Alpinism şi Escaladă - Iarna pe Muchia Dragusului

    Urmarim sa descrifram traseul in perete. Acesta pare impunator din punctul in care ne aflam. Ne intrebam daca "lungimea de coarda" pe care o avem este suficienta pentru a gasi puncte de asigurare.

Ajungem repede in Portita Racorelelor, aici zapada este mare si pufoasa. Preferam o asigurare pentru a trece aceasta zona.

Regrupam la un mic tanc; asigurarea o facem cu un anou si un piolet bine plasat intr-o fisura. Este prima regrupare in perete.

Cautam micul horn care ne ajuta sa traversam muchia aflata in dreapta noastra. Din nou coarda se intinde; asigur la un colt de stanca aflat sub horn, apoi regrupam la alt mic tanc aflat de partea cealalta a muchiei. In timp ce coechipierii urca arunc priviri peste portiunile traversate si in imprejurimi.

Urmatoarea lungime parea foarte lunga privita de pe Vf. Portitei, mici emotii.

 Urc pe varfurile coltarilor catre tancul de sub linia crestei. Pioletul este mai degraba un punct de sprijin deoarece consistenta zapezii lasa de dorit. Incerc sa pozitionez coltarii cat mai bine in startul de zapada. Sap cu pioletul dupa doi, trei colti de stanca pana reusesc sa fixez un anou; urc repede si ajung la coltul de sub creasta. Desi pe linia crestei se vede formata o cornisa destul de mare un tanc ne protejeaza de o eventuala rupere a acesteia. Amenajez regruparea cu un anou si o nuca.

Ma decid sa atac cornisa frontal, soarele imi mangaie fata, inima imi este inundata de bucurie. Voichita apare in urma mea.

Vlad urca energic dornic sa ajunga in varf.

Privirea lui este mereu atintita spre in sus.