Dimineaţa apa uitată afară
din saci - bocnă.Bun început! Ies să mă
bâţâi pe afară în asteptarea
răsăritului...în 5 minute Moldoveanu şi
Viştea erau in flăcări !
"F8 and be there" sau, cum se zice
printre studenţi, orice examen la care te-ai
prezentat e pe jumate luat.
Cu aproximatie ştiam cum tre'
să arate lumina pentru a scoate un apus sau
răsărit roşu, toate aparatele automate ieftine
se comportă la fel. Plus că eram şi sunt
destul de încăpăţânat pentru a behai de frig
p-afară când alţii nici nu au ieşit de la
căldurică.
După aşa un început de zi,
plus nişte ceai de bujori de munte (a facut
furnica cu barbă un ceaaaaiii ... mamă-mamă!)
şi pungi de plastic în bocanci învelind
ultimele şosete uscate, ne-am apucat de Viştea.
A fost primul meu urcuş numit "matematic pe
muchie" prin cărţi. De neuitat! Ca şi
impresia ca ne aflăm în "munţi
înalţi", mult mai înalţi decât cei
2527m pe care aveam să-i atingem.
A meritat !
Noaptea de nesomn pierdută (pentru noi
câştigată!)pe tren. Mersul precum calul lui
Berilă din Ucea spre Victoria.Băşicile
apărute să-mi facâ viaţa amară după numai 3
ore de mers... Aşteptarea primelor gene de
lumină în gura Văii Viştei pentru a putea
intra în traseu, când aţipeam stând spate-n
spate, chipurile sa ne-ncălzim. Frigul.
Supliciul picioarele ude şi reci, al pateului
care îngheţa pe degete până apucam să-l
plasăm în gură. Cu vârf şi îndesat a
meritat , deşi n-am urcat Moldoveanu cum ne
propusesem.
Autor: Adrian Sorescu Înscris de: Vasile Coţovanu Vizualizări: 4707, Ultima actualizare: Duminică, 5 Nov 2000