Pentru cei
fără de care Făgăraşul ar fi, pentru mine, un munte
ca oricare altul
O
nouă tură in Făgăraş! Tot fără
echipamentul adevărat de iarnă la care
visez...tot cu trenul criminal din care debarci
la 02.30 sau 03.10 (Ucea sau Avrig, care aţi
fost pe-acolo ştiţi cât de dureros este
zero-ul de la oră...). Din nou imi spun
"mamă ce bine se doarme în cămin la ora
asta...daca nu-i vreun kef prin preajmă. Cine
m-o fi pus să vin? Nu puteam să dorm şi eu ca
omu'? Mamă, ce lene-mi este!"
De-astă dată
am cu mine pe unul care abia ast' vară şi-a
luat licenţele la înot (cred că ştiţi cine
era-n comisie ;o) şi care n-a mai fost la munte
aşa, pe bune. E-ncrâncenat rău, iar acum ne-am
apucat de o treabă serioasa, nu pistol cu apă:
urcuşul pe Viştea Mare.
Prima lui întâlnire cu Muntele
În vale nu
găseai pic de zapadă, dar pe la sfîrşitul
drumului forestier apăreau petele albe.Era frig
de behăiai şi dădeai în dalidumba.
S-a mers prin
zăpadă pînă la genunchi trei sferturi din
traseu.Da...daţi-vă coate spunîndu-vă
"ce mare lucru"...Aşa a făcut şi
Floricel, dar când a realizat ce sus sunt
crestele secundare ce coboară spre Ardeal şi
că vom ieşi deasupra lor mult, s-a calmat.
Muchiile Zănoaga si Viştea Mare - pline de
zăpadă. De data asta am fost scutiţi de
problemele din anul precedent când urcuşul a
durat 12 ore (noi bâjbâind pe centrul văii în
loc de a coti puternic spre Zănoaga).Dar tot
păţitu-i priceput, nu?.
Autor: Adrian Sorescu Înscris de: Vasile Coţovanu Vizualizări: 4707, Ultima actualizare: Duminică, 5 Nov 2000