Oameni si râuri - Convietuiri pe Târnave si AmpoiÎn râurile Terrei s-a oglindit întotdeauna, alaturi de foarte îndelungata perioada de "verticalizare" a siluetei umane si evolutia istorica comuna dintre acestea si comunitatile umane riverane.
În zona bazinelor hidrografice a Târnavelor si a Ampoiului, începuturile acestor coexistente se pierd în negura mileniilor "curse" pe aceste râuri, coexistente cu un traseu sinuos, ale carui caracteristici au fost determinate, în principal, de evolutiile politico-economice si de multe ori militare ale societatii umane riverane.
În primele perioade din epoca pietrei, în paleolitic (1000000 - 10000 î. Ch.) si mezolitic (10000 - 5500 î. Ch.), baza economiei constituita din cules, vânat, pescuit, un început de cultivare a plantelor si utilizarea de catre om doar a unor unelte rudimentare de lemn, os si piatra, a facut ca influenta acestuia asupra naturii sa fie neglijabila în timp, iar integrarea acestuia în natura sa se mentina la un nivel inegalat de atunci încoace.
În neolitic (5500 - 2500 î. Ch.), initierea unei extinderi incipiente a defrisarilor si cultivarii plantelor, domesticirea si cresterea unor animale si mai ales aparitia asezarilor umane stabile, determina practic o "prima etapa a desprinderii omului de natura". Omul primitiv nu mai este într-o continua deplasare si cautare de resurse, multumindu-se cu ceea ce gaseste pentru satisfacerea nevoilor sale, ci începe sa transforme locul pe care s-a asezat întru satisfacerea acestora. Acesta este "momentul" în care se observa si o prima influenta a omului asupra mediului, efectele rezultate ramânând nesemnificative totusi la scara temporala.
Urme mai cunoscute ale civilizatiei umane din epoca pietrei chiar în apropierea Târnavelor si Ampoiului au fost gasite în siturile arheologice de la: Odorheiu Secuiesc, Mugeni - Porumbeni, Cristuru Secuiesc, Medias si Bahnea - Bernadea.
În epoca metalelor (2500 - 600 î. Ch.), apar elemente tehnice noi care impulsioneaza dezvoltarea economiei. Exploatarea minereurilor metalice neferoase si feroase, si, respectiv, aparitia uneltelor de bronz si apoi de fier, creeaza diferente semnificative fata de epoca pietrei, în ceea ce priveste sporirea posibilitatilor de exploatare a resurselor si de modificare a mediului.
În general, dominant ramâne caracterul pastoresc al economiei, iar presiunea activitatilor umane asupra mediului ramâne scazuta în aceasta epoca, în pofida aparitiei unui element stimulator în practicarea si extinderea cultivarii plantelor - plugul primitiv, a vehiculelor cu roti care initiaza un alt tip de influenta antropica prin intermediul drumurilor si a exploatarii mai intense a minereurilor.
Aparitia armelor confectionate din metal induce o crestere a frecventei si dimensiunilor conflictelor armate si în consecinta a importantei defensive a asezarilor fortificate, respectiv o usoara crestere a influentei acestora asupra unor terenuri.
Marturii arheologice mai cunoscute ale influentei antropice din epoca metalelor au fost descoperite la: Odorheiu Secuiesc, Mugeni - Porumbeni, Sighisoara, Dumbraveni, Medias, Blaj, Zlatna, Alba Iulia etc.
Epoca geto-daca (600 î. Ch. - 106 d. Ch.). Desi influentarea mediului si transformarea lui dupa nevoile societatii umane are o vechime atestata arheologic în arealul vailor Târnave si Ampoi, de peste 1000000 de ani, prima influentare mai pregnanta comunitati umane - natura, are o vechime de doar 2602 ani, de atunci influenta antropica, fiind permanent prezenta inclusiv în forme cu efecte punctuale mai pregnante si evoluând la forme din ce în ce mai complexe.
Cele dintâi uniuni tribale si mai ales crearea statului centralizat geto-dac, indica prima posibilitate de a acumula resurse si a le concentra în eforturi coordonate de amploare de a modifica mediul înconjurator (inclusiv râurile), conform unor interese economice sau militare, prin: exploatarea materialelor de constructie din albii, afectarea albiilor râurilor si a teraselor sau culoarelor acestora prin construirea de drumuri, poduri, apeducte, devieri de cursuri, exploatarea lemnului de pe versanti, complexe întinse de fortificatii din piatra cu santuri si valuri de aparare, diverse exploatari miniere intensive de suprafata si de subteran, extinderea terenurilor agricole etc.
Cele mai bine cunoscute în prezent, din acest punct de vedere, sunt "amprentele" arheologice ale cetatilor, asezarilor sau exploatarilor miniere geto-dace descoperite în perimetrul localitatilor: Zetea, Mugeni - Porumbenii Mari, Odorheiu Secuiesc, Sighisoara, Dumbraveni, Micasasa, Bahnea - Bernadea, Sona, Zlatna, Alba Iulia etc.
În perioada de cucerire romana, sunt adusi aici mestesugari care diversifica, pe baza cunostintelor tehnice din întregul imperiu, tehnologiile de exploatare a zacamintelor, de construire a asezarilor si fortificatiilor, drumurilor, sistemelor de aductiune si canalizare a apelor etc. Apar multe asezari noi, iar cele existente cresc sensibil, protejate de "Pax Romana".
Urmele influentei romane, de activitati care au influentat mediul pot fi observate si astazi în dreptul localitatilor Odorheiu Secuiesc, Sighisoara, Micasasa, Praid, Sovata, Zlatna, Alba Iulia etc.
Toate aceste activitati cu influenta relativ redusa asupra râurilor Târnave si Ampoi se continua si se diversifica treptat ulterior, inclusiv în evul mediu. Disparitia protectiei militare a legiunilor romane dupa anul 271 d. Ch. si presiunea mai multor valuri de semintii migratoare asiatice, cu utilizarea preponderenta a culoarelor vailor mai importante ca si culoare de migratie, deschid o perioada lunga de nesiguranta caracterizata printr-o tendinta din ce în ce mai accentuata în timp, de urbanizare timpurie, de aglomerare a populatiei în localitati mai mari, multe dintre acestea, având sisteme de fortificatii defensive puternice si de mari dimensiuni. Construirea si întretinerea acestora a dus la o exploatare mai accentuata a materialelor de constructie - lemn, piatra si nisip. Pâna în secolele XVI-XVII "moment" în care progresele artileriei fac ca importanta tactica si strategica a fortificatiilor sa scada, siguranta relativa oferita de fortificatiile vremurilor este elementul determinant major pentru aglomerarea, mai accentuata a populatiei în orase.
În jurul secolului al XIII-lea, trebuie mentionata, ca un factor dinamizator al economiei, aparitia si dezvoltarea breslelor, acestea continuând sa existe pâna catre sfârsitul secolului al XIX-lea. Deversarile de ape menajere si a celor utilizate de diferite mici ateliere ale breslasilor mestesugari (postavari, tabacari, cositorari, fierari, cojocari, macelari, lacatusi, tâmplari, curelari, cizmari, croitori, giuvaergii, tesatori, blanari, morari, zidari, dogari) care cautau si ei protectia si vadul comercial bun pe care le reprezentau orasele, duc la aparitia primelor surse de poluare concentrate, deci si cu o influenta mai pregnanta asupra apelor curgatoare.
Dupa a doua unire a Principatelor Române (1918) si pâna la abdicarea impusa a Regelui Mihai (1947), s-a modificat strategia economica prin utilizarea unei mai mari parti a fondurilor obtinute din exploatarea bogatelor resurse locale pentru investitii, în aceleasi zone din care au fost obtinute. Astfel, a fost posibila, pentru prima oara si în zonele Transilvaniei, începerea inserarii progreselor tehnice ale revolutiei industriale occidentale, în special, în câteva centre urbane riverane (Zlatna, Medias, Sighisoara) si o dezvoltare economica mai sustinuta, în conditiile favorabile, desigur, ale unor traditii mestesugaresti locale puternice, a resurselor naturale bogate si a câtorva fabrici de mici dimensiuni, deja existente. Aceste schimbari determina, însa, tot pentru prima oara în istoria locurilor, aparitia unui impact antropic semnificativ si complex, datorat, printre altele, aparitiei/dezvoltarii industriilor: alimentara (mezeluri, unt si brânzeturi), textila (bumbac, matase, postav, tesaturi imprimate, vopsitorii textile), a materialelor de constructii (sticla, caramida, tigla), metalurgica, de email, cea a spirtului, a masinilor agricole si miniere.
Pe aceste nuclee, la care s-au mai adaugat si alte ramuri industriale, s-a bazat dezvoltarea industriala intensiva caracteristica jumatatii de secol, de dupa cel de-al doilea razboi mondial, de experimentare fortuita a modelului politico-economic comunist. Strategia de dezvoltare economica a acestuia, era axata, pe crearea si exploatarea în proprietatea statului a colosilor industriali, a fermelor agrozootehnice de mari dimensiuni si a terenurilor cu valoare agricola ridicata si medie. Pe fondul crizei economico-sociale, datorata lipsei randamentului acestui sistem, problemele de mediu generate au fost, în general, asemanatoare cu cele înregistrate în celelalte tari europene din sfera de influenta sovietica. Lipsa resurselor financiare, deteriorarea treptata a capabilitatilor tehnice, influentele ideologiei partidului unic al vremurilor conform carora "omul nou era menit sa domine natura" nu sa se integreze acesteia cum ar fi normal, si secretomania impusa, legata si de starea mediului, a dus la ignorarea sistematica a problemelor de mediu a caror efecte acumulate în aceasta perioada sunt deosebit de grave. Desproprietarirea taranilor si industrializarea accelerata, a avut ca unul dintre efecte cresterea rapida a populatiei oraselor si a suprafetelor acestora în paralel cu tendinta accentuata de depopulare a satelor, acest fapt adaugându-se ca un alt element definitoriu al urbanizarii epocii respective. Elocvente în acest sens sunt localitatile Copsa Mica si Zlatna.
Închiderea sau reducerea activitatii, în perioada post comunista, a multor întreprinderi nerentabile s-a reflectat imediat într-o îmbunatatire a calitatii majoritatii râurilor la nivel national, fapt care subliniaza în problemele legate de degradarea râurilor, ca responsabil important sectorul industrial O alta cauza a îmbunatatirii calitatii râurilor este reducerea activitatii sectorului agrozootehnic de tip industrial si a utilizarii îngrasamintelor si pesticidelor care prin intermediul precipitatiilor ajungeau în pânza freatica si ulterior în retelele hidrografice. Daca prin aceasta oportunitate istorica, de observare a schimbarii rapide de sistem politico-economic am avut posibilitatea urmaririi unui "experiment" la nivel national, cel al urmaririi redresarii calitatii apei râurilor, si a identificarii unor responsabili majori (industria si agricultura practicate într-un sistem gresit structurat) pentru deteriorarea râurilor din România, pasul urmator, care din pacate se lasa înca prea mult asteptat, trebuie sa fie prevenirea degradarii mediului prin respectarea principiilor ecodezvoltarii.
O problema potentiala a acestor doi afluenti ai râului Mures (766 km lungime) este posibila lor influenta transfrontiera.
Desi râurile Târnave si Ampoi îsi au bazinele hidrografice localizate în întregime pe teritoriul României, iar de la confluentele acestora cu Muresul, pâna la granita cu statul vecin - Ungaria - acesta strabate distante apreciabile de 355 km, respectiv 342 km, este posibil ca influentele acestor afluenti asupra Muresului (a carui ultime 6, 2 procente din lungime, înainte de varsarea în Tisa, parcurge teritoriul Ungariei), sa induca efecte transfrontiera.
În articolul urmator si de asemenea în articolele urmatoarelor numere ale Buletinului Informativ de Mediu va fi prezentat impactul antropic actual asupra acestor râuri pe sectoare, precum si posibilitatea impactului lor transfrontalier.
Doru Banaduc
