Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Știrile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Alpinism și Escaladă - Creasta sudica a Craiului - 19/20.03.2005

Bookmark and Share

Creasta sudica a Craiului - 19/20.03.2005
-membrii: Alex Gavan, Cata Pobega.
Motto: "Climbing mountains outside is climbing mountains inside"- Alex Gavan

Climbing Mountains...

-echipament: semicoarda 40 m Cobra Dry, 2 anouri, piolet de tura, coltari.
...Nimic mai adevarat, fiecare escalada a unui munte este de fapt o escalada e Muntelui interior. Mai mult, la baza fiecarei reusite se afla un Vis personal. Visul meu era sa continui ceea ce am inceput in 11-13 februarie 2005 cu Daniela si Doru.
...Atunci am parcurs doar Nordica. Impreuna cu Alex, am avut o tura frumoasa pe sfarsit de saptamana urcand in Crai, de data aceasta de la ref Grind pe Coltii Gainii pana la Vf la Om (2238m) si continuand spre Sud, pana in Saua Funduri. Retragerea am facut-o spre Dambovicioara-Podul Olt.
...Multi il stiu pe Alex dupa pozele frumoase de pe Alpinet, eu am reusit sa-l cunosc personal in Bucuresti si am avut onoarea sa-l am coechipier in aceasta tura.

Alex Gavan

...Echipament foto avut in aceasta tura a fost covarsitor. Pe langa Minolta meu (care nu merita amintit), Alex a avut un intreg arsenal: Nikon F 801s, teleobiectiv Nikkor 75-300, un superangular Nikkor 18-35, filtre de polarizare si UV. Si sa nu uit de filmele lui Fuji-Velvia 100. M-a impresionat cum transporta Alex aparatul foto pe creasta (la gat, sub geaca, sustinand-ui greutatea cu breteaua de mijloc a rucsacului). Ce vrei, arta cere sacrificii!:)
...Sa-mi incep deci povestirea... Vineri am pierdut ultimul tren spre Zarnesti, asa ca dupa ce am stat la ocazie fara nici un succes, am apelat la un autobuz care pleca din gara Bartolomeu. Ne-am ingramadit deci cu bagajele in autbuzul plin ochi, si la 11.30 pm "debarcam" in centrul Zarnestiului. Planul pt aceea noapte era sa inaintam pana la refugiul Grind de jos sau, daca cadeam morti de oboseala pe drum, sa tragem la o stana, si a 2-a zi, cu forte proaspete sa atacam creasta.
...Mi-am pornit GPS-ul si la Fantana lui Botorog marchez primul waypoint din viata mea. Pe drum a aparut si zapada, mai intai fleoscaita iar apoi in forma de gheata, numai buna de patinoar. Nu o luam prin Cheile Pisicii si optam pt forestier, nu ne pusesem parazapezile si voiam sa ne conservam energia pt ca ne astepta o noapte lunga. Mergem in ritm alert si preferam sa nu aprindem frontalele. Luna, draga de ea, ne da lumina suficienta. Nici o frontala nu se compara cu ea. La o intersectie avem ceva probleme de orientare, asa ca scot harta din rucsac si i-o dau lui Alex. Acesta aprinde frontala si citeste de pe harta: M-tii Bucegi ! Stupoare... Inghit in sec si incerc sa fac o gluma, cum ca, amandoua hartile de pe birou aveau coperti la fel... Alex ma linistete, "O sa ne descurcam f bine si fara harta! Am mai fost amandoi in Crai."
...Asa ca, o apucam voiniceste pe unul din drumuri si dupa vreo 10 minute de mers, decidem impreuna ca am gresit drumul si ne intoarcem pt a-l apuca pe cel bun.:) Odata cu trecerea orelor de mers, zapada creste pe drum si optam pt a ne pune parazapezile. Cand ajungem la intersectia cu drumul spre Pestera, ploaia incepe. Decidem ca e prea tarziu (ora 5 am) si suntem prea obosti ca sa mai urcam in aceea noapte la Grind. Cautam stana pe care eu o vazusem cand am fost cu Doru si Daniela in acel loc si dupa 10 min de orbecait printre brazi, dam de ea. Stana are 3 "dormitoare", alegem unul, aranjam niste cartoane pe jos, intindem izolirele si scoatem sacii de puf. Ce bine ca nu ploua inauntru ! Marchez si acest loc pe GPS. Mancam peanutbutter, ciocolata, salam cu paine si adormim repede, rupti de oboseala.

