Partea I - Consemnat 19 02 2001
Consemnat 19 02 2001
Absorbit de gânduri cobora în
trombă, neluând aminte la obstacole, capcane.
Alunecă. Şi căzu pe jgheabul andezitic, când şarpe când
evantai argintiu de apă şi gheaţă.
Simţi o fierbinţeală în ceafă, duse într-acolo mâna ,
apoi o retrase îngreţoşat, ca de atingerea unui tampon
menstrual.
Imediat totul glisă în bezna neantului. De dincolo...
Anatomopatologul , ridicându-i pleoapele reci ,
privi spre treptat opacifiata-i retină citind-o ca pe o
oriental- miniaturală carte :
să (nu)crezi , să (nu) iubeşti, să (nu) cugeţi, să (nu)
cauţi , să (nu) comunici ,
să (nu) fii sincer, să (nu) simţi, să ( nu) te instruieşti,
să (nu)-ţi dezvălui adevăratele trăiri, să (nu)....
Iată reţeta fericirii .
Cavnic-Trei
Apostoli-vf.Gutâi (1443 m)
-Laba de
Iepure/Secătura-Terasa Gutâi... [toată pagina]
Partea a II-a - Zăpada are 30-
Zăpada are 30-40 cm. E îngheţată
bocnă, cu crustă. Totuşi uneori aceasta se rupe. Noroc că
destul de rar, altfel...
Luăm apă de la pârâul captat şi ghidat într-un canal
rectangular, din scânduri de fag, menit să alimenteze o mină
apropiată(Roata), apoi urcăm într-un drum forestier orientat
SN , trecem de izvoarele-izbuc ale pârâului, intrăm pe sub
coroanele tinerilor molizi, acolo unde în urmă cu câţiva ani
fusese o stână şi imense amprente de labe de urs în zăpada
depăşind 1 m grosime. Acum nu remarcăm urme de urs ci câteva
de lup, vulpi, păsări. Unii o iau la dreapta , spre versantul
ceva mai puţin abrupt, înzăpezit, cu tânăr făget şi cărpiniş,
de acolo ajung la creasta ce leagă Pasul Neteda , din vf.Roata
cu cei Trei Apostoli. Eu atac direct, un vâlcel abrupt.
fragmentat de trunchiuri uriaşe, doborâte de furtuni,... [toată pagina]
Partea a III-a - După binevenita pauză de masă o luăm direct peste coama celui de-
După binevenita pauză de masă
o luăm direct peste coama celui de-al doilea Apostol evitând căuşele
şi limbile de gheaţă , profitând de suficientele prize ferme.
E cert că nu mai putem ajunge la Terasa Gutâi pentru a prinde
cursa de ora 15. Nici nu ne grăbim. E mult prea frumos , soare .
Doar calota Ignişului, spre V, se acoperă de o negură sură.
La dreapta e Pleşca, altă chelie. Sub noi se răsfiră satele
Mara, Deseşti, mai aproape Breb şi Ocna Şugatag.
Cornişa din dreapta e fisurată longitudinal, plăcile betonate
de nea sunt desprinse la un lat de palmă, gata să alunece
imediat ce topirea va îngreuna plapuma groasă.
Avem un ritm bun , stimulat şi de zăpada care ne susţine în
cea mai mare parte, frânele apar exact atunci când ne aşteptăm
mai puţin. Atunci îngenunchiem pioşi în... [toată pagina]
Autor: Petru Lucian Goja Înscris de: Vasile Coţovanu Vizualizări: 4549, Ultima actualizare: Miercuri, 21 Feb 2001
Drumetie stilistica, acrobatie periculoasa uneori plicticoasa, echlibristica prea ades afectata de epitete...prea multe epitete.
Si ce pacat...cind toata substanta se evapora la marginea cititului cel mai ades intr-un cascat...si un click de mouse...
Si ce-i cu poemul ala din introducere?!...un fel de postmodernism?...pai de la el pina la cititor e exact distanta de la hip-hop la Nichita...Va recomand Parazitii...ultimul album..acelasi stil orgasmic cind mineral cind palpita de viata si toate amestecate cu cel mai complex delir chimic...
Toporas Alexandru, Joi, 22 Feb 2001, 11:58 