Munte la Miorita... Din greseala... Ajunsa la Valea Dorului raman dezamagita! Cabanier...
rece, neprimitor....manele... priveliste-nu! Teama de necunoscut, pe munte,
iarna, ne intoarce deci la Miorita.... traseu banal si totusi frumos!
Munte la Miorita! Primul meu traseu acum aproape 7 ani!!! Frumos! Primii
pasi prin padure, primele clipe in care simt ca nu mai pot si vreau sa cedez!
Prima satisfactie pe care mi-o aduce el, muntele, cand zaresc cabana unde stiu
ca imi voi odihni picioarele. Primele cantece de munte pe care le iubesc "la
prima vedere", primul cabanier care canta si bea cu noi... Prima oara cand aud
viscolul cum bate in geam, cand simt pustietatea cum loveste cabana... Prima
data cand dorm intr-o camera cu prici, in patul de deasupra....si sunt atat de
incantata!:)) Primele lacrimi de plecare, pentru munte, si prima apasare la
gandul ca nu il voi revedea curand....
Atunci am descoprit o parte, o mare parte, din acel ceva ce imi lipsea atat
de mult! Atunci am stiut ca vom ramane legati pentru totdeauna, ca ma va
asculta ori de cate ori voi dori sa-i vorbesc si ma va mangaia cand sufletu-mi
va cere mangaierea! Atunci am simtit pentru prima oara caldura zapezii si a
vantului din padure.... atunci am zarit pentru prima oara copacii zambindu-mi
si am auzit primele sunete ale tacerii.... atunci am iubit pentru prima data
raceala unei stanci... Atunci am vazut pentru prima oara stelele sperantei pe
cerul incarcat cu ganduri... Atunci m-a salutat prima oara din mers timpul...
care trece grabit pe langa noi...
... acum, din nou la Miorita!
Nu mai e de mult cabanierul care canta si bea cu noi, nu mai auzi de mult
viscolul batandu-ti in geam, nu mai simti caldura cabanei si nu mai asculti
cantece de chitara!
Totul s-a schimbat atat de mult! Doar gandul meu va trai vesnic alaturi de
primul pas in padure, de prima mangaiere a stancilor reci, de primul zambet al
zapezii si prima lacrima din coltul ochiului.... Doar sufletul meu a ramas
acolo, in camera de demult, vesnic luminat de soarele orbitor din acea prima
dimineata pe munte.... si doar privirea
mea va pastra prima fotografie a mesei pline de prieteni, band vinul rosu de
tara, fumand tigari ieftine si cantand minunatele cantece ale lui, ale
muntelui... ignorand primul salut in trecere al timpului...
22 nov. 2003
Corina
Corina Tatu, Joi, 2 Feb 2006, 19:19 