Diverse - Bucegi - Caraiman - Versantul Albisoarelor

Albişoara Brâului

           Mai putin cercetata decit vecinele sale de la rasarit – poate datorita departarii de Poiana La Verdeata, poate intrucit duce in "bulevardul" turistic din Saua Mare si nu in aeriana Creasta a Picaturii.

           In amonte de punctul unde Valea Alba primeste firul comun Gemenelor-Crucii, malul dinspre Caraiman al vaii se transforma intr-un perete stincos, de pina la 40 metri inaltime. Acest flanc este punctat dupa circa 250 metri de o succesiune de lespezi puternic inclinate, care marcheaza confluenta cu Albisoara Briului. In firul acesteia se poate printr-o padina aflata deasupra peretelui stincos (unde saltam din timp, prin stinga) sau pe o rampa aflata la imediat la nord de confluenta (insa numai cind stratul de zapada al Albei depasteste aici o "rosatura" altminteri dificila), iar apoi printre arbusti. Intrati in talvegul albisoarei, avansam o perioada fara probleme, o saritoare obligindu-ne apoi sa iesim pe unul din flancuri. Atingem astfel Briul Hornurilor. De aici, gangul ingust care urmeaza poate fi ocolit prin (permis fie-ne un diminutiv la diminutiv...)Albisoricaaflata imediat in stinga. Atingem astfel briul imediat superior, care tine sa-si imite colegul din aval inclusiv printr-un punct nesigur la citiva pasi de firul Albisoarei Briului. In amonte, cursul acesteia acuza o saritoare extrem de dificila – aprox. 12 metri, cu fereastra la capatul superior –, iar apoi o alta, inainte de a iesi intr-o deschidere a vaii (pe parcursul careia se abate in stinga un briu initial atragator, dar fara continuare pe fata invecinatei Albisoare a Crucii). Este locul unde talvegul devine greu de identificat, fara a incomoda insa excesiv avansul.
           Sectorul poate fi evitat prin aceeasi Albisorica, dar si aici ocolim initial, prin dreapta, o saritoare. Serviabilul afluent sfirseste curind intr-o muchie, dincolo de care Albisoara Rasucita (ce preia directia Albisoricii) cade peste o ruptura de panta intr-un vilcel din preajma – efectul Valea Poienii l-am putea numi, dupa numele unui loc asemanator din Moraru.

           De la acest nivel urcam spre stinga, cautind o traversare spre Albisoara Briului. Pe o buna distanta un perete abrupt ne tine insa departe de firul acesteia. Intilnim finalmente un pilc de jnepeni, din dreptul caruia o cingatoare subtire (in care patrundem printr-un mic rapel sau abordind barbateste doi pasi expusi – a nu se confunda cu un pasaj "scuipat" aflat pe un briut imediat mai sus) conduce in firul vizat.

           Din acest punct, alpinistul este tentat sa iasa la stinga (abandonind talvegul renascut al firului principal), spre locul banuitei Cruci a Eroilor. Curind parasind si larga copaie stincoasa, iesim intr-o muchie, pe o prispa orizontala de unde se zareste virful monumentului. In directie opusa, spre nord-vest, o priveliste mai ampla decit pe albisoarele descrise anterior, spre partea superioara a Vaii Albe si gavanele Costilei intretaiate de Briul Mare.

           De aici, pe un briu cu jnepeni unde descoperim cu neplacere mai multe gunoaie decit ne asteptam, atingem firul Albisoarei Crucii, la doi pasi de Saua Mare.