700 m, aflat în vestul Culmii lui Manole. În fața există vf. Rusu, pe al cărui versant sudic urmează să se urce încă o diferență de nivel de circa 160 m, iar în stânga valea adincă Unghia Mare, în vestul căreia se profilează creasta principală a muntelui cu același nume. Ascensiunea la vf. Rusu durcăză 25-30 minute. De pe acesta se pot observa către vest și nord-vest mai întîi valea Azugii cu versanți bine împăduriți, apoi Clăbucetul Azugii (cu poiană), continuat la nord de către Muntele Susai (cabana) și vf. Cocoș. La stânga acestora se văd vf. Clăbucet (cabana), Clăbucetul Taurului (cu baliză), la poalele căruia, pe vale, se observa o parte a orașului Azuga. În ultimul plan apar Bucegii (sectorul Fumica-Bucșoiu). Mai clar se văd vf. Coștila, bazinul superior al văii Cerbului, vf. Colții Morarului, în spatele cărora se zăresc vf. Omu, apoi valea Morarului, Bucșoiu. În dreapta, Munții Bucegi sunt continuați de Clăbucetele Predealului și Munții Postăvaru. O frumoasă panorama se deschide și către nord și nord-est. Mai întîi culmea înaltă formată din vârfurile Ștevia, Neamțu, Paltinu, pe care vom continua traseul. Din ea se desfășoară spre sud-est culmea Rusului (stână la margineapădurii), valea Pîraie (despădurită și cu un drum forestier ce urcă până aproape de stână) și vf. Pîraie, torenții de la obirșia Mușiței și culmea Piciorul Predeluș cu pasul (sector împădurit) de la izvoarele Doftanelor. Într-un plan mai îndepărtat se contureăză platourile largi din Muntele Sloeru-Mărcușanu, dincolo de care apar munții Ciucaș (vf. Tesla în stânga, creasta Ciuca-șului În centru, creasta Zăganu în dreapta). Spre nord-est și est de pasul Predeluș urmează bazinul împădurit al Urlățelului (se văd vârfurile ascuțite din calcar și punetele de exploatare a calcarului), apoi într-un plan mai depărtat Muntele Bobu, dc sub care, spre vest, se desfășoară bazinul văii Negre si Munții Grohotiș.

Reluăm traseul coborând pe versantul vestic al vf. Rusu până în șaua dintre acesta și vf. Ștevia (10 minute), de unde se urcă ușor (20-30 minute) pe clina estică a vf. Ștevia, apoi pe vf. Neamțu până în șaua Paltinu. Poteca este mai slab conturată, îndeosebi în ultima porțiune, unde se coboară pe o pantă de 20-30 grade. Sub vf. Neamțu există (deasupra potecii) un izvor. Din șaua Paltinu pot fi urmărite bazinul Mușiței (E). culmea și valea Turcului (NV), Munții Piatra Mare (NV). În șa este întîlnită poteca lată de culme pe care se desfășoară marcajul bandă roșie (pe stâlpi, la distanță mare) care vine de la cabana Rențea și trece pcste culmea Piriorul Predeluș spre Muntele Sloeru-Mărcușanu - Muntele Bobu - Bratocea. Urmăm poteca spre stânga. Ea ocolesto pe la sud-vest vf. Paltinu, pe o pantă mica (întîlnește câteva mustiri de apă), ajunge În șaua Turcului (15 minute), de unde trece pe versantul estic al vf. Turcu. coborând cfitre șaua din capătul nordic al acestuia. De aici trece prin estul Muntelui Roșu (în vest - stânga - o potecă duce la stână și apoi în valea Azugii) și coboară în șaua de la izvoarele Azugii, de unde urcă la vf. Tigăi pe culme sau imediat sub aceasta prin pădure. La caputul a 90-100 minute de la intrarea pe traseul marcat cu bandă roșie (șaua Paltinu) ajungem în șaua din nord-vestul vf. Tigăi, pe cumpăna de ape dintre râurile Azuga și Gîrcin, unde întâlnim traseul marcat cu triunghi roșu ce vine de la Lacul Roșu (Găvan). Apoi poteca își schimbă direcția către nord-est, prin pășune, pe lîngă o stână, coboară cîteva minute prin pădure și iese din nou într-o poiană largă aflată pe versantul vestic al Clăbucetului Mare. De aici și până la cabana Rențea so adaugă marcajul tiiunghi albastru care face legătura între aceasta și cabana Piatra Mare. Ultima porțiune a traseului (Clăbucetul Mare - Rențea) se parcurge în pantă domoală, uneori în curbă de nivel; se trece pe lîngă o stână și mai niulte izvoare. Traseul între șaua Paltinu și cabana Rențea se parcurge în 2 1/2-2 ¾ ore.

Din șa sau de pe vârfuri se deschid priveliști încîntătoare.către nord (bazinul Doftanei Ardelene; lacul de pe cursul înferior al Țărlungului), nord-est (valea superioară a Tărlungului, vf. Tesla, Munții Ciucaș, Muntele Sloeru-Mărcușanu), nord-vest (culmea Clăbucetul Mare - Rențea, valea Gîrcinului, Munții Piatra Mare, iar în ultimul plan o parte a depresiunii Brașov). De la cabana Rențea se coboară pe drum nemodemizat, mai întîi pe culme (până la vf. Tîlfa), apoi pe valea Gîrcinului până în orașul Săcele.


 

Comentariu
Alin Ciprian Ciulă Alin Ciprian Ciulă, Marți, 6 Apr 2010, 12:05

Virgil, nespusa parere de rau pentru cele intamplate...

Șerban Sîmbotelecan Șerban Sîmbotelecan, Vineri, 9 Apr 2010, 14:18

Ma alatur cuvintelor lui Alin...

Fără foto Visatorul -, Luni, 12 Apr 2010, 18:05

Nu cred ca cineva s-ar fi gandit ca poate exista un asemenea risc in acea zona... Din pacate natura ne dovedeste inca o data cat poate fi de periculoasa si de neprevazuta. Iti multumim ca ai avut puterea sa scrii aceasta avertizare.

Crina Sarbu Crina Sarbu, Marți, 13 Apr 2010, 11:12

Da, cateodata cuvintele sunt sarace in a exprima empatia... Dincolo de asta insa, si eu iti multumesc ca ai avut puterea de a scrie acest articol, pentru ca si eu cunosteam Baiului ca "inofensivi" din acest punct de vedere. M-a frapat stirea prezentata la TV, mai ales ca s-a trecut repede peste ea, sau cel putin o explicatie ulterioara eu nu am mai vazut... Carari ocrotite iti doresc.

Teo Paraschiveanu Teo Paraschiveanu, Vineri, 16 Apr 2010, 22:00

Dumnezeu s-o odihneasca pe Mihaela si tot respectul pentru ca ai scris acest articol! Sa ai parte de prieteni aproape!

Fără foto Andrei Anghel, Miercuri, 21 Apr 2010, 9:21

Da... am parcurs cele scrise in articol... acum cuvintele sunt de prisos... regret cele intamplate si ma alatur si eu celor ce si-au exprimat respectul si compasiunea fata de eveniment.
Depasind putin momentul acesta, vreau sa comentez putin aici faptul ca, greseala cu adevarat mare si pe care Muntele nu a iertat-o este ca, indiferent de unde se parcurge un traseu in conditii de iarna, se incearca si se va merge OBLIGATORIU pe linia crestei (a culmii) si NICIODATA pe curba de nivel!!!
Il contrazic pe "Visatorul" ca "cineva nu s-ar fi gandit vreodata ca pe acolo ar exista risc de avalansa". Riscul de avalansa nu se afla doar in muntii inalti sau cu o declivitate importanta. Sunt multe astfel de zone care sunt tratate adesea de multi "cunoscatori" il ale mersului pe munte foarte superficial, si iata unde se poate ajunge.
Adaug aceste cuvinte deoarece de-a lungul timpului am intalnit tot felul de oameni pe Munte, care mai de care cunoscatori... Asa ca, macar sa invatam si sa nu mai repetam greselile deja intamplate.

Virgil Iordache Virgil Iordache, Miercuri, 21 Apr 2010, 19:56

Andrei, daca ti neaparat sa cauti greseli, sigur ca se pot cauta si eventual gasi. Insa nu asta a fost ideea acestui articol, ci doar sa comunice un fapt de munte celor interesati, ca schimb de experienta si poate de emotii. Daca citesti cartea Avalansa de Mircea Noaghiu sigur ca poti gasi n "greseli" facute de trupa aceea de alpinisti, insa nu pentru asta a fost scrisa cartea, ci pentru a comunica o experienta celor pasionati de munte. Oamenii aia si-au asumat niste riscuri si au vrut sa faca ceva, asta e tot. Au avut ghinionul sa nu le iasa, altora le-a iesit. Asta e muntele.

In legatura cu regula crestelor pe care o invoci:

Orice om de munte stie ca ideea e pur teoretica. Cum iesi in creasta Fagarasului doar pe creste de ex, in zona centrala? Faci un 2A iarna? Sau cum ajungi pe creasta Bucsoiului la Omu iarna tinand doar creasta fara sa mergi de loc pe curba de nivel? Doar cine n-a facut-o poate spune ca se poate. Sau, mai simplu, cum ti creasta de la Poiana Izvoarelor sau cabana Diham la Gura Diham? Regula este ok in principiu, dar are doar valoare euristica, o aplici oricand e posibil, traversarile si mersul pe curba de nivel sunt mereu obligatorii.

In cazul nostru poteca era incomplet acoperita de zapada, adica pur si simplu se vedea marginea de iarba in foarte multe locuri. Fata era incomplet acoperita de zapada, pe alocuri iesea iarba din zapada. Altitudinea era cu 100 m mai jos decat Poiana Izvoarelor, Cota 1400 sau cabana Diham. Daca tu ai mai auzit de un astfel de caz de avalansa la altitudinea asta in conditiile astea da-mi te rog un exemplu.

Tocmai pentru asta am scris articolul, ca iubitorii de munte sa stie ca se poate intampla si asta si sa actioneze in consecinta.

In rest, chestii de gen scris cu majuscule sfaturi inaplicabile cred ca nu isi au rostul intr-un site de oameni de munte care stiu despre ce e vorba. Muntele nu e militarie, e o experienta spirituala si un risc asumat, pentru cei care iubesc asta. Restul oricum stau acasa.

Fără foto Rodica Mihalache, Vineri, 23 Apr 2010, 16:36

Articolul a fost un avertisment pentru cunoscatori sau nu, ai muntelui! Poti gresi si atunci cand esti foarte experimentat! Dar cand pleci in drumetie, iti asumi niste riscuri sau nu, daca traseul nu implica asa ceva. Daca ma gandesc bine si pe strada, exista un risc, de care nu ne facem vinovati!

Virgil Iordache Virgil Iordache, Sâmbătă, 24 Apr 2010, 16:59

Daca ma uit la activitatea pe alpinet a celor ale caror comentarii reflecta compasiune, empatie, constat ca toti au activitate, deci cu siguranta sunt oameni de munte. Daca ma uit la cele care sunt in jurul riscului si vinovatiei, constat ca autorii lor nu au activitate pe alpinet. Poate sunt oameni de munte, poate nu. Sigur, mai pot aparea multe alte comentarii, dar in ce ma priveste oamenii de munte au reactionat asa cum ma asteptam si cum este firesc, si acesta este unul din motivele pentru care eu si Dragos continuam sa mergem pe munte, pentru a intalni aceast tip de caractere.

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii