Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Avalanșa din Baiului

Bookmark and Share

Avalanșa din Baiului

Scriu acest articol în ideea că poate fi de folos celor care merg pe munte. Munții Baiului nu sunt considerați ca periculoși din punct de vedere al avalanșelor datorită, pe de o parte, înălțimii relativ mici în comparație cu vecinii lor Bucegi, cât și, pe de altă parte, numărului mic de turiști care îi vizitează, ceea ce face ca frecvența accidentelor să fie foarte mică.

Pentru cunoscători însă, unele pante mari, cum sunt cele din fundul Văii Rele sau cele de sub Unghia Mare vor fi evitate întotdeauna pe timp de iarnă. Un salvamontist cu experiență de la Sinaia spunea că mai știe și despre alții care au avut parte de câte o „tăvăleală” la coborârea la liber, fără potecă, din zona înaltă, fără însă ca asta să aibă consecințe grave.

De data aceasta avalanșa s-a petrecut cu totul atipic, respectiv la circa 1300 m altitudine, la limita pădurii. Mergeam de câteva ori pe an în zonă în toate anotimpurile, la plimbare, ca tură de week-end de o zi. În imaginea de mai jos este schițat traseul nostru în ziua de 6 februarie 2010.

Traseu_general

Avalanșa a fost declanșată de noi, zăpada rupându-se de restul celei de pe versant la circa 2-3 metri deasupra noastră. Distanța dintre noi era de circa 6-7 metri. Mai întâi a plecat o placă de suprafață cu mine, iar apoi, am constatat după oprire, că a plecat până la nivelul ierbii toată zăpada pe o lățime de circa 80 m, ca și cum ar fi fost secționată. Mi se păruse că am plecat doar eu, dar plecasem toți trei. Secțiunea se întindea de la circa 20 m în urma locului unde eram când a pornit la circa 60 m mai de parte față de locul respectiv. Restul zăpezii, de deasupra sau dinainte și spate a rămas pe loc. Viteza a fost relativ mică până la intrarea în pădure, dar a crescut după intrarea în pădure, mai puțin în cazul meu, mai mult pentru al doilea, Dragoș, și în special pentru al treilea dintre noi, Mihaela, datorită pantei ceva mai mari în pădure pe direcția sa. Astfel că eu m-am oprit după circa 25 de metri în pădure, după o curgere totală de circa 50 m, Dragoș după circa 70 metri de la intrarea în pădure, iar Mihaela abia după circa 150-200 m, aproape de firul văii. Nici o clipă nu am fost complet acoperiți de zăpadă, care avea doar circa 70 cm, însă am atins copacii din drum. Pe direcția lui Dragoș au fost niște tufe care în care s-a agățat cu piciorul ceea ce i-a încetinit curgerea și s-a oprit curând după aceea. Eu m-am lovit tangențial de un copac (curgeam cu capul înainte) și din asta m-am răsucit în jurul lui ceea ce m-a scos din șuvoiele care se formaseră printre copaci. În cazul Mihaelei lovirea a fost fatală, decesul survenind instantaneu, după constarea ulterioară a medicului legist. Noi nu am știut asta și am încercat să o resuscităm timp de o oră, sub îndrumarea telefonică a unei asistente de la Salvamont Azuga. Apoi am coborât la Sinaia, pentru că venise noaptea.

Când am revenit săptămâna trecută să caut locul unde se oprise Mihaela, acesta arăta astfel (l-am identificat după căciula albastră din dreapta):

Locul

Pentru altitudinea respectivă nu era menționat risc de avalanșă la momentul turei, zăpada fiind intermitentă (pe tot drumul de-a coasta până acolo marginea potecilor de oi nu era acoperită de zăpadă), dar ceea ce a contat a fost starea particulară a zăpezii, tare deasupra, însă moale la bază în acel loc (ceea ce a făcut-o să nu stea susținută în numeroasele poteci late de oi), precum și faptul că panta era mai mare în pădure decât pe pajiștea adiacentă, cel puțin pe direcția celui de al treilea dintre noi. Primăvara Mihaelei îi plăcea foarte mult să meargă în acele locuri, ca să vadă brândușe și ghiocei. 

Ghiocei

Dumnezeu să o odihnească.

Icoana_Jos

 

Icoana_Jos2

 

Icoana_Sus_2

 

Icoana_Sus

În concluzie, se pot întâmpla avalanșe și la altitudini foarte mici, iar munții noștri sunt plini de zone asemănătoare, peste care adesea trecem în grabă spre, sau dinspre zonele alpine.

Autor: Virgil Iordache
Înscris de: Virgil Iordache
Vizualizări: 15907, Ultima actualizare: Sâmbătă, 3 Apr 2010



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BAIULUI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Comuna Traisteni-Valea Prislopului-Virful Baiul Mic


Obiectiv: sectorul central al Munților Baiului. Timp necesar: 4-4½ ore Traseu nemarcat. Ușor de parcurs în orice anotimp.



Este un traseu mai lung (măsoară circa 16 km), dar care asigură o ascensiune ușoară la culmea principală a masivului, precum și legătura cu drumurile și potecile care coboară spre valea Prahovei, la Sinaia sau Bușteni. O mare parte din el se desfășoară pe șoseaua forestieră, astfel încît timpul necesar pentru această acțiune (ll/2-2 ore) se poate scurta prin folosirea mașinilor care urcă la punctele de exploatare a lemnului.

Traseul începe din centrul satului Trăisteni (de la restaurant), unde din șoseaua județeană (care se desfășoară pe valea Doftanei) se desprinde un drum forestier către vest (stânga). Din acest loc, către apus se deschide valea Prislopului, cu albia largă, cu numeroase despletiri și versanți încă bine împăduriți. În ultimul plan, în stânga, apare culmea golașă a Șteiasci, cu vârful Șteiasa Mica (1624 în). Către E-SE vedem o parte a albiei Doftanei, localitatea Trăisteni, culmea Negrașului (stânga) și bazinul Ermeneasa. După cîteva minute de la înscrierea pe drumul forestier trecem peste podul de pe Doftana, loc de unde se poate urmări punctul de confluență al albiei Prislopului cu aceasta (în stânga). Încă 100 m și din drumul forestier se desprinde în dreapta un altul care urcă la gospodăriile de pe deal. Noi continuăm traseul pe drumul din lungul văii. Treptat, panta crește ca valoare, însă ascensiunea continuă să fie lejeră. Se lasă în urmă ultimele case din localitate. Drumul își schimbă ușor direcția spre dreapta (V-NV), mențînîndu-se la circa 30-40 m înălțime fața de albia Prislopului. Pe versant (în dreapta) se văd ravene, ogașe, valuri de alunecări pe aproape întreaga suprafață despădurită. După circa 30 minute de la plecare ajuhgem în dreptul confluenței cu valea Porcăreața (bine împădurită), unde din nou direcția drumului se modifică spre dreapta (nord). Se merge 10-15 minute printr-o frumoasă pădure de fag, de unde se iese într-o rariste. De aici poate fi zărit în ultimul plan Muntele lui Petru, vârful principal ieșînd în evidență prin forma conică. În continuare, pe aproape 4 km, drumul forestier se mențîne pe stânga văii, urcând sau coborând pante mici la baza unui versant partial despădurit; se trece pe lîngă unele amenajări forestiere (magazie, rampă de încărcare etc.). Pe dreapta văii se văd bazinele de recep-tie, bine împădurite, ale torenților care fragmentează versantul estic al culmii Șteiasa Mare. După 1¾ oră de la plecare ajungem la confluența dintre pâraiele Baiul Mare (în stânga) și Prislop (dreapta), loc marcat și de bifurcarea drumului forestier. Între cele două albii, la baza versantului, există o cabana forestieră din spatele căreia se poate urma o potecă prin pădure, care urcă ceva mai aceentuat pe culmea Baiu, la stână, și apoi la vârful Baiul Mic (timp necesar- 2 1/2 ore). Prin deschiderea văii Baiul Mare se zărește o parte din creasta Baiul Mare (la nord de vârful principal).

