Mai putin cercetata decit vecinele sale de la rasarit
Albişoara Brâului
Mai
putin cercetata decit vecinele sale de la rasarit poate
datorita departarii de Poiana La Verdeata, poate intrucit duce in
"bulevardul" turistic din Saua Mare si nu in aeriana
Creasta a Picaturii.
In
amonte de punctul unde Valea Alba primeste firul comun
Gemenelor-Crucii, malul dinspre Caraiman al vaii se transforma
intr-un perete stincos, de pina la 40 metri inaltime. Acest flanc
este punctat dupa circa 250 metri de o succesiune de lespezi
puternic inclinate, care marcheaza confluenta cu Albisoara
Briului. In firul acesteia se poate printr-o padina aflata
deasupra peretelui stincos (unde saltam din timp, prin stinga)
sau pe o rampa aflata la imediat la nord de confluenta (insa
numai cind stratul de zapada al Albei depasteste aici o
"rosatura" altminteri dificila), iar apoi printre
arbusti. Intrati in talvegul albisoarei, avansam o perioada fara
probleme, o saritoare obligindu-ne apoi sa iesim pe unul din
flancuri. Atingem astfel Briul Hornurilor. De aici, gangul ingust
care urmeaza poate fi ocolit prin (permis fie-ne un diminutiv la
diminutiv...)Albisoricaaflata imediat in stinga. Atingem astfel
briul imediat superior, care tine sa-si imite colegul din aval
inclusiv printr-un punct nesigur la citiva pasi de firul
Albisoarei Briului. In amonte, cursul acesteia acuza o saritoare
extrem de dificila aprox. 12 metri, cu fereastra la
capatul superior , iar apoi o alta, inainte de a iesi
intr-o deschidere a vaii (pe parcursul careia se abate in stinga
un briu initial atragator, dar fara continuare pe fata
invecinatei Albisoare a Crucii). Este locul unde talvegul devine
greu de identificat, fara a incomoda insa excesiv avansul.
Sectorul
poate fi evitat prin aceeasi Albisorica, dar si aici ocolim
initial, prin dreapta, o saritoare. Serviabilul afluent sfirseste
curind intr-o muchie, dincolo de care Albisoara Rasucita (ce
preia directia Albisoricii) cade peste o ruptura de panta intr-un
vilcel din preajma efectul Valea Poienii l-am putea numi,
dupa numele unui loc asemanator din Moraru.
De
la acest nivel urcam spre stinga, cautind o traversare spre
Albisoara Briului. Pe o buna distanta un perete abrupt ne tine
insa departe de firul acesteia. Intilnim finalmente un pilc de
jnepeni, din dreptul caruia o cingatoare subtire (in care
patrundem printr-un mic rapel sau abordind barbateste doi pasi
expusi a nu se confunda cu un pasaj "scuipat"
aflat pe un briut imediat mai sus) conduce in firul vizat.
Din
acest punct, alpinistul este tentat sa iasa la stinga (abandonind
talvegul renascut al firului principal), spre locul banuitei
Cruci a Eroilor. Curind parasind si larga copaie stincoasa, iesim
intr-o muchie, pe o prispa orizontala de unde se zareste virful
monumentului. In directie opusa, spre nord-vest, o priveliste mai
ampla decit pe albisoarele descrise anterior, spre partea
superioara a Vaii Albe si gavanele Costilei intretaiate de Briul
Mare.
De
aici, pe un briu cu jnepeni unde descoperim cu neplacere mai
multe gunoaie decit ne asteptam, atingem firul Albisoarei Crucii,
la doi pasi de Saua Mare.