Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Ghid montan - Cascada Beusnita & Cheile Nerei

Bookmark and Share

Cascada Beusnita & Cheile Nerei

Cascada Beusnita & Cheile Nerei

Raport Tură

29 apr. - 2 mai 2004

Joi 29 apr. 2004ora 4.30 plecare din Sibiu cu Dacia Solenza 4 persoane: Ady Beleanu, Ionel Bindeanu, Cristina Botea, Corina Ivanica. Ar fi trebuit sa fie si Ionut Campean in masina, dar din motive de servici a ramas in oras. Ruta aleasa a fost Sibiu, Sebes, Simeria, Hunedoara, Densus, Sarmizegetusa, Caransebes, Resita, Oravita, Sasca Montana. In drum spre Sebes, intram in satul Calnic,  la aprox 40 km de Sibiu, 3km din drumul E60 spre sud, sa vedem biserica fortificata din localitate.

"Cetatea Calnic (Kelling), unul din monumentele de arhitectura cele mai interesante din secolul al XIII-lea, ocupa un loc special intre fortificatiile ridicate de sasii transilvaneni fiind propus de catre Comitetul National Roman ICOMOS pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Construita initial ca resedinta nobiliara, la mijlocul secolului al XIII-lea de catre contele Chyl de Kelling, Cetatea din Calnic a fost conceputa ca un donjon masiv de plan rectangular, folosit ca locuinta, inconjurat de ziduri masive, ce formau o incinta ovala, cu un turn spre sud si un turn al portii pe latura nordica. Sistemul de aparare era intregit de santul cu apa ce inconjura cetatea.  Resedinta a greavilor sasi pana in 1430, cetatea a fost vanduta de ultimii descendenti ai familiei nobiliare comunitatii taranilor sasi din Calnic, care in prima jumatate a secolului al XVI-lea au inceput inaltarea unei noi centuri de ziduri, au fortificat turnul portii cu o barbacana, iar in curtea interioara, pe ruinele unei constructii mai vechi, au ridicat capela. In interiorul capelei se conserva fragmente de fresca de la inceputul secolului al XVI-lea, iar pe latura de vest se pastreaza tribuna de lemn, decorata cu panouri pictate in stil floral renascentiste de factura populara din 1733.In curtea interioara au fost construite, de-a lungul zidurilor, camari pentru provizii pentru vremuri de rastriste. Ridicarea celei de a doua incinte, in secolul al XVI-lea, a necesitat suprainaltarea donjonului cu doua nivele, atingand o inaltime de peste 20 de metri, asigurand astfel eficienta armelor de foc dincolo de zidul exterior. Cetatea a fost restaurata de Directia Monumetelor istorice din Romania in anii 1961-1964, proiectul apartinand arhitectului Stefan Bals. In comuna Calnic, nu departe de cetate, se afla fosta casa parohiala evanghelica, edificiu ridicat in secolul al XVI-lea si marit la 1779. Urcand pe alee, pe langa casa parohiala, se ajunge la Biserica evanghelica, amplasata in mijlocul cimitirului. Construita in secolul al XV-lea de comunitatea saseasca, Biserica din deal a fost mult transformata in secolul al XIX-lea, avand acum o infatisare neogotica. Pastreaza numeroase elemente de sculptura din faza initiala: doua tabernacole si portalul sacristiei, in stil gotic. Doua strane pictate, in stil baroc, dateaza din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. Cetatea Câlnic, impreuna cu celelalte monumentee istorice, formeaza Centrul cultural stiintific international, patronat de Institutul de Arrheologie si Istoria Artei al Academiei Romane din Cluj-Napoca si Asociatia "Ars Transsilvaniae" Romania. In spatiile din cetate au fost organizate mai multe expozitii documentare si de arta, iar Capela a devenit aula in care se desfasoara simpozioane, colocvii si conferinte. In aceaeasi ambianta s-au desfasurat concerte si auditii de muzica medievala, renascentista sau baroca.In viitorii ani sunt preconizate cursuri de vara de istoria artei, manifestari stiintifice, tabere de creatie cu participare internationala. " (1)

La ora 6.00 suntem in Sebes, oras curat si plin de flori. Inca devreme, incercam sa vizitam "Rapa Rosie", pe drumul spre Daia Romana, dupa trecerea caii ferate, prima strada la stanga, dupa unitatea militara.

