Muntele Morarul, una din culmile nordice ale masivului Bucegi, se desprinde din zona cea mai înaltă a masivului, către est, printr-o culme foarte accidentată și spectaculoasă în zona Acelor Morarului. Un brâu de verdeață în adevăratul sens al cuvântului, Brâna Mare a Morarului (Brâul Mare al Morarului) încinge muntele Morarul pe fețele sudică și nordică făcând legătura între cele două văi care-l separă de Coștila (valea Cerbului) și de Bucșoiul Mic (valea Morarului). Se poate parcurge în ambele sensuri dar intrarea dinspre valea Cerbului este mai ușoară (mai evidentă). W. Kargel apreciază timpul necesar la 10-11 ore pentru traseul complet cu plecare și revenire din Bușteni dar se poate face și într-un timp mai scurt.
De la Bușteni (gară) până în Poiana Coștilei (peste Munticelu\') avem nevoie în medie de 1: 30 ore. Poteca marcată cu triunghi roșu ne conduce prin pădure și, după ce traversează cele două fire principale de vale care se lasă dinspre Coștila, valea Coștilei și valea Gălbinelelor, ne scoate în poiana largă care ne îmbie la o scurtă pauză. Ne abatem către stânga și continuăm pe poteca marcată cu bandă galbenă care duce prin valea Cerbului la Omu. Drumul prin pădure străbate câteva luminișuri de unde putem vedea intrările abrupte în văile de pe versantul nordic al Coștilei... valea Mălinului, valea Verde, valea Seacă a Coștilei, valea Țapului, valea Urzicii și, după ce ieșim din pădure, valea Caprelor și valea Priponului. După Priponul văii Cerbului se desprinde în stânga o prispă lată de iarbă care duce către stâna din Pripon (și valea Priponului). Mai avem puțin de urcat până când poteca ajunge în zona largă unde se termină valea Căldărilor. Până aici am mai făcut cca. 1 oră din Poiana Coștilei.
|
Valea Cerbului
|
Peretele sudic al Morarului
|
|
Brâna Mare a Morarului
|
Floare de colț
|
Poteca traversează firul văii Cerbului dar o părăsim și ne abatem către dreapta, pe fața sudică a Morarului. O veche potecă ciobănească străbate pantele aninate și urcă strecurându-se pe alocuri pe la baza contraforturilor de piatră. Brâna este largă dar înclinată, bogată în iarbă și flori (funcție de anotimp), expusă la soare, așa că urcușul este o plăcere.
|
Brâna Mare a Morarului
|
Brâna Mare a Morarului
|
|
Brâna Mare a Morarului
|
Brâna Mare a Morarului
|
Pe măsură ce urcăm privirea este atrasă de peretele nordic al Coștilei care își dezvăluie tot mai multe amănunte. Intersectăm câteva vâlcele și cele 3 șiștoace care "curg" de sub Acele Morarului, șiștoaca Dracilor, șiștoaca Roșie, șiștoaca Fântâniței. În aceasta din urmă, sub câteva pietre pierdute în marea de iarbă (pe alocuri până la genunchi), se ivește izvorul firav al Fântâniței Morarului. Capre negre ne privesc de sus pentru scurt timp apoi își văd de treburile lor. Pe alocuri se ghicește și Brâna de Mijloc care urcă undeva deasupra noastră. Mergând agale ajungem în mai puțin de o oră în creasta Morarului (creasta Ascuțită), la peste 2.100 m, un punct de belvedere minunat unde o pauză este binevenită. Pe partea cealaltă, chiar sub noi, se ivește unul din firele de obârșie ale văii Bujorilor.
|
Flori de colț
|
Șaua din creasta Ascuțită
|
|
Pe fața nordică
|
Creasta Balaurului
|
Pe fața nordică a Morarului pajiștile largi de iarbă sunt înlocuite de pâlcuri de jnepeni pe unde brâna se strecoară mai greu. Fața nordică este mult mai prăpăstioasă, văile mai puternice și bine conturate, cu pereți impresionanți și colțani de stâncă bine definiți. Lăsăm undeva sub noi Portița Morarului și continuăm să coborâm pe la baza pereților care se prăvălesc abrupt de sub Ace. Brâna străbate toate văile importante de pe fața nordică, valea Poienii, vâlcelul Țancurilor, Râpa Zăpezii, Râpa Mică, valea Adâncă. Din ultimul fir de vale pe care-l trecem, vâlcelul Morarului, urcăm puțin pentru a ocoli pâlcul de jnepeni care pare că ne-a blocat și ieșim în pajiștea largă care ne scoate în valea Morarului. Deși se face în coborâre, jnepenii, terenul friabil pe alocuri, porțiunile mai expuse fac această parte a brânei mai dificilă așa că e nevoie de până la 2 ore pentru a ieși în firul văii Morarului. Efortul însă este răsplătit de frumusețea sălbatică a locurilor.
Pe fața nordică
|
Șaua de la Țimbal
|
|
|
|
Din valea Morarului brâul continuă pe fața sudică a Bucșoiului Mic până în creasta Balaurului (Brâul Mare al Bucșoiului). În jos, pe valea Morarului, poteca ne conduce în Poiana cu Urzici de unde se văd intrările către Râpa Zăpezii și valea Adâncă. Curând ajungem în poteca marcată ce leagă Poiana Coștilei de Pichetul Roșu și... repede la gară...
Mai multe imagini compilate într-un mic filmuleț: http://www.youtube.com/watch? v=EZ1kT8bh0ic
www.mariusradu.ro
