Consemnare 11 09 2002
M-ţii Gutîi
Creasta Cocoşului-Secătura
Frumuseţea, puterea de fascinaţie a unui loc, grandoarea,
monumentalitatea acestuia nu rezidă, neapărat, în masivitate şi înălţime.
Mi-am dat seama, nu pentru prima oară, de acest lucru efectuînd decurînd o nouă,
scurtă tură, în acest peisaj apropiat Băii Mari (25 km pe DN18).
De remarcat în mod
deosebit efortul, şi rezultatele pe măsură, ale Salvamont Baia Mare care
au remarcat cubandă
albastră traseul Baia Sprie-Cantonul Silvic 1 (de pe DN18)-Poiana Boului (2-21/2 h) pe Drumul Măriuţii,
respectiv cu bandă roşie,
prin Pasul Gutâi (987 m-HanulPintea Viteazu) vf. Igniş- 1307 m/Creasta
Cocoşului-1428 m (5-7 ore), din care traseul spre Creasta Cocoşului se
parcurge, fără dificultate, în 11/2-2 h.
Fericită ideea ca în Pasul Gutâi, la debutul traseului spre cel mai
circulat traseu, Poiana Boului-refugiul Salvamont -Masa Domnilor-Creasta
Cocoşului să se fi amplasat, pe un trunchi-suport amintind de o
tradiţională troiţă, un panou cu harta turistică a masivului, relaţii
ref. la marcaje, timpi de parcurs, tel. Salvamont etc.
Dacă Creasta Cocoşului a atras turişti apoi alpinişti, începători,
parcurgînd emoţionaţi traseele şcoală, sau avansaţi, angrenaţi în diverse
competiţii, prin ineditul formei, pereţii săi andezitici, oglindirea în
misterioasele Tăuri ale Chendreoaiei(funduri
sau ochi de mare) situate înspreN, într-o vastă
turbărie activă, dacă vf. Gutâi (1443 m) şi Gutîiul Mic (Trei Apostoli) au
constituit adesea obiectul unor trasee de creastă sau circuite turistice de max.
o zi (uneori integrîndu-se şi Tăul Morărenilor de pe versantul estic, dinspre
loc. Mara), vf. Secătura, cuLaba
de Iepure, ciudatele-i forme de piatră, suprapuse plăcinte,
pinteni
avîntaţi, turnuri, gheare,
donjoane, forturi, citadele ruiniforme, sfincsi
ciclopici etc., situat oarecum într-o parte, a rămas de cele mai multe ori
neglijată mai ales că, toată acea lume a formelor de basm se pune în valoare
în a doua parte a zilei, atunci cînd soarele, străluminîndu-le, le face să
se înalţe spectaculos peste brîul îngust de făget cu pahidermice trunchiuri
argintii, irizate ciudat cu vişiniu.
Abordarea vf. Secătura este extrem de facilă. Imediat ce am ajuns
sub Secătura, în dreptul turbăriei, identificabile mulţumită aspectului defarfurie
răsturnată cu fundul în sus (la sfărşitul lunii mai decorată cu albele pămătufuri
de Barba moşului) ,
urmînd marcajul bandă roşie, ne orientăm la dreapta (spre aceasta, S) parcurgînd
ascendent un sinuos fost drum de TAF, înierbat. Ajunsi la lizieră
continuăm ocolirea prin dreapta, prin pajiştea alpină sau, pe poteca pastorală
ce copiază fidel stîncăriileS-SV ale Secăturii, suind apoi ceva mai
susţinut, trecînd pe lîngă o mică grotă (la stg. potecii, posibil refugiu în caz
de vreme neprielnică) , ieşind apoi printre tufe de ienupăriş în gol alpin,
de aici, spre vf. Secătura situat la aprox. 15-20 min. mai sus deplasarea
efectuîndu-se pe potecile săpate an de an de turmele de oi şi capre.
Dacă nu dorim să suim pe vf. Secătura şi continuăm, printr-o mică
înşeuare a brîului de făget, spre poienile alpine sudice de sub Secătura şi
Gutâiul Domanei, în max. 10 min., dăm pe stg. de un izvor excelent, cu apă rece
gheaţă şi o poiană frumoasă, prelungită cu limbi descendente spre poteca ce,
acompaniind un incipient pîrîiaş, ne scoate repede la Cab. Minieră Cavnic
(posibil, excelent loc de cazare după o prealabilă programare). Din poiană, primăvara şi toamna
punctată de părăluţe -Bellis perenis
privind spre masiv
(E-NE) avem o
încîntătoare imagine, aproape similară celei din rezervaţia M-ţilor Apuseni,
Scăriţa-Belioara. Există posibilitatea abordării platoului alpin al Gutîiului pe
potecă pastorală şi din această poiană, ajunşi sus, putînd opta spre vf.
Secătura,
Laba de Iepure, Creasta Cocoşului (prin traversarea spre E-NE,
primăvara, din mustul topindei zăpezi, întîmpinîndu-ne mii şi mii de brînduşe-Crochus
vernus, violete dar şi frecvente mutanţe cu petale albe, ghiocei
bogaţi/luşcuţe-Leucojum verum
, călugări/măseaua ciute/cocoşei-Eryhronium
dens canis, degetăruţi -Soldanella
hungarica, primule-Primula
veris, Floarea Paştelui- Anemone nemorosa
, brebenei -Coryalis cava, viorele -Scilla bifolia, etc.
, vara savuroasele fructe dulci-acrişoare de afin -Vaccinium myrtillus
sau cele acrişor-amărui de merişor Vaccinium
viti idae).
După furtuni, ploi de primăvară/vară, atunci cînd negurile lăptos-albe
se ridică leneşe din brîul de făgetul, punctat cu verzi-întunecate lumînări de
molid, eliberînd treptat formaţiunile stîncoase cu siluete misterioase de
stafii, Secătura, ca şi întreg versantulN-NV, tăiat de fuiorul unui pîrîu prăbuşit în frumoasă cascadă,
ce o leagă de Crasta Cocoşului, pare o amplă, inegalabilă stampă japoneză.
Surprinderea hergheliilor de cai scoşi de moroşeni la păscut, după lucrările
de primăvară, pe platoul alpin, în zona de La
valauă, deasupra cascadei, ivindu-se
magic din spuma aceloraşi neguri frizează suprarealul.
Am avut şansa de-a cunoaşte, puţin cîte puţin, frumuseţile treptat
revelate ale Secăturii, Gutâiului Doamnei, celor Trei Apostoli, bătînd,
indiferent de anotimp/momentul zilei, metodic, mereu atent la detalii, la
impactul luminii, flora extrem de generoasă, surprinzînd, absolut
neaşteptat, proiecţia stîncăriilor în efemera oglindă a ochiurilor nivale de
apă , chiar si zborul-săgeată al cîtorva raţe sălbatice ce găsiseră cele
3-4 tăuşoare-turbării, decise să cuibărească atipic, în zonă.
Am visat (nepermis oare?) la clipa în care, Dir. Silvică MM,
adm.publică locală Baia Sprie, Electrica SA Baia Mare (care a cam subminat
peisajul prin nou construita linie de înaltă tensiune), ecologişti, ONG-uri,
iubitorii naturii, vor fi purces la decolmatarea tăuşoarelor, refacerea,
permanentizarea oglinzilor de ape, eventual circumscrierea lor cu brîie de
molid, brad şi minunaţi scoruşi sălbatici -Sorbus
aucuparia. Dacă nu din alt motiv cel
puţin pentru acela de-a aflui un sporit număr de (auto) turişti cazabili la Cab.
Mogoga recent redatele în circuit Cab. BTT Şuior sau Hanul Pintea etc.
