Raport
de tura- Fagarash- Iezer, 7-10 august 2003
7
august 2003
Am
plecat din Bucureshti cu personalul de Piteshti pe la 06: 30. Din
Goleshti am luat automotorul cu doua vagoane de Campulung Muscel. In
trenuri am avut ca parteneri de drum o gramada de romi, in special
copii galagioshi shi agitatzi; n-am avut probleme cu ei. In tren am
intrebat de legaturile auto spre Voina. Am aflat ca sunt curse pana
in Lereshti urmand ca de acolo sa mergem pe jos, discutau apoi
oamenii intre ei ca ar mai fi shi varianta unui taxi dar ca ne-ar
costa multzi bani...
Ne-am
dat jos din tren shi am fost abordatzi de un shofer care s-a oferit
sa ne duca la Voina contra 200000 lei (spunea ca ia 200000 pentru ca
suntem doar doi, daca am fi fost patru zicea ca ar fi cerut 250000).
Planuisem din Bucureshti sa dam maxim 300000 pentru drumul pana la
Voina asha ca am acceptat oferta omului. In drum spre Voina shoferul
a facut shi pe ghidul. Ne-a aratat shi pe unde pleaca drumul pe
Portareasa care permite accesul pe biciclete pana in creasta
Iezerului. Dacia lui s-a mishcat bine pana la Voina, la despartzire
i-am notat numarul de telefon (nu il am acum la mine, cine are nevoie
este rugat sa ma caute pe personala) avand in vedere ca este
disponibil shi sa preia turishtii coboratzi din Piatra Craiului
(Rucar- Podu Dambovitzei). Omul este gasibil in week-end-uri in zona
garii din Campulung (il cheama Eugen). Daca nu este el imi spunea ca
sunt altii care te duc la Voina cam in acelashi tarif.
Cursele
de Lereshti sunt din doua in doua ore, urmatoarea era aproape peste
doua ore, era total dezavantajos sa o ashteptam. Firma care le face:
Montana SA.
La
Voina am incercat semnalul pe Connex, rezultatul? Zero absolut. Shi
shoferul este pe Connex asha ca nu avea nici el semnal. Dupa ce am
mancat ne-am uitat putzin pe harta din MN Iezer shi am hotarat ca
este bine sa ascultam un sfat primit de la un listash shi sa
renuntzam la urcarea pe Vacarea (banda roshie) pe motiv de lungime.
Ne-au ramas doua variante de urcare: punct albastru prin padurea de
jepi shi cruce albastra. Am ales punctul albastru... Speram sa ieshim
ushor sus dar n-a fost chiar asha. Odata parasit drumul forestier
(care a ramas in dreapta impreuna cu crucea albastra) am avut de
trecut un paraiash pe o punte improvizata din doua trunchiuri de
copac destul de subtziri (eu) shi prin apa (Daniel, fratele meu mai
mic). Daniel a intrat in apa pana aproape de genunchi... Daca nu i-au
inspirat incredere cele doua trunchiuri... Catziva metri mai sus,
aceiashi problema, trecerea paraiashului... Deja eram experimentatzi,
a mers ushor shi rapid. Shi mai sus apa curgea chiar pe poteca. Apoi
am fost intzepat de o viespe/ albina sau ce o fi fost, am scoc acul
din picior (il lasase acolo "jivina"), piciorul s-a umflat
putzin, mi-am dat seama ca nu am luat nimic dezinfectant la noi, am
turnat un pic de apa minerala pe post de apa oxigenata, curand
piciorul a revenit la normal, nu m-a durut tare, am putut sa merg
aproape normal. Avansand noi ne-am lovit de o problema grea...
Padurea era plina de doboraturi de copaci (de la furtuni sau din
cauza exploatarilor forestiere, nu shtiu...). Vedeam marcajul shi nu
shtiam cum sa ajungem la el. Spre finalul zonei cu doboraturi am fost
obligatzi sa facem tarash pe sub un copac shi apoi sa tragem shi
rucsacii (impreuna nu aveam loc). A urmat padurea de jepi in care am
intalnit placutza aceea stupida de care citisem pe alpinet cu textul
"Pana la ieshirea din padurea de jepi adunatzi lemne pentru
refugiu" (sau ceva asemanator). In padurea de jepi ne-a prins
ploaia. Am pus rucsacii jos, am tras folie de plestic peste noi shi
am ashteptat. Pana la urma a stat ploaia. Am luat apa din rauletzul
care curge dinspre refugiu, am gustat-o, era dulce la gust, am decis
sa o bem doar daca nu avem alta solutzie (ne-am schimbat acea apa
luand alta de deasupra refugiului). Am continuat drumul, incepuse se
apara ceatza. Am ajuns la refugiul Iezer, ciobanii ne-au asigurat ca
sunt pashnici cei trei caini care erau pe langa noi (intr-adevar au
fost pashnici, nu am avut in cele patru zile nici o problema cu
cainii de stana), i-am salutat pe cei care erau acolo, nu ne-au
raspuns... Poate erau straini?!? Am facut o plimbare, am gasit shi
lacul dupa ce ne-am mishcat printre zonele umede din vecinatatea
refugiului. Am gasit un loc de campare aproape de lac shi am decis sa
ramanem acolo. Pana sa montam cortul s-a pus iar ceatza apoi a
inceput ploaia. Am stat in scurt pana am montat cortul (s-a dovedit
mai tarziu o alegere buna), m-am udat rau, am inceput sa tremur.
Ne-am dat seama ca nu avem nici aspirina la noi... M-am bagat apoi in
cort, am schimbat tot ce era ud pe mine, m-am incalzit repede, mai
apoi a stas shi ploaia. Am fotografiat lacul, ne-am mai aerisit
putzin; pe la 22: 00 ne-am introdus in sacii de dormit dupa ce am dat
SMS-uri shi am sunat prietenii/ familia. Aveam acolo semnal pe
Connex. Daniel avea geaca uda. Nu s-a mai uscat pana sambata...
O
nedumerire... Lacurile Boarcashului de ce au culoarea aceea
roshiatica- vishinie? Am mai intalnit acea culoare shi sambata sub
creasta Fagarashului, la un lac de pe versantul sudic.
8
august 2003
Pe
la 9 dimineatza am luat-o din loc. Era ceatza, destul de rece... Am
urcat in banda roshie pe marcaj comun punct shi cruce albastra.
Daniel a facut catziva metri stanga pana la Crucea Ateneului, s-a
intors. Am mers pe drumul mare, peste 30 minute ne-am dat seama ca
acel drum are alte marcaje decat banda roshie (deshi mai apareau shi
benzi roshii vechi din cand in cand). Noroc cu o curba brusca a
drumului, atunci ne-am dat seama ce proshti am fost. Ne-am intors pe
drum pana aproape de indicator, am facut stanga pe banda roshie, de
bucurie ca am prins marcajul corect am ramas sa mancam. Am pierdut
vreo 60 minute din prostia asta dar pana la finalul zilei nu s-a
simtzit. Am urcat Vf. Iezer (cu marcajul acela pe stalpul din varf)
apoi pe Vf. Roshu (cu indicatoarele spre Vf. Batrana shi spre Vf.
Papusha). Am vazut din cand in cand ceatza pe partea vestica a
crestei, ceatza care nu reushea sa treaca shi pe fatza estica a
crestei (shtiam ca acesta-i fenomen specific Fagarashului... ma
inshel???). Jumatate de zi am avut ceatza. De plouat nu a plouat, a
aruncat totushi in ziua a doua catziva stropi care nu au deranjat
deloc. La intrarea pe iarba, dupa coborarea pe lespezi a varfulu
Roshu, am intalnit un cioban care ne-a spus ca nu vom ajunge pana
seara in Curmatura Bratilei. Marcajul a cam disparut... Se mai vedea
din cand in cand cate un stalp cu un marcaj superruginit care il
puteai "citi" oricum. Adevarat, aceshti stalpi erau
ashezati la schimbarile de directzie ale potecii, poteca este pe cea
mai mare parte bine conturata. Acolo unde nu-i clar conturata poteca
este clar conturata creasta. Probleme ar putea sa apara pe ceatza
densa. In Curmatura Oticului am mancat din nou, imediat dupa
trecerea prin jnepeni. Am mai intalnit cioban shi caini in Shaua
Mezea, inofensivi... Ma gandeam la piesa lui Ducu Bertzi "Visez
o iubire cum n-a fost shi nu e/ Deshi tot mai rece shi singur cararea
ma suie...". Spre seara se facuse cald, am ajuns intr-un tarziu
shi in Curmatura Bratilei. Am pus cortul apoi Daniel a coborat pe
versantul nordic dupa apa (a gasit apa, ii multzumim domnului
Mititeanu care ne-a indicat sursa de apa pe lista alpinet).
9
august 2003
Am
plecat spre Curmatura Zarnei, am ajuns acolo dupa doua ore de drum,
refugiul arata destul de urat. Intr-adevar nu are usha. Peretzii au
gauri pe ici pe colo, gaurile sunt "astupate" cu folie de
plastic, n-ash fi dormit acolo decat in caz de maxima necesitate. Am
mancat apoi am continuat drumul. Am fost pentru prima data in
Fagarash (o ora shi jumatate de mers in zona lacului Capra nu o pun
la socoteala, eram atunci in practica cu facultatea de geografie),
sunt incantat de ce am vazut! Am remarcat indicatoarele foarte bune
care indicau potecile spre cabana Urlea. Celelalte indicatoare
intalnite erau uneori prea vechi pentru a mai putea fi citite. M-am
mirat putzin cand am vazut indicatorul care trimitea, in 20 minute de
mers din creasta, spre Lacul Urlea.
In
zona Fereastra mare a Sambetei tocmai aterizase un parapantist,
spunea omul ca s-a lansat de la Balea shi a trecut pe deasupra Vf.
Vishtea Mare! Il vazusem shi in zbor, imi pare rau ca n-am apucat sa
il fotografiez in aer.
Am
mers pana sub Vishtea Mare, am campat pe Valea Rea dupa ce am gasit
greu un loc cat de cat neted (mai tarziu am vazut ca altzii au
coborat mai putzin din creasta shi au montat totushi corturile...).
Am intrebat la refugiu unde este sursa de apa shi despre traseul pe
Valea Vishtei. Eu ma speriasem la gandul ca poteca pe Valea Vishtea
Mare nu are marcaj... Pana la urma l-am vazut shi m-am linishtit. Pe
la 7 seara m-am bagat in sacul de dormit, Daniel a urcat cu bagaj mic
pana pe Moldoveanu. Pe la 21: 30 s-a intors la cort. Eu gandeam ca voi
urca pe Moldoveanu duminica dimineaza. Vremea a fost superba!!!
Catziva norishori apareau din cand in cand deasupra noastra dar n-a
picat nimic din ei.
10
august 2003
Am
urcat din Valea Rea in Saua Vishtea, am privit spre Vf. Vishtea Mare,
era ceatza sus. Inainte de a urca de la locul de campare am fost
intrebat de un cioban daca vreau floare de coltz presata, i-am spus
ca eu vreau sa vad floare de coltz doar pe munte shi nu doresc decat
sa o fotografiez in mediul ei natural. Ma intreb cine ii poate
impiedica pe ciobani sa rupa in continuare florile de coltz... Eu ash
fi dorit sa vad flori de coltz shi nu am avut norocul acesta. Am
ashteptat dar ceatza nu a disparut de tot pana am inceput noi
coborarea spre Victoria. Am zis ca nu are rost sa urc pe Vf.
Moldoveanu shi Vishtea Mare in conditzii de ceatza, nu vedeam nimic
in jur... Poate data viitoare nu mai ratez varful!
Pe
coborarea spre Caldarea Vishtei Mari marcajul este suficient de rar
incat sa nu potzi tzine "poteca" dar suficient de des sa
potzi sesiza directzia generala de mers (shi aici pot aparea probleme
de orientare pe ceatza densa). Am vazut shi nishte animalutze, am zis
noi ca ar fi marmote... Sunt marmote in Fagarash? Shtiam ca pot fi
intalnite in Retezat.
Ceva
mai jos am trecut valea prin apa. Am trecut pe langa stana (sau ce
este aceea...), mai jos, oile neinsotzite urcau spre acea casutza.
Poteca este destul de clara, marcajele sunt totushi rare in prima
jumatate a traseului.
Odata
intratzi in padure am fost surprinshi de frumusetzea cascadelor shi
repezishurilor din vale. In partea de jos a traseului puntzile de
trecere peste rau erau perfecte (late shi sigure), daca n-ar fi fost
bune trecerea peste Vishtea Mare putea fi problematica, debitul era
mare, adancimea la fel. Am ajuns in drumul forestier, am coborat pe
el pana in Victoria, la un moment dat am ajuns la ramificatzia de
Cabana Arpash shi nu mai shtiam incotro este Victoria. Am aflat, am
continuat drumul spre Victoria (pe drum, dupa patru zile de linishte,
am auzit la volum mare Animal X cu iubirea lor frageda..., n-am nimic
cu Animal X dar nu era momentul sa-mi aduc aminte de galagie...),
autobuzul tocmai plecase din autogara, am decis sa mergem pe jos pana
in Ucea, am ashteptat aici trenul de Brashov. Am plecat din Ucea pe
la 20: 44, pe la 23: 00 eram in Brashov, Pe la 01: 44 (luni dimineatza
deja) am luat tren din Brashov spre Bucureshti. La 5 dimineatza ne
dadeam jos in Gara de Nord, am mers acasa, m-am spalat un pic shi am
plecat la servici.
Intrebare:
din Ucea, pe la 18: 00, trece vreun autobuz/ microbuz care sa duca in
Brashov astfel incat sa prinzi ultimul microbuz (19: 00 sau 19: 30,
n-am retzinut exact) care ajunge in Bucureshti in autogara de pe Str.
Ritmului? Data viitoare poate nu mai pierd o noapte, am fost destul
de obosit luni din cauza asta!
In
incheiere doresc sa multzumesc tuturor celor care ne-au sfatuit/
informat/ incurajat in legatura cu aceasta excursie. Fara aceshti
listashi lucrurile erau ceva mai complicate pentru noi!
Am
facut doua filme, cand le voi developa/ pune pe hartie voi apela la
prietenul Iliescu shi le voi scana. Dupa scanare voi face un album pe
webshots, voi face public pe lista link-ul. Shtitzi vechea mea
problema, calitatea scanarii care nu-mi permite sa public pozele pe
alpinet.
Numai
bine tuturor!!!
Ady
Negoitza