"Este situata la doar 3 km de orasul Sebes, pe drumul ce leaga aceasta localitatea de satul Daia Romana, in partea de nord.Rapa Rosie este o rezervatie geologica cu o suprafata de 10 ha. Peretii sai au inaltimi cuprinse intre 80 si 100 m. Apa ce sapa in lutul colinei in jur de 60 milioane de ani, lasa in urma trecerii ei forme ciudate: coloane, turnuri, piramide, toate de culoare rosiatica. Hauri adanci se deschid in stanga si dreapta, iar apa de ploaie formeaza paraiase sangerii, care se pravalesc in fundul vagunilor cu un zgomot sinistu. Pasarile au sapat in lut zeci si zeci de gauri. Coborarea spre pod, peste apa Secasului atrage atentia asupra tunelurilor sapate de apa de ploaie, care cu timpul se surpa formand santuri enorme."(2)

 Ne multumim insa cu imaginea rapei de departe, deoarece drumul era prost (drum de pamant din oras) si cu soarele rasarind la orizont. La 6.30 ne intalnim la iesirea din oras cu Ionut Nechita si Dan Izvoreanu veniti cu o Dacie Nova din Cluj. Ne intalnim la 7.00 si cu Romeo, Antonio si Alin Pontos veniti tot din Cluj cu un Fiat argintiu si continuam spre Hunedoara. Ora 9.30 vizitam Castelul Huniazilor de la Hunedoara.Impunator prin arhitectura si locatie.

"Ridicat in secolul al XIV-lea, pe locul unei vechi intarituri, pe o stânca la picioarele careia curge pârâul Zlasti, castelul este o constructie mareata, cu acoperisuri inalte si divers colorate, cu turnuri si turnulete, ferestre si balcoane impodobite cu dantelara pietrei cioplite. Fiind una dintre cele mai mari si vestite proprietati ale lui Iancu de Hunedoara, castelul cunoaste in timpul acestuia insemnate transformari. El devine astfel o somptuoasa locuinta, nu numai un punct strategic intarit. Cu trecerea anilor, diversii stapani ai castelului i-au modificat infatisarea, imbogatindu-l cu turnuri, sali si camere de onoare. Galeria si donjonul - ultimul turn de aparare (turnul "Ne boisa" = Nu te teme), ramase neschimbate de pe timpul lui Iancu de Hunedoara, precum si Turnul Capistrano (dupa numele unui vestit calugar de la curtea castelului) reprezinta cateva dintre cele mai semnificative parti ale constructiei. Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare incapere de receptii), Turnul buzduganelor si Bastionul alb care servea drept depozit de bucate, Sala Dietei, avand medalioane pictate pe pereti (printre ele se gasesc si portretele domnilor Matei Basarab din Tara Romaneasca si Vasile Lupu din Moldova). In aripa castelului numita Matia se mai desluseste destul de vag, o pictura referitoare la legenda cu corbul de la care se zice ca isi trag numele urmasii lui Iancu de Hunedoara (Corvini).

In curtea castelului, alaturi de capela zidita tot in timpul lui Iancu de Hunedoara, se afla o fantana adanca de 30 de metri. Dupa legenda, aceasta fantana ar fi fost sapata de trei prizonieri turci, carora li s-a promis libertatea daca vor ajunge la stratul de apa. Dar dupa 15 ani de truda, cand au terminat fantana, stapanii nu s-au tinut de cuvant.Se spunea ca inscriptia de pe zidul fantanii inseamna "Apa aveti, dar suflet, nu". In realitate, continutul descifrat de specialisti este "Cel care a scris aceasta inscriptie este Hasan, care traieste ca rob la ghiauri, in cetatea de langa biserica"."(3)

10.30 iesim din Hunedoara spre Densus, unde se afla cea mai veche biserica din tara (atestata documentar din sec XIII, dar constructia dateaza prin elementele sale din sec. II e.n.), construita practic pe stalpii de sustinere ai unui fost altar roman, interiorul ei nu se aseamana deloc cu cel al unei biserici obisnuite. Interesant e faptul ca, desi in ruine si sub schele de refacere, se mai tin inca slujbe in aceasta biserica, unica nu numai prin misterul ce domneste asupra originii ei cat prin arhitectura si modul in care a fost ridicata.

"La Densus e o biserica...bizara, facuta din marmuri si coloane, culese de la Sarmizegetusa.Un mic stâlp din cei patru care sustin ingusta turla e o stela romana purtând numele lui Longinus. E o marmura cu o inscriptie eleganta, luminoasa, frumoasa precum o statuie. Ascunsa in umbra, abia luminata de câteva suvite de soare venind pe niste ferestruici... face impresia unei opere divine furata de genii nocturne" (George Calinescu).  Aflat in apropierea ruinelor fostei capitale a Daciei romane - Colonia Ulpia Traiana Augusta Sarmizegetusa - acest ciudat edificiu al Tarii Hategului a fost obiectul multor controverse iscate intre diferiti oameni de stiinta, dornici de a-i stabili originea. Unii au considerat ca la inceput biserica a fost mausoleul generalului roman Longinus Maximus -  ipoteza apartine lui Aron Densusianu, fiul preotului Vizantie Pop Densusianu din sat, tatal lui Ovid Densusianu si fratele lui Nicolae Densusianu -  devenit prizonier, dar care s-a sinucis pentru ca Decebal sa nu-l forteze pe Traian sa-si retraga trupele în sudul
Dunarii în schimbul eliberarii sale; altii vorbeau de un fost templu roman al zeului Marte; Nicolae Iorga plaseaza construirea monumentului in secolul al XVI-lea, iar istoricul de arta Vataseanu, in ultimul sfert al secolului al XIII-lea.
 S-au facut numeroase investigatii.Dar monumentul continua sa-si pastreze cu indaratnicie taina. Se presupune ca biserica veche din Densus a suferit mari modificari de-a lungul timpului si, in special, la sfârsitul secolului al XIII-lea. Construita din bolovani de râu, caramida cu inscriptii romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare, etc., luate desigur din Ulpia Traiana, biserica din Densus are un aspect straniu, stârnind totodata admiratie si uimire. In semiintunericul care stapâneste interiorul acestei masive constructii se disting cu greu fragmente de pictura ramase peste ani.Picturile de pe registrele superioare ale peretilor naosului ca si de pe altar apartin zugravului Stefan.Semnatura cu care acesta si-a pecetluit opera se poate vedea si azi. Profilate pe un fond ultramarin, figurile executate vadesc realele calitati artistice ale mesterului. Particularitatile operei zugravului Stefan ne trimit cu gândul la pictura bisericii Sf. Nicolae din Curtea de Arges, realizata in secolul al XIV-lea. Asemanarea duce la presupunerea ca acest mester ar fi fost un reprezentant al artei din Tara Româneasca in Transilvania."(4)

'Cert este ca biserica se afla pe temelii romane. Hramul este sfântul proroc Ieremia, sfânt al Vechiului Testament si al evreilor. Ziduri si caramizi romane descoperite arata ca aici a fost o vila rustica romana,'' completeaza parintele Daniel.  
Pictura apartine unui anonim din secolul XIV. Ceea ce surprinde mai mult este eclectismul acestui monument. Coloane inegale de la temple, pietre decorative de la fostele bai publice si-au gasit locul în zidarie, lânga lespezi votive.  
Românii au folosit pietrele funerare ale romanilor pentru cea mai veche masa de altar din tara. Sfânta mucenica Marina biciuieste diavolul pe un stâlp.
Pe alt stâlp, se vede Treimea sacra de la Densus, unica în lume. Dumnezeu este un localnic batrân, cu plete albe. El tine mâinile pe umerii lui Iisus. Amândoi poarta camasi românesti, cu motive geometrice hategane. "Geometria este obligatorie si nu stim nici acum de ce aveau stramosii nostri nevoie de geometrie mai mult decât toate popoarele vecine si din toata Europa".  
Un porumbel deasupra batrânului întruchipeaza Sfântul Duh. ''Aceasta reprezentare a Sfintei Treimi este cu câteva decenii mai veche ca icoana lui Rubliov de la 1425 din Zagorsk, de lânga Moscova,'' apreciaza parintele Daniel. Parintele Dumitru Staniloaie considera biserica ''o minune a geniului românesc.''  
''Geniul'' nu i-a dat afara din casa totdeauna pe multi români si de aceea unii au pus marmura romana pe sub grajduri, în timp ce politicienii si carturarii se mândreau cu originea noastra. Venind aici, unii nu stiau ca biserica este imprimata pe bancnota de 5000 de lei, alaturi de Avram Iancu. Cine ajuta la restaurarea sfântului lacas, asa cum cer regulile pietei libere si civilizate?  "
România Libera, 26 Septembrie 1998

Pana la Densus panorama e mirifica, fundalul fiind reprezentativ prin profilarea Retezatului la orizont.Satul e izolat si linistit, la 12km de Hateg si 8km de Sarmizegetusa Ulpia Traiana.Parintele de acolo ne dezvaluie cu o voce blanda si evlavioasa istoria bisericii.Stam mai mult de o ora, fermecati parca de vorbele preotului si de frumusetea si linistea locurilor. Continuam cu vizitarea ruinelor de la Sarmizegetusa, aflate la sosea, la 6km din Hateg spre Caransebes.

"Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa - capitala Daciei Romane - se ridica odinioara la poalele muntilor Retezat, in partea de sud-vest a Tării Hategului de astăzi. Orasul se afla la 8 km departare de trecatoarea care face legatura intre Banat si Transilvania si care purta in antichitate numele de Tapae, astazi Portile de Fier ale Transilvaniei. Nu se cunoaste cu exactitate data intemeierii capitalei. O inscriptie descoperita la inceputul secolului al XVI-lea, in hotarul satului Gradiste - Sarmizegetusa consemneaza: "Din porunca imparatului Cesar Nerva Traianus Augustus, fiul divinului Nerva, a fost intemeiata Colonia Dacica prin Decimus Terentius Scaurianus, guvernatorul sau". Numele guvernatorului provinciei arata ca intemeierea noului oras a avut loc in primii anii dupa cucerirea Daciei (dupa unele pareri 106-107, dupa altele intre 108 -110). Intemeierea coloniei a fost marcata si prin baterea unei monede (sestertius) emisa la Roma, din ordinul Senatului, dedicata "celui mai bun principe" - imparatului Traian. Alegerea de catre imparatul Traian a locului pentru orasul care-i va purta numele n-a fost intamplatoare. Prin asezarea sa metropola se bucura de anumite avantaje strategice si economice. Muntii Retezat la sud si Muntii Poiana Ruscai la nord constituiau bariere naturale greu de strabatut pentru eventualii atacatori.Capitala al carei territorium se intindea de la Tibiscum la Micia pana la intrarea Jiului in defileu, se putea dezvolta in liniste, aparata fiind de castrele Tibiscum (azi Jupa), Voislova, Micia (Vetel) si Bumbesti.Prin Ulpia Traiana trecea drumul imperial care venea de la Dunare si facea legatura cu extremul nord al provinciei, la Porolissum (Moigrad).Orasul antic inchidea o suprafata inconjurata de ziduri de aproximativ 32 ha.In inima orasului se intersectau cele doua drumuri principale (cardo maximus orientat nord-sud si decumanus maximus orientat est-vest), la intretaierea acestora aflandu-se principala constructie publica - Forul.Orasul nu se restrangea insa la teritoriul inconjurat de ziduri. Dincolo de ziduri, pe o mare intindere, erau situate casele (villae), ateliere mestesugaresti (caramidari, sticlari), temple si alte constructii publice sau private. Tot in afara zidurilor se gaseau si cimitirele orasului (sepulcreta) identificate atat la est cat si la vest de incinta. Populatia lui se putea ridica la 25.000 - 30.000 de oameni. Prin stradania arheologilor au fost scoase la lumina constructiile si amenajarile de odinioara a Ulpiei Traiana, precum si numeroase obiecte de uz curent ce sunt adapostite de muzeul din imediata apropiere a sitului"(5)

