O alta planta rara dar deosebit de atractiva este crucea voinicului. Drumetii o pot intalni in padurile de fag, la umbra padurilor de molid dar in special pe solurile pietroase si foarte intunecoase ale Carpatilor, fiind o planta endemica. Nu este deosebit de mare, ea ajunge la 20 cm inaltime. Culoarea albastra (mai rar alb sau roz) atrage privirea ca um magnet, caci in zona in care traieste nu exista altceva decat pamant maroniu si piatra. Face parte din familia Ranunculaceae, la fel ca dediteii.
Traieste pe soluri calcaroase si foarte umede la umbra deasa, intuneric chiar. Desi suporta lumina directa a soarelui, ea se simte mai bine ascunsa printre tufe sau pe stanci, florile albastre iesind din zapada care inca nu s-a topit. Are o toleranta mare pentru solurile calcaroase desi traieste si in alte zone, in munti de sisturi cristaline. Suporta foarte bine argila amestecata cu nisip.
Florile apar din februarie pana in mai, in grup de 3-5, uneori mai multe, de o marime de 5-6 cm. Numele hepatica si-l trage de la forma frunzei, care este formata din trei lobi, la fel ca ficatul uman. Frunzele erau folosite ca astringent si diuretic, dar in cantitati mari poate deveni otravitoare. Creste inca destul de numeroasa avand in vedere locurile ascunse si inaccesibile necunoscatorilor in ale drumetiei, acele poteci montane numindu-se "nemarcate", de multe ori pline de greutati si pericole ascunse. Rizomul cu radacini lungi ii asigura stabilitatea in zonele expuse intemperiilor: ploaie rapida, suvoaie de apa, zapada care se topeste.
Neavand faima orhideelor, fiind putin cunoscuta si uneori neapreciata, a scapat de culegerea nechibzuita, ea traind in voie, numarul plantelor scazand in anii fara zapada. Ea rezista la inghet daca e acoperita de zapada, murind in anii cu inghet uscat. Contrastul dintre culoarea albastru metalizat al petalelor si pistilul vernil fluorescent deasupra caruia atarna polenul de un alb ca de fildes, dau o atractie aparte acestei flori. Fiind destul de mica, de marimea violetelor africane, se preteaza foarte bine la cultura in balcoane umbroase si in spatele caselor unde nu patrunde soarele. Fructul, o aglomerare de pastai lasa semintele sa cada asemeni caldaruselor. Nu prezinta dificultati de germinare, fiind o planta deosebit de rezistenta si cu putere mare de refacere. Totusi, este trecuta pe lista rosie de protecte mondiala.
http://edelweiss.sunphoto.ro/Flori/JEVBRIXAEGORZFNUZOO
http://edelweiss.sunphoto.ro/Flori/WHYJGRQHGCKTTKGTXMR
