Jurnale - Împreună pentru Bucegi

Data: 22-24 octombrie 2004

Participare:
A. T."Chindia": Nicu Posta, Nicuşor Tudosă, Silviu Petre, Cătălina Posta, Andreea Ochian, Mirela Saulea, Ileana Bocanciu (de vineri după-amiază), David Mălăuţ, Lili Toma, Simona Florea, Iosiv Sorin (de sâmbătă dimineaţă), Marius Prundaru, Mihnea Prundaru, Andra Prundaru, Feni Tănase (de duminică dimineaţă)
Cercul Tinerilor Ecologişti Măgura: (de vineri după-amiază)
Georgiana Salomia, Diana Petrescu, Andreea Şerban (clasa a V-a), Carmen Salomia, Adelina Petrescu (clasa a VI-a), Edi Mănoiu (clasa a VII-a), Cristina Negrea, Bogdan Negrea (clasa a VIII-a)
Zona: Bucegi-Leaota
Sponsorizare: S. C. EUROGAS Fieni - saci de plastic şi mănuşi pentru acţiunea de ecologizare
Descriere:
Am plecat vineri după-amiază ajungând la Tabăra Cerbu în jurul orei 19: 00. După masa de seară, o plimbare până la Tabăra Vânătorul ne-a prins bine tuturor.
Sâmbătă dimineaţă la ora 10: 00 am dat startul. Vremea ne îmbia la drum, culorile toamnei, atât de cunoscute dar mereu atât de surprinzătoare ne mângâiau privirile.
Am urmat traseul: Valea Răteiului - Peştera Rătei - Cheile Răteiului - Muchia Răteiului - Stâna din Rătei (punctul "la ţoţă"). Aici am ajuns la ora prânzului (14: 00) aşa că am mâncat bucurându-ne de priveliştea din jur: Obârşia, releul Coştila, Crucea Carimanului, Vârful cu Dor, Valea Ialomoiţei, Claia de Piatră de pe Lespezi, Valea Răteiului pe care urcasem, Culmea Lungă cu stâna din Cufuritu şi cele două vârfuri ale Răteiului, pe toate le puteam cuprinde cu privirea. După masă, noi cei mari ne-am desfăşurat în evantai pentru a găsi la liziera pădurii vechiul marcaj cruce roşie ce vine din Bolboci - Cantonul Brătei - Leaota. Marcajul nu l-am găsit decât la baza ţoţei, dar poteci sunt pe ambele părţi, mai conturată cea de sus, care pleacă din şaua unde se află stâna. De la aceste câteva marcaje vechi găsite, urmează un desiş de circa 150-200m, care nu exista acum 10-12 ani. Poteca mergea direct pe culme, acum însă cu greu te mai poţi strecura printre molizii tineri. Acest desiş se poate ocoli şi el pe ambele părţi, prin pădurea bătrână, fără să ne lăsăm prea la vale, dar este mai bună cea de pe partea stângă cum coborâm. Trebuie să regăsim poteca, aflată exact pe culme în maxim 10 minute. De aici marcajul este clar, refăcut de noi în 2001. Ne-am propus să refacem cât mai curând şi această porţiune de traseu ce a mai rămas până în creastă, mai ales că  drumul e greu de găsit dacă nu ştii zona, atât venind de jos cât şi de sus din creastă. Am coborât de la capătul marcajului până la Cantonul Brătei, în 40 de minute, aproape în fugă. Copiii au mers excelent. De la ieşirea în drumul asfaltat ce duce la Cariera Lespezi am început să strângem gunoaie şi până la Tabăra Cerbu am umplut 4 saci mari. Am sosit la 18: 30, obosiţi dar mulţumiţi şi arşi de soare.
O masă bună, după care seara s-a prelungit cu cântece  de munte pe acorduri de chitară. Copiii au dormit neîntorşi.
Duminică ne-am trezit mai devreme şi la ora 9: 00 dădeam startul pe echipe. Cei mari (băieţii) au plecat spre Podul lui Baltag. Copiii şi fetele au rămas în zona taberei la acţiunea de ecologizare.



Am strâns din greu la gunoaie, pe care le-am depozitat pentru a fi scoase din zonă, după care am pornit şi noi în sus.


În punctul "la ţeavă" (o zonă periculoasă, în special iarna), băieţii reparau de zor la trepte şi balustrade.
   
I-am salutat şi am trecut mai departe să vizităm Cheile Orzei. Am văzut barajul de la Scropoasa apoi ne-am întors. Am verificat Podul lui Baltag. Pare să mai ţină iarna asta, o singură balustradă era ruptă, dar nu la tronsonul de deasupra apei.



Am revenit cu toţii la Tabăra Cerbu în jurul orei 15: 00 şi am mâncat cu poftă ultimele rezerve. Obosiţi dar mulţumiţi, ne-am întors acasă după o nouă tură plină de peripeţii
 
 
 
 
Ileana Bcanciu - A. T. Chindia Târgovişte