Obositzi..

Sambata dimineata, sar primul din sac si ma uit pe fereastra. Ploua! Ne continuam somnul si pe la amiaza ne trezim odihniti. Acum afara ninge, vizibilitatea nu e prea buna dar hotaram sa urcam spre Grind. La ora 2pm ne luam ramas bun de la stana si pornim.

Stana..
Bivuac la stana...
Catalin,prin padure...

Trecem pe La Table, apoi pe langa poienile taiate de cei care nu iubesc muntele de pe Valea Vladuscai si facem poze, poate le vom arata la cei care pot face ceva in acest sens... Pe drum Alex este cel mai rational si imi spune ca daca nu urcam azi pana la ref Grind de la vf La Om sa dormim acolo, nu vom avea timp sa facem creasta.
...Pe mine asta ma indarjeste, si trec cu voinicie in fata la spart urme. Zapada nu este asa mare ca si in tura trecuta, intram insa de multe ori pana la genunchi. Ne apropiem deci de ref Grind (de jos) si nu intelegem de ce peisajul este asa schimbat. Parca cineva a taiat toti copacii si i-a aruncat la pamant. Ne dam seama ca nu ne afundam de loc in acel loc si cuvantul AVALANSA ne iese pe gura.
...Da, acolo fusese o mare avalansa, de fapt au scris unii pe Alpinet de asta, dar noua nu ne vine sa credem ce vedem. Refugiul este inzapezit in spate pana la acoperis, iar usa nu se mai poate deschide din cauza zapezii. O fereastra sparta ne spune ca pe aici au intrat si altii inaintea noastra in refugiu. Privim in jur si ne ingrozim: o avalansa intr-un loc despre care multi ar fi bagat mana in foc ca e 100% sigur?! Intram inauntru pentru cateva minute doar ca sa nu stam in ninsoare.
...Ne e foame si sete. In lateral si prin spate zapada a spart refugiul si a umplut locul pt priciul de jos. Si soba este inzapezita...

Refugiul Grind...

...Ne uitam la ceas, este ora 4 pm. Iesim din refugiu si urcam spre Vf la Om pe piciorul Coltii Gainii. Cat am avut resturile avalansei intarite sub picioare am mers ca boierii, curand insa a trebuit sa o luam la dreapta si atunci am simtit cum zapada se schimba. La un moment dat, Alex imi face un semn si sopteste: Ursul! Ma opresc si incerc sa privesc undeva la o departare de 100 m. Acolo, dupa un bradut singuratic se pitea ceva.
...Alex si-a pus teleobiectivul si am inceput sa ne apropiem incet, pt a trage cateva cadre. Dupa vreo 20 de m de urcus, ne-am oprit sa pozam. Animalul isi zvarlea capul ciudat, parca ar fi foca...iar coada pare a unui dinozaur. Cu siguranta nu e un urs! Inaintam iarasi pt ca ceata nu ii permitea la Alex sa obtina poza mult dorita si vedem cum vietatea parca intelege ca nu mai poate ramane pitita dupa brad si iese la iveala, facand pasi hotarati spre un alt desis de brazi. Ne dam seama repede ca...e o pasare. Dar e imensa!!! Isi desface coada si vad ca seamana cu un fazan. Isi ia zborul in curand asemeni unui cocos de munte. O sa intrebam pe cineva care stie ce "GavanumPobegorum" am vazut noi acolo:) Urcam spre creasta pe acest picior numit "Coltii Gainii", care se spune ca e ferit de avalansa. Rafale de vant imprastie ceata. Urcusul este greu, dar fiecare metru castigat ne bucura, pt ca ne apropie de visul nostru. In unele portiuni sunt necesari coltarii dar preferam sa mergem cu atentie si sapam trepte in zapada intarita. Observam ca pe masura ce ne apropiem de creasta, vantul se inteteste. Urcam portiunea finala spre Vf la Om in speranta ca vom mai prinde spectacolul apusului.
...Ceasul este undeva in jur de ora 7pm. Ajungem in creasta si suntem intampinati de o natura dezlantuita. Un uragan ne izbeste cu putere dinspre vest. Linia orizontului rosiatic de culoarea sangelui e patata de niste nori negri, subtiri si alungiti. Sunt cei mai frumosi nori de furtuna pe care i-am vazut pana acum! Ce n-as da sa-i pot poza! Dar rafalele ne culca rapid la pamant, ne privim ingrijorati si intelegem ca situatia este critica, in cateva minute va fi intunerec. Trebuie sa fugim cat mai repede de acolo! De legat in coarda nici nu incape vorba, trebuie sa ne lasam cu toata greutatea intr-o parte ca sa nu zboare vantul turbat peste creasta. Mergem in sir indian, si ne lasam la pamant deodata tinandu-ne de brate atunci cand simtim ca nu ne mai putem impotrivi infernului. In acel moment, ace mici le simtim patrunzand in ochi si suntem fortati sa-i inchidem, ochelarii mei de vedere pe care am avut nenorocul sa-i am pe ochi in aceea zi au inghetat instantaneu si strig dupa Alex ca nu mai vad nimic. Creasta care coboara de la vf ...La Om pana la ref Grind desi are cativa zeci de metri, pare sa nu se mai termine. Betele telescopice nu am puterea sa le infing in zapada inghetata pt ca vantul mi le smulge ca pe niste chibrituri. Simt cum chinga in care sunt tinute imi sugruma incheietura mainilor. Desi am cagula pe fata, nu mai imi simt obrazul si gandul imi fuge la izolirul meu de pe rucsac. Oare mai e acolo?! Urlu dupa Alex, el urla la mine si asa ma ghidez. Ajungem in sfarsit la refugiu, tragem zavorul si ne ascundem inauntru. Niciunul dintre noi nu mai spune nimic. Oare la cati pasi eram de moarte?

Obositzii...

...Atmosfera se mai destinde cand in refugiul mic, palpaie flacara aragazului. Topim zapada si ne hidratam cu supe, bem multivitamine si mancam pireu inveliti in sacii de dormit. Este ora 8pm. Sunam prietenii si ne descarcam, a fost cel mai puternic vant pe care l-a simtit Alex in toate zilele lui de mers pe munte. La fel era si pt mine.
...Nu am prea avut somn, primisem vesti prin telefon ca si in Bucegi a fost vant puternic si ceata in aceea zi, dar ca vremea se va imbunatati a doua zi. Zgomotul asurzitor facut de vantul care lovea refugiul toata noaptea, m-a facut sa fiu un Toma necredinciosul... Oare visul meu va fi destramat, spulberat de acel vant?!
...Dimineata a sunat ceasul la ora 6am. Iesim din saci stramband din nas. E f frig! Dar vrem sa pozam rasaritul! Vantul s-a mai domolit, o mare de nori ma indeamna sa fac rapid o panorama verticala de 9 poze cu micul meu aparat.
...In timp ce Alex urca pe Vf Grindului pt a poza creasta scaldata in lumina aceea splendida, eu pregatesc laptele cu musly. Tr sa mancam si sa plecam cat mai rapid pt a beneficia de vremea buna. Sa nu uitam ca daca ajungem in Saua Funduri, ne va lua mult timp si pt retragere.

Refugiul Grind ..

...Echiparea cu parazapezile inghetate ne ia f mult timp, mainile ne ingheata de frig. Ne punem si coltarii, ne scoatem pioletul si parasim refugiul, ambii f nerabdatori. Eu prefer sa merg cu ambele bete pt echilibru, pioletul il pun dupa o metoda care s-a dovedit a fi f eficienta, explicata mie de Adi Glavan (pioletul bagat la spate dupa breteaua rucsacului, ca o sabie Ninja, gata oricand de atac). Am hotarat impreuna cu Alex sa nu ne legam in coarda, pt a merge cat mai rapid. ...Am convenit ca o vom scoate atunci cand intalnim un pasaj cu adevarat dificil.
Creasta s-a dovedit a fi atat de bine inghetata, incat am zburat cu coltarii. Coarda nu am folosit-o deloc (pe nici o portiune din creasta), Alex a folosit doar pioletul, iar eu am alternat betele de schi cu pioletul. Zapada inghetata scrasneste sub coltari, deslusesc parca in mersul sacadat de lovitura batului si infingerea coltarului un "CIOAAAAUA":) Soarele ne incalzeste fetele, vantul slab dar taios arunca particule mici de zapada in aer, formad varteje.
...Creasta pare o corabie pe o mare de nori, o fregata cu mii de panze ce trebuiesc intinse, iar noi suntem matelotii. De data asta avem soare, si apasam pe rand pe declansataore. Alex ramane in spate si face poze multe, chiuie de fericire, de abia asteapta sa le vada developate.
...Din cauza frigului, dupa ce fac un zoom in ochelarii lui Alex, un mecanism ingheata in aparatul meu si raman cu lentila aparatului deschisa. Observ ca si bateria s-a terminat, ce bine ca creasta nu mai e spectaculoasa pt poze si ne apropiem de Saua La Funduri.


...Spre est, vedem pe fiecare scoc si valcel cate o avalansa cursa. Daca la inceput ne miram, acum ni se parea ceva obisnuit. Parca Craiasa isi scuturase intr-o noapte tot ce era in plus in greutate depus pe haina sa alba. Dar nu putem fi voiosi si sa trecem cu vederea faptul ca Craiasa plange.
... Chiar sub noi, spre vest, padurea isi plange copacii pierduti. E o intreaga exploatare in acest Parc National ! E strigator la cer. Alex face poze cu defrisarile masive si speram ca poate se va lua o decizie buna in acest sens pana la urma.
Este ora 11.30 am cand ajungem la destinatie, Saua Funduri.


...Daca e sa compar cele 2 portiuni din creasta (urcate la intervale diferite de timp), e adevarat ca urcusurile si coborasurile sunt mai domoale decat pe Nordica. Sunt portiuni inguste aici insa, care se leaga pe distante mai lungi decat pe Nordica. Am ocolit cu atentie cornisele care existau si aici. Coborarea am facut-o din Saua Funduri direct spre est, ghidat de Alex. Intram in zapada pana peste genunchi in unele locuri din padure, dar pana la urma am dat de un fir al raului care ne-a scos la un forestier vazut de noi chiar din creasta.
... In 2 ore de cand am parasit creasta eram la Cabana Brusturet! Au urmat apoi Cheile Brusturetului (am vazut trasee de catarat pitonate aici), apoi Dambovicioara, Cheile Dambovicioarei (am observat pestera Dambovicioarei si mi-am propus sa mai revin pe aici la primavara cu bike-ul). De aici ne-a luat o masina si ne-a dus pana in Pitesti, apoi am luat microbzul si iata-ne acasa, sanatosi si cu poze frumoase.
... Multumim prietenilor care ne-au tinut pumnii si Celui care ne-a dat vreme buna pt ca sa ne indeplinim visul.

Visul...

Fotografii: Catalin Pobega, Alex Gavan
Text: Catalin Pobega
Copy Right: Catalin Pobega & Alex Gavan 2005
Autor: cătălin pobega
Înscris de: cătălin pobega
Vizualizări: 15625, Ultima actualizare: Joi, 19 Mai 2005



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii PIATRA CRAIULUI  
Comentariu
Ioan Ștețca Ioan Ștețca, Joi, 19 Mai 2005, 16:02

Bravos! Ai vazut ca ai reusit sa scrii povestea pana la urma!:-)

cătălin pobega cătălin pobega, Joi, 19 Mai 2005, 17:48

mah, m-ati inpins voi de la spate...si va multumesc! In special d-lui Iulian Cozma care m-a ajutat cu pusu-n pagina a articolului. deh, e primul meu articol! :-D

Iulian Cozma Iulian CozmaAdministrator Alpinet , Joi, 19 Mai 2005, 23:00

Dl. Pobega, tocmai v-ati lins pe botishor de un rucsacel:-P Clar Dl. Pobega?!:-D:-D

Fără foto Andrei Manea, Duminică, 22 Mai 2005, 14:39

Salut nu sunt io un mare muntzoman:-?, dar invatz, iar (pe dasupra) m-a mai prins si microbu cocotzului.-D Insa aceast super articol mi-a creat un gol in stomac... Nu de alta dara acum un an am vazut prima oara Craiu si m-am indragostit iremediabil de dumnealui... si odata cu asta a incoltzit in mintea mea si ideea de a face Craiu iarna... Totusi, citind acum imi dau seama ca v-a mai curge multa apa pe Dambovitza, pana atunci... Asha ca uratzi-mi succes... Iar voua Bafta in continuare si MULTZAM FAIN pt superbele poze...:-P

Fără foto Adina Dobre, Luni, 23 Mai 2005, 14:02

E bine ca putem sa citim astfel de povestiri si noi, astia care visam cu ochii deschisi in timp ce butonam Alpinetu' la birou, in pauza de pranz, ca sa ne amintim ca asa ceva nu e pentru orice muritor de rand, fara experienta.
Oricum, superbe poze, frumoasa povestire. Macar cu gandul am ajuns unde nu voi ajunge niciodata cu piciorul. Multumesc.:-)

cătălin pobega cătălin pobega, Miercuri, 1 Iun 2005, 16:02

Andrei, succes! Si da-i bataie nainte cu cocotzul si du-te si la ture de iarna.
Adina, never say "never". Orice muritor de rand care mananca muntele cu lingurita (vorba d-lui Mititeanu) poate ajunge acolo.

Parcurgerea unei creste in conditii de iarna iti da un sentiment greu de descris in cuvinte. Sa urci acolo sus si sa modelezi vantul cu degetele...sa simti in nari pulberea proaspata a avalanselor scurse sub tine...sa-ti cauti echlibru la fiecare pas...sa te cuprinda ameteala cand vezi miile de diamante in zapada...nu poti ramane imun la asta si cobori jos transformat. Redevi OM.

Fără foto costel neagu, Joi, 27 Apr 2006, 15:54

Citesc la un an le la "nasterea" articolului, inteleg primul al lui Catalin;
La cum scrie este pierderea noastra:-D
Mie mi-a placut enorm
Cel mai tare mi-a placut sa ma regasesc, retraind alaturi de ei "cataratura" lor; sa aud si sa simt zapada scartaind sub bocanc si, multumesc Catalin, sa simt in nari mirosul zaperii pulverizate de vantul napraznic si pieptul sa mi se umple de aerul ingetat, dar paradoxal, placut, al noptii de iarna la munte.
Pentru mine a trecut ceva de cand nu am mai avut timp de asa ceva... si ma doare, dar, datorita voua ma mai oblojesc, in speranta viitorului:-D
Multam fain.
Visez la CRAIU' si sper sa il intalnesc in curand
Pana atunci sa auzim numai de bine, sa vedem ce mai "vad" altii, carora nu le putem multumi suficient
EXCELSIOR :-D

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii