Jurnale - De pe munte... adunate

La 2 ne imbarcam fiecare in trenurile lor... ultimele strangeri de mana si taitai... in cateva minute is in orasul primei uniri si debrachez in plin miez de noapte. Ma pironesc intr-un birt bag ceva la matz si pe dimineatza o iau spre autogara. Autobuzu pleca pe la 7 mai sunt ceva mai bine de 2 ore. In autogara o trupa de 6 pushtani... intru in vorba cu ei... merg in zona Padish. Excelent, aflu ca-s jumate din Mediash jumate din Dej. Nume nu mai retin... trag un pui de somn pan inainte se place autobuzu, si surpriza aglomeratie mare cat pe ce sa nu prind loc ca am ramas la urma sa-mi plasez bagaju. Ce sa zic drumu cu autobuzu cam plictisitor, incercari de somnicuri, obosala bato vina, afara cand innourat cand dupa cativa km iesea soarele... in cele din urma pe la 1 suntem in Arieseni la partia de schii. Cei 6 se aseaza sa infulece ceva, eu intreb pe cineva cat fac pana in Padish... 7-8 ore calculez, cam pe la 8-9 ajung. Inca-i lumina zic eu... si fara sa mai astept nimic o iau din loc. Bag tare si ajung la Groapa Ruginoasa cam in juamte de ora. O ochesc ashe din mers, trag o poza pt posteritate si-mi continui drumu constiincios... Intru in desisurile padurii si urmez banda rosie pe neste carari care se vedea ca nu mai erau batute de ceva vreme de catre cineva... un traseu destul de sinistru avand in vedere ca eram singur, si ma cuprind ganduri necurate, cu ursi care apar de te miri unde sau mai cine stiu eu ce, orice foshnet si ma trec fiorii. Iutesc pasul... de la groapa am coborat numa... aproape ca alerg. Si ajung la o intersectie. Trei drumeaguri unu in sus la stanga unu in jos la dreapta si unu drum mai aratos cumva inainte drepata, pe care se vedeau ceva urme de civilizatie, adica neste stalpi a caror fire electrice erau rupte. Il aleg pe cel din urma intr-un moment de inspiratie si imediat apare banda rosie, rasuflu uusurat si-mi continui goana. Undeva in dreapta ratez o sageata rosie ce-mi spunea ca sa o iau pacolo, nu continui mult si am perdut banda... fac cale intoarsa si o iau pe unde trebe prin padure... marcaj bun... numa ca coborashul prea abitir pt mine, si mai pui ca era si ud pe jos... cobor cu grija si jos se vde un luminish oameni si un canton. Huh... dar panta devine mai abrupta pe final... si vorba ceea ma inec ca tiganu la mal si trag o tranta de tata frumusetzea si ma scurg vreo 3 metrii la vale. Ma ridc tat julit si plin de noroi... opresc la canton ma spal si intreb tragandu-mi sufletu cat mai e in Padish... 5 ore spune gazda. Ma uit la ceas era 4. Eram cam ravasit dupa galop, zic nu vreu sa am surprize campez aici si dimineatza la prima ora am plecat. Rad o bere si ma duc sa-mi pun cortu. In poiana la 100 m de canton o tabara de corturi vreo 15 plin de cehi vreo 40, nah ca am nimerit bine. Pun rapid cortu, trag o baie in paraiashul ce trecea pe langa poiana (a doua:-)), desi cam rece apa, dar te mai uitzi, si zbor sa continui ce am inceput. Intru in vorba cu cehii, ne intelegeam de numa... si incepem sa dam pe gat neste cereznia-palinca si cognac milcov pe care-l stigeam cu beri. O gazda de nota zece ne alimenta, la neste preturi mai mult decat rezonabile. Continuam beuta la foc... si pe inserate apar in zona si cei 6 amici din autogara Alba Iulia. Instaleaza corturile si continuam cu cantece de chitara, erau 2 cehi ce cantau de numa... unu cu o chitara si alalalat un fel de mandolina, chair nu am recunoscut instrumentu. Pe la 10 ma retrag, oboseala era intinsa la maxim si maine mai aveam ceva de mers.

Pe la 2 noaptea ma trezesc in tunete si fulgere... si pun mana alturi si simt apa in cort... ma mir, scap sacu de dormit il bag intr-o punga si ghetele de rezerva. Ies afra si calc intr-o balta... si imi dau seama ca stateam pe apa. Pusesem cortu intr-un loc care baltea, ghinion. Afara rapaiala si tunetele rasunau in toata valea. Afara iesiera neste cehi si 2 dintre cei 6 amici. Apa sub cort era cam pan la glezna... gata mut cortul... bocancii din antreu pluteau in balta... erau compromisi. Scot cuiele si cu ajutorul unuia dintre romani mut cortu intr-o zona fara balta... ancorez din nou, si iau cana si incep sa scot apa din cort... afara continua sa fulgere, dar parca ploaia a mai slabit in intensitate... ultmele picaturi de apa le scot cu ajutorul unui tricou... fac bilantul pierderilor, bocancii cu sosete 3 tricouri si un colt din pantalonii lungi... bag coltu in perna pana dimineatza.

Cam pe la 11 hotarasc sa o iau din loc, desi cam nedumerit... am uscat cat de cat bocancii la foc I-am parlit unpic, ii iau jilavi in picioare si peaici ti drumu. Ajung rapid in poaiana florilor... si ca o vijelie urc catre Focu Viu... urcusul desi nu foarte abrupt imi pune unpic de probleme si ajung la ghetar destul de obosit... dar dacilea lucrurile stau altfel nu mai e de urcat... O iau pe banda rosie, pe neste coclauri ce nu le mai batusem... pe jos baltea portiuni bune de carare, aleg tot felul de ocolishuri mai calc si stramb, nu prea dai de nimeni prin zona... o singura pereche pana in padish si asta unpic dupa Focu viu. Mai un coborash un urcush lejer... si ajung la drum. Vad varfuletul ce strajuieste platoul padishului si stiu ca nu mai e mult. In 3 ore jumate de la plecare, sunt la cabana si trupa completa...

Sara asistam la un recital a doi chitaristi aradeni... berile curg si se face tarziu. Ne retragem, incepuse ploaia.

Ce mai... a doua zi ploaia nu contenea sa se opreasca... mai perdem vremea te miri pe unde, Padishul era pustiu fatza de ce intalnisem exact cu un an in urma... cand era puzderie de corturi, aproape ca la mare. Hotaram sa coboram, si strangem totul pe ploaie si pornim machinile. Hehehe, daca era sa o iau pe jos... nu mai plecam:-). Pe un drum aproape inundat de apa, nu fara emotzii ne strecuram cu mashinile, si ajungem intr-un final la Pietroasa, de unde lucrurile revin parca mai la norma... Paraiashul ce trecea pe langa drum umflat de ploaie era acum un torent maroniu... care statea sa iasa imediat din matca. La Sudrigiu stabilim ce facem... O parte mere acasa, eu nu... mai am concediu, ashe ca stabilim Merem la Sasaca, cateva aranjamente, schimburi de bagaje si am pornit. Dupa 2 pene si mut timp perdut, ajungem in Sasca Montana pe la 5 dimineatza.

Aici stam intr-o casa de vacantza a unuia dintre noi... am mai ramas 3. Nimic spectaculos am stat 3 nopti, si am apucat sa facem o iesire pe cheile Shusharei.

Am pornit urmatoarea zi pe la 3, un trasu placut de o ora jumate poate unpic mai mult, pe neste chei nu prea spectaculoase dar frumushele, care in partea de final o portiune de 100-200 metrii doi pereti la 2 metrii distanta unul de altul. Aici a inceput sa picure... iar la final o cascada care a venit sa incununeze iesirea... intradevar o frumusetze a naturii care n-am putut-o savura-o indeajuns ca a inceput o rupere de nori deasupra noastra. Care s-a oprit cand am ajuns din nou in sat. Vineri am ridicat ancora fara sa apuc sa vaz si cheile Nerei care erau la o azvarlitura de batz, le-am rata si de data asta, pacat nu le-am batut niciodata desi sunt destul la-ndemana, dar nu-I bai nu au intrat zilele in sac.

Si cam asta fu finalul celor 3 saptamani sau aproape 3 saptamani de peripetzii prin minunatzii munti ai nostrii... cate mai sunt de facut, numa timp sa fie. Cine stie la anu ce va fii... sigur va fii mult mai bine, si imi voi delecta ochii... prin alte colturi mai mult sau mai putin uitate de asha zisa " civilizatie".