După un scurt popas se reia urcușul, urmărind drumul forestier ce merge în dreapta, pe valea Prislop, încă circa 3 km, mai întîi spre nord (10 minute), apoi către nord-vest. Se desfășoară pe stânga văii, lîngă albie. Revărsarea apei a dus la degradarea drumului în mai multe sectoare. Aici există însă o potecă pe la baza versantului. Drumul se încheie la confluența dintre pîraiele Baiul Mic (stânga) și Prislop (dreapta), care se scurg prin văi înguste, bine împădurite. Suntem la 1 150 m altitudine și după 21/2-3 ore de la plecare. De aici începe urcușul pe culmea dintre cele două văi. Se trece peste apa Prislopului și se urcă poteca din fața, care suie prin pădure. La început, ascensiunea este mai dificilă, panta depășînd 20 grade. După 10-15 minute, înclinarea versantului devine ceva mai mica, iar poteca apare mai clară. Traseul prin pădure durează 40-45 minute, interval în care se urcă circa 250 m diferență de nivel. La marginea pădurii există o stână. În dreapta, peste coroana arborilor, se vede vârful Prislop, iar în NV Muntele lui Petru, cu mai multe ravc-ne (pe versantul sudic). Reluăm traseul pe poteca de vite, prin pășune, urmărind linia de culme. Urcușul este la fel de dificil, întrucît panta depășește tot timpul 25 grade. După 5-10 minute se trece pe lîngă o stână mai mica; un ultim efort (20-25 m'nute) și se ajunge la poteca de pe culmea principală, pe care se pot zări stâlpi cu marcaj. Pe măsura apropierii de aceasta, orizontul se deschide, mai ales către sud, est și nord. Pot fi observate: tra-seul străbătut, văile încă bine împădurite Prislop și Baiul Mic, dincolo de care (în dreapta) apare vf. Baiul Mare, continuat în est de vârfurile Șteiasa Mare și Șteiasa Mica. În stânga se desfășoară culmea și vârful lui Petru, din care se desprind spre sud-est culmea Prislop (cu stână), iar spre est culmea Orjogoaia. În ultimul plan se zăresc Munții Grohotiș.

Din poteca de culme, traseul poate fi continuat spre nord-est (dreapta), urmărind marcajul peste culmea Orjogoaia până în valea Doftanei (vezi traseul 16) sau spre S-SV (stânga), pe poteca marcată, până în drumul ce trece prin șaua de la nord de Baiul Mic. Aici, drumul se bifurcă, marcajul contînuînd pe culmea Zamorei spre Bușteni (vezi traseul 8). Pentru a ajunge la Baiul Mic se urcă pe drumul din stânga cîteva minute. De la vârf se pot alege variante de coborîre la Bușteni sau Sinaia (vezi traseele 7 și 8).


 

Comentariu
Alin Ciprian Ciulă Alin Ciprian Ciulă, Marți, 6 Apr 2010, 12:05

Virgil, nespusa parere de rau pentru cele intamplate...

Șerban Sîmbotelecan Șerban Sîmbotelecan, Vineri, 9 Apr 2010, 14:18

Ma alatur cuvintelor lui Alin...

Fără foto Visatorul -, Luni, 12 Apr 2010, 18:05

Nu cred ca cineva s-ar fi gandit ca poate exista un asemenea risc in acea zona... Din pacate natura ne dovedeste inca o data cat poate fi de periculoasa si de neprevazuta. Iti multumim ca ai avut puterea sa scrii aceasta avertizare.

Crina Sarbu Crina Sarbu, Marți, 13 Apr 2010, 11:12

Da, cateodata cuvintele sunt sarace in a exprima empatia... Dincolo de asta insa, si eu iti multumesc ca ai avut puterea de a scrie acest articol, pentru ca si eu cunosteam Baiului ca "inofensivi" din acest punct de vedere. M-a frapat stirea prezentata la TV, mai ales ca s-a trecut repede peste ea, sau cel putin o explicatie ulterioara eu nu am mai vazut... Carari ocrotite iti doresc.

Teo Paraschiveanu Teo Paraschiveanu, Vineri, 16 Apr 2010, 22:00

Dumnezeu s-o odihneasca pe Mihaela si tot respectul pentru ca ai scris acest articol! Sa ai parte de prieteni aproape!

Fără foto Andrei Anghel, Miercuri, 21 Apr 2010, 9:21

Da... am parcurs cele scrise in articol... acum cuvintele sunt de prisos... regret cele intamplate si ma alatur si eu celor ce si-au exprimat respectul si compasiunea fata de eveniment.
Depasind putin momentul acesta, vreau sa comentez putin aici faptul ca, greseala cu adevarat mare si pe care Muntele nu a iertat-o este ca, indiferent de unde se parcurge un traseu in conditii de iarna, se incearca si se va merge OBLIGATORIU pe linia crestei (a culmii) si NICIODATA pe curba de nivel!!!
Il contrazic pe "Visatorul" ca "cineva nu s-ar fi gandit vreodata ca pe acolo ar exista risc de avalansa". Riscul de avalansa nu se afla doar in muntii inalti sau cu o declivitate importanta. Sunt multe astfel de zone care sunt tratate adesea de multi "cunoscatori" il ale mersului pe munte foarte superficial, si iata unde se poate ajunge.
Adaug aceste cuvinte deoarece de-a lungul timpului am intalnit tot felul de oameni pe Munte, care mai de care cunoscatori... Asa ca, macar sa invatam si sa nu mai repetam greselile deja intamplate.

Virgil Iordache Virgil Iordache, Miercuri, 21 Apr 2010, 19:56

Andrei, daca ti neaparat sa cauti greseli, sigur ca se pot cauta si eventual gasi. Insa nu asta a fost ideea acestui articol, ci doar sa comunice un fapt de munte celor interesati, ca schimb de experienta si poate de emotii. Daca citesti cartea Avalansa de Mircea Noaghiu sigur ca poti gasi n "greseli" facute de trupa aceea de alpinisti, insa nu pentru asta a fost scrisa cartea, ci pentru a comunica o experienta celor pasionati de munte. Oamenii aia si-au asumat niste riscuri si au vrut sa faca ceva, asta e tot. Au avut ghinionul sa nu le iasa, altora le-a iesit. Asta e muntele.

In legatura cu regula crestelor pe care o invoci:

Orice om de munte stie ca ideea e pur teoretica. Cum iesi in creasta Fagarasului doar pe creste de ex, in zona centrala? Faci un 2A iarna? Sau cum ajungi pe creasta Bucsoiului la Omu iarna tinand doar creasta fara sa mergi de loc pe curba de nivel? Doar cine n-a facut-o poate spune ca se poate. Sau, mai simplu, cum ti creasta de la Poiana Izvoarelor sau cabana Diham la Gura Diham? Regula este ok in principiu, dar are doar valoare euristica, o aplici oricand e posibil, traversarile si mersul pe curba de nivel sunt mereu obligatorii.

In cazul nostru poteca era incomplet acoperita de zapada, adica pur si simplu se vedea marginea de iarba in foarte multe locuri. Fata era incomplet acoperita de zapada, pe alocuri iesea iarba din zapada. Altitudinea era cu 100 m mai jos decat Poiana Izvoarelor, Cota 1400 sau cabana Diham. Daca tu ai mai auzit de un astfel de caz de avalansa la altitudinea asta in conditiile astea da-mi te rog un exemplu.

Tocmai pentru asta am scris articolul, ca iubitorii de munte sa stie ca se poate intampla si asta si sa actioneze in consecinta.

In rest, chestii de gen scris cu majuscule sfaturi inaplicabile cred ca nu isi au rostul intr-un site de oameni de munte care stiu despre ce e vorba. Muntele nu e militarie, e o experienta spirituala si un risc asumat, pentru cei care iubesc asta. Restul oricum stau acasa.

Fără foto Rodica Mihalache, Vineri, 23 Apr 2010, 16:36

Articolul a fost un avertisment pentru cunoscatori sau nu, ai muntelui! Poti gresi si atunci cand esti foarte experimentat! Dar cand pleci in drumetie, iti asumi niste riscuri sau nu, daca traseul nu implica asa ceva. Daca ma gandesc bine si pe strada, exista un risc, de care nu ne facem vinovati!

Virgil Iordache Virgil Iordache, Sâmbătă, 24 Apr 2010, 16:59

Daca ma uit la activitatea pe alpinet a celor ale caror comentarii reflecta compasiune, empatie, constat ca toti au activitate, deci cu siguranta sunt oameni de munte. Daca ma uit la cele care sunt in jurul riscului si vinovatiei, constat ca autorii lor nu au activitate pe alpinet. Poate sunt oameni de munte, poate nu. Sigur, mai pot aparea multe alte comentarii, dar in ce ma priveste oamenii de munte au reactionat asa cum ma asteptam si cum este firesc, si acesta este unul din motivele pentru care eu si Dragos continuam sa mergem pe munte, pentru a intalni aceast tip de caractere.

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii