Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Legislaţie montană - Buletin informativ de mediu, nr. 18 / iunie – august 2005

  • Alpinet
  • Articole
  • Buletin informativ de mediu, nr. 18 / iunie – august 2005
Bookmark and Share

Buletin informativ de mediu, nr. 18 / iunie – august 2005 - Cu pluta pe Olt

CU PLUTA PE OLT

Lumea este dornica de senzatii tari. Unii escaladeaza "acoperisul" Pamântului sau se scufunda printre rechinii oceanelor, altii se aventureaza între leii savanelor ori ursii gheturilor arctice. La noi agentii din turism cauta sa gaseasca alte si alte atractii. De curând am însotit, ca botanist, un grup de turisti germani, în aventura lor care s-a chemat "plutasi pe Olt". Pluta nu era doar o alaturare de trunchiuri de molid strânse cu chingi metalice ci avea si banci din bârne pentru a fi mai confortabila si acoperitoare de protectie contra insolatiei si ploii. Patru baieti zdraveni, doi în fata si doi în spate erau cârmacii nostri de nadejde. Îmbarcarea s-a facut la Avrig dupa darea la apa si botezarea plutei, spargându-se traditionala sticla de sampanie. Pe pluta aveam strictul necesar (fructe, dulciuri, apa pentru baut, aparate de fotografiat). Corturile, sacii de dormit, îmbracamintea si alimentele ne însoteau în masini, pe soseaua care întovaraseste râul. Ziua "navigam", noaptea dormeam în punctul ales pe malul Oltului, nu înainte de a ne strânge la cina, în jurul focului. Traseul dintre Avrig si Proieni, reprezinta cel mai lung tronson lipsit de baraje si în acelasi timp cu apa suficient de adânca. Aval si amonte de acest segment s-au construit în ultimele doua decenii o serie de baraje care fragmenteaza râul.
Pâna la Boita, Oltul curge lin, fiind posibila observarea pe îndelete a zavoiului, a peisajului, în ansamblu, rasfirat pe dealuri molcome. Chiar atât de lent încât îti vine sa cobori de pe pluta si s-o împingi spre a-i grabi ritmul. Malurile verzi, adumbrite de salcii si rachite (Salix alba, S. triandra, S. fragilis, S. viminalis) sunt înviorate de rosul fructelor de calin (Viburnum opulus) si salba-moale (Euonyus europaea), de galbenul ghiorghinelor-salbatice (Rudbeckia laciniata) si albul camasii-Domnului (Calystegia sepium) si al castravetilor-teposi (Echinocystis lobata), ultimii urcati pâna sus în crestetul rachitelor. În zare se vad piscurile tantose al Fagarasilor si coamele rotunjite ale muntilor din Cindrel si Lotru.
Trecem de prima mare bucla a Oltului, apoi de altele mai mici, lasând în urma, rând pe rând, Bradu, Mârsa, Sebes-Oltul, Turnu-Rosu si gurile de varsare ale afluentilor Râu-Mare, Mârsa, Racovita, Moasa-Sebesului, Valea-Caselor si ajungem la întâlnirea râului cu Cibinul. Credeam ca de pe pluta va fi mai maiestoasa, mai frematatoare. Dar, cu malurile surpate si salciile pline de gunoaiele revarsarilor din primavara, împreunarea celor doua ape parea chiar dezolanta. De aici, flancat de o parte de Dl. Magura, de cealalta de Dl. Chioru, Oltul o ia spre vest, dar la scurt timp se razgândeste si, la Boita, se hotaraste s-o tina tot spre miazazi pâna la Dunare. În sfârsit devine mai alert, calatoria mai interesanta, dar si mai periculoasa. Cei patru cârmaci, cu toata forta si priceperea lor, nu mai fac fata si pluta se izbeste de bolovani, se juleste de fundul colturos ori chiar ramâne buricata pe pietrisul neîndeajuns acoperit cu apa în unele portiuni. În astfel de situatii toti cei aproape douazeci de turisti coboara în râu si dau o mâna de ajutor la redresarea plutei. Acum se traieste aventura cu adevarat.
De la Caput Stenarum valea îngusta, tipica de defileu, nu ne mai permite sa observam decât versantii acoperiti de paduri. Trecem pe lânga Turnu- Spart (sec. XVI) si cabana Valea-Oltului, apoi ajungem în Lazaret (fost punct de vama) unde primim apele Lotrioarei. Aici facem pauza pentru o excursie pe Valea Vadu, printre flori venind dinspre Mediterana, printre colibe si capite de fân...
Parasim Transilvania. Stâncariile coboara pâna-n Olt, când golase, când încarcate de fagete cu tei-argintii (Tilia tomentosa) si mojdreni (Fraxinus ornus). Pe alocuri padurea lasa loc unor pitoresti fânete cu poteci pieptise. Lânga soseaua si calea ferata, ce însotesc râul, învingând duritatea stâncii, se însoresc smocuri de firuta (Poa nemoralis) ce adapostesc si câte un fir-doua de verzisoara (Sempervivum heuffelii), buruiana-vântului (Seseli gracile, S. rigidum), scunchiuita (Veronica bachofeni), ochiu-dracului (Knautia dumetorum), drobsor (Genista spathulata), barbusoara (Arabis procurrens), milite (Silene flavescens) ori cocosei (Dianthus henteri), dragaica-de-stânca (Galium kitaibelianum) si cimbrisor (Thymus comosus), toate specii daco-balcanice si endemice.
De la Câineni valea se largeste si patrundem în Tara Lovistei. Copiii de pe mal ne fac cu mâna, iar turistii le arunca napolitane si banane. Strabatem Robestii si Calinestii si ne oprim definitiv în fata barajului de la Proieni. Pluta se va dezmembra si va fi carata înapoi cu camionul, noi vom cina si dormi la Mânastirea Turnu, de unde ziua urmatoare vom urca pe Cozia.
Am fost în acele zile mai mult în râu decât între râuri. Nu mergeam eu ci peisajele se perindau prin fata mea. Dar nu era senzatia de privire la televizor ori aceea pe care o ai la geamul vagonului sau al autoturismului ci una de contopire cu meleagurile strabatute. M-au alintat adieri aromate si m-a racorit boarea râului, iar sunetele amestecate, de pasari si gâze, de frunze si ape, mi-au ramas mult timp în urechi, acorduri ale unei reconfortante armonii.

Constantin Dragulescu - Sibiu

Autor: ONG Ecotur Sibiu
Înscris de: Daniel Verniş
Vizualizări: 3150, Ultima actualizare: Duminică, 27 Nov 2005


Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii