Casa Radu Negru a A. D. M. I. R.-ului (Asociatia Drumetilor din Muntii Iubiti ai Romaniei sau Asociatia Drumetilor din Muntii Romaniei) avea sa mosteneasca din aureola tumultoasa a predecesoarei sale, fiind, pe rand, devastata, praduita de cabanieiri necinstiti, iar in cele din urma, victima a furiei naturii.
Societatea Turistilor din Romania, infiintata la 25 ianuarie 1903, avea sa-si inceteze activitatea odata cu intrarea Romaniei in primul razboi mondial, anul 1916, iar Cabana de pe muntele Piatra Craiului, zisa si Grindu, a ramas in paragina, degradandu-se. Saisprezece ani mai tarziu, acest adapost turistic renastea din propria cenusa, redand iubitorilor de munte posibilitatea de a se caza in conditii decente si, odata cu acest lucru, a oferit turistilor din vechiul regat sansa de a intreprinde drumetii intr-un masiv mai putin cunoscut lor, cel al Pietrei Craiului, stiut fiind faptul ca el era vizitat aproape exclusiv de catre excursionistii din regiunea Brasov.
Asadar, la 25 septembrie 1932 a avut loc inaugurarea Casei Radu Negru de catre A. D. M. I. R. din resturile fostei case S. T. R.. De fapt, sectia Campulung-Muscel a A. D. M. I. R.-ului a fost cea care a dus la indeplinirea acestui proiect, acest lucru fiind posibil la doar un an dela infiintarea sa, septembrie 1931 (perioada in care au inceput si lucrarile de reconstructie a casei, din care nu mai ramasesera decat zidurile de piatra roase de intemperii), si la aproximativ trei ani dela constituirea asociatiei (14 iulie 1929).
Casa Radu Negru a fost lasata la dispozitia turistilor, fara ingrijitor, asociatia increzandu-se in spiritul lor de omenie, dar si in cinstea ciobanilor de prin partea locului. Insa, la aproximativ o saptamana dela inaugurare adapostul ce a fost construit cu atatea greutati si cu ajutorul financiar al d-lui Dr. Gh. Dumitrescu este vandalizat, fiind lasat fara usi, ferestre si mobilier. Neplacutul eveniment s-a consumat la 3 octombrie 1932, iar refacerea adapostului s-a petrecut in anul 1933, tot cu sprijinul financiar al d-lui Dr. Gh. Dumitrescu (primul presedinte A. D. M. I. R).
“Casa de adapost din Piatra Craiului va fi reparata si pusa la indemana turistilor in chiar vara acestui an. Stiut este ca acest adapost, dupa ce Societatea A. D. M. I. R. a reusit cu sacrificii banesti destul de mari sa-l repare, a fost distrus de necunoscuti.Sunt acte de vandalism ce nu se pot intampla decat numai la noi, unde bunul public este atat de putin respectat. Si din nefericire, nu este primul caz. Cu cativa ani in urma, un alt adapost fusese incendiat, iar in acelasi masiv al Pietrei Craiului, lantul pus de Soc. S. K. V., intr-unul din punctele dificile ale drumului prin zidul vestic, furat.
Buletinul Alpin – revista Asociatiei Drumetilor din Muntii Romaniei, anul I, no.1-2, iunie 1933”
Odata cu renovarea casei, in vara anului 1933, asociatia a instalat si un cabanier permanent in persoana d-lui Richard Hertz, astfel ca, in primele trei luni dela redeschiderea adapostului, numarul turistilor care i-au trecut pragul a fost peste asteptari, iar ca urmare a acestui fapt s-a hotarat ca adapostul sa ramana deschis si pe timpul iernii.
“Cateva constatari imbucuratoare ne ocazioneaza registrul casei Grindul, din Piatra Craiului, deschisa inca din luna Iulie. De unde pana la renovarea adapostului, masivul nu era vizitat decat aproape exclusiv de catre turistii din regiunea Brasov, dela acea data, Piatra Craiului a inceput sa fie parcursa de foarte multi turisti din vechiul regat, intre care un numar destul de apreciabil de Campulungeni.Faptul ne surprinde cu atat mai placut, cu cat este constatat ca cele mai „frigide” elemente fata de alpinism, sunt tocmai acelea care traiesc in imediata apropiere a muntelui.
................................................................................................................................................
In general, Piatra Craiului a fost escaladata anul acesta de un numar cu mult mai mare de turisti decat in alti ani, desi starea timpului a fost defavorabila. Numai casa Grindul a adapostit in lunile Iulie-Septembrie aproape 300 de persoane.
Buletinul Alpin - – revista Asociatiei Drumetilor din Muntii Romaniei, anul I, no.3, octombrie 1933”
Numit la inceput Casa Grindul, adapostul de sub Coltii Grindului avea sa fie rebotezat Casa Radu Negru, fapt care reiese odata cu aparitia celui de-al patrulea numar al publicatiei “Buletinul Alpin” (anul 1). De fapt, Casa Radu Negru, precum, si casele
Vlaicu Voda (Voina) si Vlad Tepes (Cumpana-Arges) au primit numele celebrilor domnitori si din dorinta de a impune
unul din scopurile asociatiei, si anume: “promovarea elementului romanesc autohton”.
Casa Radu Negru putea gazdui in conditii decente 20 de persoane (in paturi duble cu saltele si cearsafuri), fiind aprovizionata in permanenta cu alimente si bauturi, iar in anii urmatori a fost inzestrata si cu o biblioteca si s-a instalat un radio.
“
In anii urmatori, urmarindu-se marirea acestui adapost, se investesc noi sume, dar fara efect vizibil, deoarece majoritatea banilor se canaliza in buzunarele cabanierilor si mesterilor cari lucrau fara control si fara spor.”(“Din Trecutul Turismului Romanesc” – Ion Udriste-Olt; anul 1943)
A. D. M. I. R.-ul isi propune extinderea cabanei care ajunsese sa fie neancapatoare, dar atat lipsa fondurilor cat si buna credinta a oamenilor a intarziat realizarea acestui proiect pana in anul 1937 cand s-a reusit marirea adapostului prin adaugarea unui etaj. Din luna august si pana in luna noiembrie s-au executat lucrarile de modificare si extindere ale cabanei avand ca antrepenor pe Ion Burlacu (in cele din urma, cabanier din 1937 pana in anul 1953) din comuna Sirnea, iar ca administrator pe Niculae Teposu, tot din aceeasi localitate. Astfel, Cabana Radu Negru dispunea de 12 camere la parter si de 3 camere la mansarda, iar la momentul finalizarii lucrarii, capacitatea de cazare a adapostului urma sa creasca la 120 de persoane. Lucrarile au fost conduse de catre secretarul general al asociatiei, dl. Ion Ionescu-Dunareanu. Taxa de dormit era de 40 lei pentru particulari si 20 lei pentru membrii A. D. M. I. R.
Din lipsa banilor, lucrarile de extindere si amenajare ale cabanei au continuat si in anii urmatori (in anul 1943 nu erau finalizate decat 2 dormitoare mari care puteau caza aproximativ 45 de personae in paturi suprapuse, duble si triple). Numai pana in martie 1938 s-au cheltuit 190.000lei pentru Cabana Radu Negru. Un lucru interesant este ca o parte din sumele alocate constructiei au fost stranse prin organizarea de serate sau ceaiuri dansante.
“Seratele organizate de asociatia noastra in cursul iernei curente au avut un stralucit succes moral si apreciabile rezultate financiare.Beneficiul net al seratei din 22 oct. 1938 (in organizarea d-lui Scarlat Antonescu – membru in comitetul central) a fost de lei 29000; serata din 17 Decembrie 1938 – in organizarea unui comitet de doamne in frunte cu D-na Colceag si D-ra St. Ionescu – a fost de lei 26000.
Ambele beneficii au fost destinate amenajarii interioare a noilor incaperi dela Casa Radu Negru din Piatra Craiului.
Seratele ADMIR vor continua si in restul sezonului, date fiind frumoasele rezultate de mai sus; ele vor avea loc tot in saloanele “Arta”, str. Batistei 14.”
Un alt eveniment care mi-a atras atentia a fost trecerea Cabanei Radu Negru in administarea Sectiei Fagaras a A. D. M. I. R.-ului (4 septembrie 1938). Probabil ca sectia Campulung-Muscel nu mai era chiar atat de puternica in acea perioada.
“In ziua de 4 septembrie 1938, s-a procedat la trecerea Cabanei Radu Negru din Piatra Craiului, a Asociatiei noastre, in administrarea Sectiunei Fagaras.Predarea si primirea s-a facut de catre domnii: N. Stoica Vicepresedintele Asociatiei si Prof. N. Serban, Vicepresedintele Sectiei Fagaras.”
In anul 1953 Cabana Radu Negru a fost distrusa de o avalansa.
Cu siguranta, ar mai fi multe de spus despre istoricul cabanei, insa eu atat am putut incropi din sursele pe care le-am avut si nadajduiesc ca se vor mai gasi entuziasti care sa ne impartaseasca si noua din cunostintele lor.
Surse:
- “Pe Crestele Carpatilor”, 1984, de Niculae Baticu si Radu Titeica
- “Din Trecutul Turismului Romanesc” – Ion Udriste-Olt; anul 1943
- Buletinul Alpin – revista Asociatiei Drumetilor din Muntii Romaniei, anul I, no.1-2, iunie 1933
- Buletinul Alpin - – revista Asociatiei Drumetilor din Muntii Romaniei, anul I, no.3, octombrie 1933
- Buletinul Alpin - – revista Asociatiei Drumetilor din Muntii Romaniei, anul I, no.4, decembrie 1933
- Buletinul Alpin – revista Clubului Alpin Roman, anul III, no.2, iunie 1935
- Buletinul Alpin – revista Clubului Alpin Roman, anul III, no.1, martie 1935
- Buletinul Alpin - revista Asociatiei Drumetilor din Muntii Romaniei, anul VI, no.1, martie 1938
- Buletinul Alpin - revista Asociatiei Drumetilor din Muntii Romaniei, anul VI, no.3 septembrie 1938
- Buletinul Alpin - revista Asociatiei Drumetilor din Muntii Romaniei, anul VI, no.4, ianuarie 1939
http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/10-avalanse/1-avalanse-in-carpati
http://boreal2007.wordpress.com/
Dan Loghin, Vineri, 26 Nov 2010, 12:39 