Daca vizitati Sarmizegetusa Romana, NEAPARAT faceti efortul de a o vizita si pe cea Dacica. Daca Ulpia Traiana (romana) te-ar putea impresiona prin maretia si fastul coloanelor de marmura, Sarmizegetusa Regia (Dacica) te va purta sigur in magie si mister. E situata in Muntii Sureanu, localitatea Gradistea de Munte, cam la 40 de km de Orastie. Drumul trece prin Costesti unde se mai pot vedea doua cetati: Costesti si Blidaru. Iar pe platoul pe care se afla Sarmisegetusa se poate campa, exista si un izvor. Acum citiva ani cind am fost drumul (oricum neasfaltat) de citiva km intre sat si cetate fusese rupt de ape si era in reparatii, nu stiu daca se poate ajunge cu masina chiar pina la cetate.

Din lipsa de timp, sarim peste vizitarea cetatii Colt, la 15 km din soseaua spre Caransebes, spre Rau de Mori.

"Cetate medievala construita pe inaltimile din apropierea Manastirii Colt, intemeiata de familia Candea (Kendeffy). Desi astazi este in ruina, se poate observa amploarea constructiei si utilitatea data de amplasarea strategica, amplasare care ofera o vedere extinsa asupra Tarii Hategului. Exista controverse asupra datarii ei, majoritatea documentelor istorice mentionand-o ca fiind construita in sec. XIV. La fel de controversat este si subiectul privitor la inspiratia pe care i-a oferit-o aceasta cetate scriitorului Jules Verne. Desi unii autori combat aceata versiune exista date care sa sustina ca intr-adevar acesta este "Castelul din Carpati" al cunoscutului scriitor francez. Accesul la cetate se face pe o poteca marcata ce pleaca de langa Manastirea Colt, localitatea Rau de Mori, amplasata pe Valea Rausorului, una din portile de intrare spre Retezat."(6)

 Ramasi doar 2 masini (solenza si fiat), dacia nova fiind mult mai punctuala decat noi la intalnirea cu Daniel Humelnicu (Hume) in Caransebes, omul de baza si organizatorul acestei ture, pornim si noi in viteza spre proaspat ratatul loc de intalnire. Pe drum, fiatul are o pana, si mai pierdem o ora, astfel ca, la 15.30 suntem in Resita, unde facem ultimele cumparaturi alimentare si mancam. Parasim Resita la 17.00 si ajungem in Sasca Montana la ora 18.30, cu o intarziere de 3 ore fata de plan. (pe aceasta cale ne cerem scuze tuturor celor care au asteptat dupa noi...). Ne intalnim in Sasca Montana cu: Hume, Catalin Olteanu & Raluca, Marius Iloaea&Dana, Vali Mirea. Suntem 15 persoane.

"Cheile Nerei sunt situate in nordul Banatului, in zona sudică a Munților Aninei și partea nordică a Munților Locvei, in centrul unei zone de calcare jurasice si cretacice si se intind pe o lungime de 28 km. Suprafata totala a Parcului National Cheile Nerei-Beusnita este de 45.561 ha. In cadrul rezervatiei se gaseste o mare varietate de specii floristice: 18 specii mediteraneene, 58 specii balcanice, 87 specii sub-mediteraneene etc. Printre raritatile floristice ale Romaniei se numara Alunul Turcesc. Fauna este reprezentata in cadrul rezervatiei de scorpion, reptile, amfibieni etc. Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița include 6 rezervații declarate și una propusă

Munții Aninei, în zona parcului, au principalele vârfuri pe aliniamentele Dealu Simionului, Custura Cetății (658, 9 m), Grohanul Mare (1044, 1 m), Vârful Leordiș (1159, 7 m), Vârful Pleșiva (1143, 7 m); Vârful Eșălnata (915, 4 m), Cârșia Mare (1097, 4 m), Dealu Cornetu Mare (821, 6 m). Altitudinea coboară în Valea Nerei până la 150 m, fiind o diferență de nivel totală de 1000 m. Regiunea este caracterizată de platouri calcaroase ridicate de unde pornesc pantele accentuate ale unor văi ce străpung adânc pachetul de roci carbonatice: Cheile Minișului, Cheile Nerei, Valea Beului, Valea Ciclovei, Valea Oraviței, Valea Cremenița. Platourile calcaroase înalte (Poiana Roșchii, Poiana Lisovacea, Poiana Odobașnița) au majoritatea formelor endo și exocarstice, unele dezvoltate la contactul cu gresia de Golumbu: izvoare, ponoare, peșteri, avene, pereți calcaroși, chei. Platouri cu lapiezuri și doline în Poiana Florii, Dealu Lișvaru, Păuleasca, Poienile Femeia Moartă, Cornetu Mare; dornele din Valea Rea; Izbucurile Bigăr, Lapușnic, Moceriș, Dugin, Tisia, Beușnița, Vicinic, Simion, majoritatea cu mari depuneri de travertin în care s-au dezvoltat cascade (Moceriș); peste 300 cavități.

Munții Locvei: zona inclusă în parc este în întregime carstică, caracterizată de platouri cu doline, lapiezuri și avene (Cărbunari, Stăncilova, La Poieni), străpunse de văile: Șușara, Cremenița, Ogașu Porcului, Ulmu Mic, Ulmu Mare. În zonă au fost descoperite până în prezent 145 cavități.

Endocarstul: Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița ocupă zona centrală a Sinclinoriului Reșița - Moldova Nouă, zonă carstificată până la altitudinea maximă de 1160 m. Principalele sisteme carstice sunt: Ponor Lisovacea; Avenul de la Insurgența Golumbului (-10, 6 m), Peștera cu Apă de la Bigăr (30, 0 m), Izbucul Bigăr, Peștera Întunecoasă din Poiana Roșchii (1505, 3 m), Izbucul Lăpușnic, Peștera Ponor (50, 0 m), Peștera Plopa (760, 0 m). Cavități importante: Peștera Boilor (126, 0 m), Peștera Gaura Porcariului (152, 0 m), Peștera Dubova (348, 0 m), Peștera cu Horn (195, 0 m), Peștera cu Apă din Valea Șușarei (151, 8 m), Peștera nr. 1 din Stâncile Ursoanei (102, 0 m), Peștera din Capul Balaban (299, 0 m), Peștera cu Cascade (104, 0 m), Peștera cu Prăbușiri (117, 0 m), Peștera Meandrată (323, 0 m), Peștera din Poiana Pleșivei (239, 0 m), Peștera Ponor Uscat (265, 0 m), Peștera de la Cotu Porcului (100, 0 m), Pștera Găurile lui Miloi nr. 2 (132, 0 m), Peștera de la Cârșa Roșie (149, 0 m), Peștera cu Scorpion (109, 0 m), Peștera de la Captare (960, 2 m), Peștera Suspendată (113, 0 m), Peștera Albă din Valea Minișului (120, 0 m), Peștera Lenuța (108, 0 m), Peștera Bijuteria din Muntele Rol (151, 0 m), Peștera de sub Padina Popii (101, 0m), Peștera Mică din Rol (100, 0 m), Avenul Speranței (-80 m), Avenul Speotimiș nr. 3 (-59, 0 m), Avenul din Valea Ulmul Mic (-102, 5 m), Avenul de la Pogoane (-57, 2 m), Avenul de la Izbucul Moceriș (-68, 0 m), Avenul Odobașnița nr. 5 (-62, 0 m), Avenul celor Trei (-70, 8 m), Avenul Mare de la Păulesca (-51 m), Avenul din Răspâ ntii (-57, 0 m), Avenul Uteriș (-66, 0 m), Avenul cu Peșteră (-57, 0 m), Avenul cu Sifon (-62, 2 m), Avenul de sub Vârfu Radoșca (-68 m), Avenul Pădurarului (-67, 0 m), Avenul nr. 1 din Muntele Simion (-92, 0 m), Avenul din Dosul Simionului (-53, 0 m).

Bibliografie: B. Bădescu & al.: Arealele protejate din Județul Caraș - Severin, ASER"(7)

La ora 19.00, dupa ce am lasat masinile parcate in fata magazinului vis-à-vis de biserica, pornim cu rucsacii in spate spre Sasca Romana (1km). Dupa intrarea in sat, cotim prima strada la stanga, trecand pe langa o pensiune mare recent deschisa (pensiunea Cheile Nerei). Iesim din sat si, la 500m de la iesire, pe stanga, traversam Nera pe o punte suspendata. Continuam pe o poteca spre dreapta printr-o livada 150m pana traversam un paraias. Dupa acesta, tinem drumul de care in plan orizontal pe langa o cultura de lucerna pe stanga (se mai face si o poteca in sus, dar nu e buna). Marcajul banda rosie si banda albastra incepe sa apara din loc in loc. Drumul incepe sa urce dupa 250m, printr-o padurice mica. La iesirea din padurice, mai sus, drumul se imparte in doua, o parte urca, alta coboara spre dreapta. Coboram 100m si continuam pe poteca printre ruine de case acoperite de vegetatie. Dupa 300m poteca devine ceva mai interesanta. E sapata in peretele ce strajuieste de sus Nera (20m inaltime) ca o brana sub mangaierea vantului banatean (coșava) si continua cu mici tunele de statura unui om, sapate cu tarnacopul. Ceilalti stiu ca ar fi fost sapate de turci sau traficanti prin 1500??? La 50 de min. de la iesirea din Sasca Romana, fermecati de unduirea branei si alternanta tunelelor daltuite, ajungem la Podul Bei, loc de varsare al Beului in Nera si intersectie de drumuri forestiere, in care drumul forestier ce vine 10km din satul Potoc se imparte in doua: unul urca 5km pe Valea Beului la pastravaria de sub Ochiul Beu, si celalalt ajunge la Cantonul Damian pe firul Nerei spre amonte (4km), punct de intrare prin chei spre Lacul Dracului. Se poate ajunge cu masina mica si la pastravarie si la canton, drumul forestier e bun, dar am inteles de la oameni ca ar fi cam prost in satul Potoc, din care se si observa un indicator spre pastravarie. Dupa o scurta pauza, continuam pas alert spre pastravarie pe banda albastra, vizibila foarte rar, unde campam pe intuneric, in zona ingradita special amenajata, dupa ce vorbim in prealabil cu paznicul de acolo, care ne aprinde chiar si lumina la un stalp din poiana. Cina si somnul incheie aceasta zi lunga.

    Vineri 30 apr.2004 trezire la 8 dimineata.Soarele incalzea deja minunata poiana si corturile.Luam micul dejun in foisorul din poiana. In timpul noptii au mai venit trei preieteni din Tg. Jiu: Catalin Dascalu (Coco), Radu Popescu (profesoru'), si inegalabilul Medregan Maximilian (Ben). Dimineata e mai lejera, deoarece traseul din aceasta zi e scurt.Pe o pancarta vedem ca se percepe o taxa de 50k lei pentru acces in Rezervatia Naturala 'Cheile Nerei'.Plecam la ora 11.00 spre lacul Ochiul Bei. Trecem prin curtea pastravariei in ale carei bazine se zbat sute de pastravi. Putem cumpara: 110mii/kg, un pastrav avand in jur de 300g. Continuam cu gandul ca vom cumpara la intoarcere.Pe drumpoze si discutii multe. Gasim si fotografiem chiar si un scarabeu, un gândac care traieste nu doar pe V. Beului si care impresioneaza prin coloritul lui, considerat sacru la egipteni in vremea faraonilor. Dupa 2km ajungem la Ochiul Beu, un ochi de apa albastra fermecator si ireal parca prin culorile de smarald clipocind la trecerea vreunui pastrav linistit sub mangaierea razelor de soare descompuse in apa clara. Ochiul de apa e instalat intr-o dolina formata deasupra unui izvor vaucluzian - alimentat de un izbuc submers (izvorul se afla chiar in lac) - adancime 3.5m, supraf 284mp, 310m alt, volum 313m3, debit din lac 0, 3m3. Apele sale - splendid colorate in verde-albastrui - se spune ca nu ingheata niciodata. Ele se unesc putin mai jos cu apele paraului Beusnita, dand nastere paraului Bei.


Langa acest mic iezer, cascadele paraului Beusnita ce dau un efect superb padurii atrag fotografii grupului. Traversam podetul de la ochiiul Beu si urcam 100m pana iesim la un fost drum. Poteca marcata cu triunghi albastru urca prin preajma paraului Beusnita, ale carui ape cad peste micile praguri de tuf calcaros, formand microcascade, tradand parca frumusetea ce va urma. Cascadele Beusnitei, unice in peisajul romanesc prin frumusetea si originalitatea lor date de procesul de concretionare prin depunerea carbonatului de calciu pe crengi, copaci cazuti si pietre, luand astfel nastere tuful calcaros. Asa iau nastere baraje de travertin cu creste dantelate, albicioase, ce adapostesc in spatele lor gururi (adancituri, mici bazine) in care se acumuleaza apele paraului. Trecem printr-o poiana larga  si dupa 200m ajungem la cascada Beusnita (alt.  410m, inaltime cascada: 15m). Superba...merita vazuta!!! Beusnita "este bogat concretionata, acoperita cu muschi verde, cu numeroase caverne spre baza ei, peste care apa se arunca in panze transparente, stralucitoare, adunandu-se in dantelaria gururilor de mai avale". Poze multe, clipe de bucurie si exaltare pentru toti. Inapoi drumul pare mult mai scurt. Mancam de amiaza si, la 15.30 ridicam tabara cu destinatia Cantonul Damian.In lipsa padurarului la ocolul silvic de la pastravarie, nu platim nimic pentru campare.

Coboram cei 5km (banda albastra) pana la Podul Bei si dupa inca 4km (banda rosie) ajungem in poiana din fata cantonului, urmarind indeaproape firul Nerei. La aprox 2 km de Podul Bei inspre canton, din drumul forestier principal se coboara pe  un drum pietruit secundar la dreapta printr-o poiana larga spre canton,existand si o sagata pe un bolovan in aceasta intersectie care indica schimbarea de directie. Raul Nera e tot timpul paralel cu poteca si la canton se ajunge aproximativ pe malul Nerei. Poiana are deja locatari: un grup din Timisoara, in frunte cu Ady Glavan, veniti la catarat. Izvor se gaseste la 5min de poiana, dupa canton, pe poteca spre chei, sau 10min in aval. Camparea si cina fac loc unei seri culturale, recital Ben la guitara si Ady la blockflute la foc de tabara (mai mic, ce-i drept...). Surpriza serii a oferit-o Ionut Campean, care a venit singur din Sibiu, cu ocazie, ajungand in tabara la 12 noaptea, insotit de Alin Ciula si Catalin Pobega, alti doi alpineti inraiti, din Timisoara.

            Sâmbătă 1 mai 2004 trezire la ora 8, mic dejun, la ora 9.45 plecare in chei. 45 de minute mai tarziu, dupa o trecere pe lanturi pe deasupra Nerei pe un perete in care poteca ingusta prezenta ceva riscuri,traversam raul prin vad pana la genunchi. Continuam pe malul drept al Nerei, pe poteca ce taie stanca in brane sau mici tunele. Dupa 1.30 ore, poteca trece prin fata unei pesteri (Pestera Fârna). Desi slab concretionată e interesantă pentru că e ca un mic labirint. Pestera Boilor si cele două pesteri ale lui Vit sunt putin mai sus pe vâlcelul din dreapta intrarii in Fârna.Dupa 2 ore ajungem la o punte suspendata pe cabluri (pasarela).Desi traseul nostru nu trece pe ea, nu rezistam tentatiei de a testa sentimentul unei leganari in cablurile puntii la peste 30m deasupra Nerei. Pe partea opusa, un perete imens pentru catarat strajuie valea. Descoperim si scopul puntii cu acest prilej: accesul la traseele de catarat din zona. Continuam spre Lacul Dracului printr-o poiana insorita, intrand din nou in padure dupa 100m.Pe partea opusa a raului vedem o gospodarie (salas) si oameni trebaluind.Pe Nera apar barci pneumatice (vreo 6 cred). Dupa 1km,poteca urca accentuat in doua etape, pana intr-o sa impadurita unde intalnim indicatoare la intersectie de poteci: stanga N (cruce albastra) 15min pana la Lacul Dracului; dreapta S (cruce albastra) 2.30h pana inCarbunari; inainte E (banda rosie) 1.15h satul Sopot. Continuam urcusul inca 100m spre Lacul Dracului, dupa care coboram accentuat 300m. Dupa 4 ore de marsaluit lejer, ajungem la ochiul de apa provenit din bararea gurii unei pesteri de catre aluviunile Nerei si prin prabusirea boltii pesterii in zona intrarii. Apa din lac provine din Nera prin intermediul fisurilor carstice. Suprafata lacului este de 700m2, adancimea maxima de 9.3m, iar volumul total este de3197m3. Adancimea ii da o culoare mai inchisa de unde vine si denumirea.

 30 min de pauza si poze ne imping inapoi spre tabara. In saua cu indicatoare, grupul se imparte in doua (ora 15.00), o parte revenind in tabara (ora19.00), iar o parte facand un mic ocol prin satul Carbunari-Sasca Montana-Sasca Romana, si ajungand in tabara la 12 noaptea, cocluzionand un circuit de 32-35km in aceasta zi. In tabara, seara culturala din nou, foc si povesti.

            Duminica 2 mai 2004 trezire la 7.00, mic dejun, strans corturile si plecare la 8.45. Facem 40min pana la Podul Bei, si inca 40min pana in Sasca Montana. La12.00 pornim spre Herculane prin Oravita, Anina, Bozovici, Iablanita, Mehadia, toponim de la Meha (muscarie), venit de la existenta unui soi de musca, numita columbaca, aflata in regiune si ayi, in special in pesteri (Pestera cu Musca de pe malul Dunarii inainte de Moldova Noua - (*) bibliografie Ilie Cristescu, 'Tezaurul Cernei'). La 15.30(dupa ce tragem de timp pe drum in urma unor probleme tehnice in orasul Anina) intram in Herculane, statiune balneo-climaterica cu aeroionizare puternica, mergand pana la 2000-2500 ioni negativi/cm3/s, asemanatoare in acest sens cu statiunea Davos din Elvetia. In Baile Herculane, la o altitudine de numai 160m se respira un aer ca la 2000-3000m. Statiunea e renumita si pentru apele sale minerale si termale, benefice pentru tratamentul mai multor boli, cunoscuta si inflorita inca de pe vremea romanilor, impletind legendele romane ce-l canta pe Hercules Salutiferus cu cele ale lui Iovan Iorgovan, eroul locurilor. Atractii de vizitat in zona: podul natural de la Ponoare (impresionant monument al naturii), Cheile Corcoaiei, Crucea Alba, Rezervatia Domogled cu Cheile Țâșnei (in care e orcrotita de lege floarea numita chiar Domogled(sempervirum sp.)), Cheile Prisacinei (cele mai impresionante de pe valea Cernei, vestite prin pesterile ei)"7 izvoare calde", Pestera Hotilor, Castrul roman de la Mehadia, Sfinxul Banatean(Topleț)(*), Facem 2 ore baie in piscina acoperita cu apa termala de la Hotelul Roman (70k intrarea bilet valabit o zi intreaga) si in "cloaca" in aer liber tot de langa hotel (gratis) - (unii prefera o mancare calda la un restaurant) - si grupul se desparte aici, fiecare plecand spre casele lor. Noi pornim in tromba spre Tg. Jiu (18.30), urcand pe V. Cernei, pe langa '7 izvoare'si intrarea in Cheile Țâșnei.

La Dintele Bobotului (intersectia cu drumul spre Cerna-Sat) cotim dreapta in sus. Dupa 3 km de urcus se profileaza deasupra soselei Vf. lui Stan (1466m) pitoresc prin spectaculozitatea verticalelor si goliciunea stancilor in verdele crud din jur.Zona e foarte frumoasa. La 21.00 suntem in Tg. Jiu unde vizitam Poarta Sarutului si Coloana Infinitului, din pacate pentru noi inchise publicului pentru renovare. Alegem ruta Tg. Jiu, Rm. Valcea, Sibiu, in speranta ca traficul va fi mai lejer, dar nu a fost sa fie, asa ca am ajuns in Sibiu la ora 2.00 in noapte, sanatosi si rupti de oboseala.

                                                              "In zadar vueste Cerna si se bate

               De-a ei stanci marete, vechi, nestramutate,

         Si-n cascade albe salta pe-al lor san...

 Apa-i trecatoare, petrele raman!"

 

                                                                             Vasile Alecsandri

Concluzii:

"Pe langa bogatia de informatii cuprinse poate ar mai fi trebuit descris farmecul ireal al Ochiului Bei, lumina filtrata in limpezime care atingand fundul lacului se descompune in culorile spectrale...luciul tulburat doar de siajul fin al gazelor de apa, curmat de miscarea scurta si intotdeauna eficienta a vreunui pastrav...sau poate bucuria reintalnirii vechilor prieteni si bucuria infiriparii a noi prietenii...peripetiile si glumele care ne-au facut sa radem din toata inima...zambetul batranelor care ne priveau din usile casutelor scunde din Carbunari si care primeau cu bucurie cuvinte de binete din partea noastra, frumusetea tacuta si aspra a Sascai Romane. O bogatie de sentimente iscata de cele intalnite in calatoria de 24 de ore..inspre cheile Nerei precum si ce celelalte 24 de ore cat a durat drumul spre casa."

 

Cuvinte ar fi de spus mai multe si mai profunde. Ceea ce stim sigur e ca legatura exista, si o data cu ea, sentimentele memorabile pentru oameni si natura. 

.......poate la o tura viitoare: cert e ca atmosfera a fost una roditoare pentru prietenii adunati acolo din toata tara. Memorabil totul cu noutati la tot pasul. 18 oameni veniti acolo sa vada ceva nou, natura si oameni deopotriva, multumiti si impacati la sfarsitul turei, singurul regret fiind poate timpul scurt petrecut alaturi de prieteni si natura. Tin sa multumesc tuturor ca am avut ocazia sa va cunosc, si in special lui Hume, fara de care aceasta intalnire ar fi fost doar un plan pe hartie. Multumim!!!

 

Ture cat mai faine!!!

Linkuri utile:      http://www.ici.ro/romania/cultura/a_calnic.html

                        http://www.hoinari.ro/localitati/obiectiv.php? cu=18202020030709

                        http://www.hoinari.ro/localitati/obiectiv.php? cu=17244220030717

                        http://www.ici.ro/romania/turism/hd_densus.html

                        http://www.ici.ro/romania/turism/hd_ulpiatraiana.html

                        http://exploratorii.ngo.ro/html/pncnb_ro.html

                        http://harti.mielu.ro/download/anina_sud.jpg

                        http://www.prefectura-cs.eu.org/jud.html

                        http://djonexx.netimage.ro/poze/index.php? set=Cheile Nerei 2004

                         http://www.olteanu.net/poze/index.php? set=munte/2004/nera

http://www.ibin.info/album/? 20040501_nerei

 

04 mai 2004                                        ady beleanu                                            

                                                            ghid national de turism

                                                           

Autor: ady beleanu
Înscris de: ady beleanu
Vizualizări: 36054, Ultima actualizare: Vineri, 14 Mai 2004



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii ANINEI si Munceii DOGNECEI  
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii