Diverse - Focul lui Sumedru la Fieni

Pe vremea copilăriei mele, "focul lui Sumedru" venea cu miros de gutui coapte...

Ne strângeam, noi copiii, mai mari dar şi mai mici, adunam frunze şi crengi uscate şi făceam un foc peste care apoi săream cu chiote de bucurie ! Apoi adunam de prin casă mere, gutui, nuci, cartofi şi tot ce se mai putea coace şi fugeam cu ele afară, nedumeriţi că părinţii nu ne ceartă. Câte unul aducea o plăcintă sau un cozonac. Doamne ce ne mai distram...

Astăzi, copiii mei fac cunoştinţă cu "focul lui Sumedru", atunci când un fum gros şi înnecăcios, nu-i mai lasă să respire în propria casă. Zece cauciucuri au fost aprinse în faţa geamului nostru ca şi în alţi ani. Ca şi în alţi ani încercăm să stingem focul. Sunăm la poliţie dar în zadar. Nu sunt efective disponibile - ne spune ofiţerul de servici domnul Drăghici. Aducem un furtun care ne este tăiat. Peste o jumătate de oră sunăm din nou la poliţie. Copiii mei de 4 şi 6 ani aleargă disperaţi prin casă şi nu înţeleg de ce o grămadă de huligani beţi care huiduie îndrăcit vor să-l bată pe tati şi pe bunicul şi de ce poliţia nu mai vine. Mai ies câţiva vecini cu găleţile. Fumul este extrem de înnecăcios iar vorbele pe care le auzim la adresa noastră la fel de amare. În fine, reuşim să stingem focul dar huiduielile continuă. Peste nu timp, când spiritele se mai calmează apare în sfârfşit un echipaj de poliţie. Ieşim cu încredere să ne spunem păsul. Poliţistul, domnul Aurică Panait, pare însă extrem de deranjat de faptul că este aici: "Şi ce dacă au făcut focul, e focul lui Sumedru! Ce mă interesează pe mine că v-au tăiat furtunul şi că au sărit la bătaie, că v-a intrat fumul în case şi că mâine în mijlocul parcului va fi o imensă grămadă de funingine şi resturi arse, ce tu nu ai copiii ? Bai băiete (soţul meu are 36 de ani şi e profesor...)  tu vezi de treaba ta nu mă învăţa pe mine meserie. Eu am găsit linişte aici nu e nici un incident." Grămada de tineri întărâtaţi de alcool aclamă victorioasă şi huiduie din nou apropiin-du-se ameninţătoare. Dăm să ne retragem pentru că ne dăm seama de partea cui se înclină în aceast seară balanţa. Abia atunci domnul Aurică intervine demiurgic : "Ce bă, ce v-aţi adunat ca la bâlci..." şi se aşează la loc pe zid, la datorie...

În nări îmi persistă încă mirosul de cauciuc ars iar în suflet am o mare greutate. Oare copiii mei vor mai avea când să afle cum miroase o gutuie coaptă sau vor lua bătaie mâine de la cei cărora părinţii lor le-au stricat "distracţia"?

Ileana Bocanciu - vicepreşedinte A. T. Chindia Târgovişte