Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Doua ture de primavara

Bookmark and Share

Doua ture de primavara

Doua ture de primavara

 

2 Aprilie, 2006. Zi frumoasa de primavara, relativ cald. Grupul: Mihai, George, Virginica, Minela, Irina, Rodica R., Ioana, Mihaela, Rodica cu Tara, si cu mine. Mai multe grupuri de la Floare de Colt-Bucuresti au coborat in cocheta gara Comarnic in jur de ora 9.30. Intentia noastra era sa urcam pe Plesuva, sa continuam spre Gurguiatul, si apoi pe la Poiana Hotilor sa iesim in Sinaia. Asa ca am traversat Prahova pe un podet improvizat si cam precar, construit probabil dupa viitura de anul trecut. Am inceput sa urcam apoi in serpentine pe strazile orasului. Ne-am intalnit cu o mica procesiune in frunte cu o femeie, care purta un varf de brad impodobit cu diverse obiecte, printre care si cutii de pasta de dinti. Un parastas de 7 ani ni s-a spus. Ceva mai sus o femeie ne-a aratat mandra gradina din fata casei, avea niste ghiocei enormi, zicea ca sant altoiti.

Dupa iesirea din localitate am continuat pe drumul forestier spre Gurguiatul cam 1Km, si apoi am luat-o spre dreapta in urcus destul de pieptis pe Plesuva, un deal despadurit pana aproape de varf. In scurt timp am ajuns la stana, o cladire solida care poate fi folosita ca adapost cand ciobanii nu sant acasa. Are un izvor bun la care ne-am adapat si noi. Urzicile nu aparusera inca, in 2005 am trecut pe aici pe 17 Aprilie, in spatele stanei era un lan de urzici, si mai sus in padure leurda cat pofteai. Virginica a ramas aici sa faca un gratarel. Restul ne-am continuat drumul, sus pe deal am dat si de zapada, asa ca a trebuit sa ne punem jambierele.

Sus pe Plesuva este o prima bifurcatie, inainte pe bulina rosie drumul coboara in Posada, la stanga tot pe bulina rosie drumul continua spre Gurguiatul. Portiuni cu zapada putreda, inselatoare, dar si multe zone in care zapada disparuse. Multe flori: branduse, ghiocei, maseaua ciutei, spanz. O placere sa mergem din nou pe pamant dupa atatea luni  de balaurit prin zapada. Ne-am continuat drumul, recunosteam traseul de anul trecut. Un ultim urcus mai dur, dupa care ajungem la o a doua bifurcatie marcata cu o sageata galbena. Inainte drumul continua spre Gurguiatul, la dreapta Poiana Hotilor si puncte spre nord. Am ajuns in fine in Poiana Hotilor in jur de ora 14.00. Pauza de pranz binemeritata. Ne-am gasit fiecare cate un locsor pe jos. Frumoase vederi ale abruptului prahovean al Bucegilor dintr-un unghi mai neobisnuit. Dupa ce ne-am pus stomacul la cale am pornit din nou. Se ajunge eventual la o linie de inalta tensiune. Inainte pe sub linia  de inalta tensiune se ajunge la Valea Larga, la stanga drumul continua spre Sinaia. Mihai cu George au luat-o spre stanga, fetele si cu mine spre V. Larga. Zapada, inmuiata bine de soarele dupa-amiezii, ne-a dat ceva bataie de cap. Am intrat pe un marcaj triunghi rosu. Ultimul coboras spre V. Larga destul de abrupt, altfel ar fi o tura buna pe schiuri de fond. Am ajuns in gara V. Larga putin inainte de ora 17.00. Am dat o fuga dupa bere, urcusul pe  trepte pana in DN1 cam dur. Prahova umflata si involburata. Trenul fiind aglomerat ne-am dus la clasa 1-a, conditii foarte bune.

 

9 aprilie, 2006. Zi frumoasa si calda de primavara, un cadou de la D-zeu cum ii spun eu. Trupa: Savin Munteanu, George, Emil, Minela, Irina, Clara, Ioana, Rodica cu Tara, si cu mine. In Breaza in jur de 9.15 dupa o calatorie scurta, pentru noi, si foarte comfortabila, trenul fiind aproape gol. Trenul de intoarcere trece prin Breaza la 18.18, asa ca avem 9 ore de zbenguiala! La sugestia d-lui Savin Munteanu ne-am hotarat sa o luam spre Dealul Sultanu.

Pornim pe drumul  in serpentine care urca spre oras. Breaza, curata si cocheta cum o stiam, un amestec de case mai modeste ale localnicilor cu vilele impunatoare ale vizitatorilor de week-end. Trecem mai intai prin piata, bogata si frumos aranjata, parea mai degraba o expozitie. Nu m-am putut abtine sa nu cumpar o legatura de usturoi si una de ridichi. Am continuat prin oras indreptandu-ne spre Dealul cu Cruce

Dupa iesirea din localitate urmeaza un mic urcus prin stejaris pana la cruce, un monument pentru cinstirea eroilor neamului, ridicat in perioada interbelica. Locul ofera si o frumoasa priveliste a V. Prahovei, a M-tilor Baiului, si a Bucegilor. Dupa o mica pauza am continuat pe o culme in directia generala vest. Destinatia noastra, Sultanu, un deal impadurit de vreo 900m altitudine, se vedea in departare. Am continuat asa pe plai, peste dealuri si vai, netrebuind sa urmam un marcaj anume incerc o senzatie placuta de libertate. Vederi frumoase de jur-imprejur: D. Gurguiatul care de aici se vede intradevar foarte gurguiat, Plesuva, Talea, Leaota in rochie de mireasa...

Coboram apoi spre Valea Provitei, ne oprim mai intai la Izvorul cu Portita de unde luam apa. Provita nu prea avea multa apa, o traversam pe niste trunchiuri de copac fatuite in apropiere de satul Fricoasa. Apoi incepe urcusul spre Sultanu. Trecem printr-o frumoasa plantatie de pin, care ne intampina cu un aer racoros si parfumat. Mai sus o padure luminoasa de fag inca fara frunza. Inainte de varf intalnim o bifurcatie spre dreapta, pe care o vom urma la intoarcere. Un ultim urcus mai sustinut, si santem in varf, marcat cu o borna de ciment DTM, in jur de ora 13.45. Pauza de masa, fiecare mananca ce si-a adus in traista, si apoi ne intindem pe unde putem. Unii au tras chiar si un puisor de somn. Savin Munteanu are un talent de a dormi oriunde si oricand se iveste ocazia. Este unul din veteranii Florii de Colt. Din cate imi spune a inceput sa colinde muntii in 1954, si merge cu Floarea de Colt de pe vremea lui Emilian Cristea, acum aproape 40 de ani.

La intoarcere o luam pe bifurcatai de care am vorbit, care ne scoate in satul Valea Bradului, si iesim din nou in V. Provitei dupa ce traversam o frumoasa livada de meri batrani. Urmam apoi drumul, care, dupa un ultim urcus mai lung, coboara in Breaza, in partea de nord a orasului, pe care il traversam din nou, si putin inainte de ora 18.00 santem din nou in gara Breaza dupa cam 7 ore si jumatate de mers efectiv. Santem obositi dar multumiti. Astazi nu am vazut de loc zapada, si parca nu i-am dus dorul. Trenul este inghesuit, dar gasim totusi locuri care pe unde apucam. Calatoria de intoarcere fara evenimente deosebite.

 

Dan Golopentia     

Autor: Golopentia Dan
Înscris de: Golopentia Dan
Vizualizări: 8718, Ultima actualizare: Sâmbătă, 15 Apr 2006



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BUCEGI  


O poză:
Sigurătate, înscrisă de Alin ionita
Singur sub povara zăpezii

Un articol: Bucegi II: Valea Morarului, înscris de Zoltan Hascsi -
9 octombrie 2005 Zilele liniştite de toamnă, ferite de capriciile verii, dar şi de riscurile hibernale, sunt ideale pentru explorarea universului misterios al abrupturilor nemarcate ale Bucegilor. Pentru prima incursiune a lui Marius şi a lui Ion (alias John), mai tineri colegi de breaslă, în lumea traseelor nemarcate, am ales frumoasa vale a Morarului, în speranţa, ce s-a dovedit în final pe deplin satisfăcută, de a le stârni apetitul pentru o mai intimă apropiere de împărăţia abrupturilor. Mulţi dintre cei care au ieşit de sub tutela marcajului au început fie cu Alba, fie cu Morarului, dacă autonomia şi-au câştigat-o în Bucegi. În Crai lucrurile stau un pic altfel, primele amintiri legându-se la majoritatea de brâuri, nu de văi. Plecăm cu noaptea în cap pentru a evita busculada automobilistică de pe DN1, astfel că la 8.00 Marius parchează maşina lângă gara din Buşteni, scoatem rucsacii din portbagaj, şi cu hanoracele pe noi, dat fiind frigul de-afară, plecăm spre Gura Diham în pas vioi, să ne dezmorţim un pic. Parcurgem o vale liniştită, adormită, obosită după terminarea paradei estivale de nesfârşite corturi şi grătare. Poiana Fânului în plină vară Părăsim şoseaua cam pe la mijlocul distanţei Buşteni - Gura Diham, în locul unde valea se lărgeşte puţin pentru a face loc...

Un traseu:
Bran-Valea Simon-Valea Gaura-Stina Gaura

 

Comentariu
Corneliu Negulescu Corneliu Negulescu, Luni, 17 Apr 2006, 22:38

Iata ca, in sfarsit, cineva pomeneste de punctul rosu pe care(daca eram parlamentar sau ministru ziceam doar "care", dar asa nu-mi permit!) l-am gasit hoinarind prin padurile de la Posada si pe care(din nou!) l-am pierdut in padure, dupa ce am trecut de portiunea cu brazi. Ati fost pe acolo?

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii