Comunitate

Cautć

Evenimente
Vć recomandćm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ŗtirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Īn M-žii Rodnei la a 83-a aniversare a lui Papa

Bookmark and Share

Īn M-žii Rodnei la a 83-a aniversare a lui Papa
 Cred că prima oară-n viaţă Papa ne-a arătat (copiilor săi Alex, Grety şi mie, cel mai mare dintre ei) rododendron(bujor de munte-Rododendron sp.) īnflorit īn Căldarea Puzdre din M-ţii Rodnei. Mulţi ani la rīnd  după aceea, la fine de mai şi debut de iunie, acolo mergeam primăvara cu el sau, mai tīrziu  cu alţi ortaci, iubitori ai muntelui, pentru a ne lăsa fascinaţi de ciclamenul indescriptibil dar şi pentru a admira molidul dat īn floare, steluţele Domnului (Gentiana verna), cupele (Gentiana cochiana), jnepenii (Pinus mugo) abia īnmuguriţi dar revărăsīnd valuri bej-aurii de polen, alb imaculatele Primula granda, roz-violet-scundele ochiul găinii (Primula minor), trecīndele brīnduşe, calcea calului (Caltha palustris), solitarele pīlcuri sau veritabilele pajişti umede acaparate de barba moşului (bumbăcăriţă Eriophorum gracile şi Eriophorum vaginatum), sfioasele corole vīnăt-albăstrii de degetăruţi (Soldanela hungarica), galben-portocalii bulbuci (Trolius europaeus) īn fīnaţele din avalul v. Negoiescu, galbene ciuboţica cucului (Primula veris), păroşi şi scunzi clopoţei ( Campanula rotundifolia) etc.
 Indisponibilitatea trupei ca şi condiţiile meteo defavorabile au stīnjenit tradiţionala noastră ascensiune la rododendron īn debutul epocii īnfloririi, īn acest an visată īn Mţii Maramureşului, de la Poieni de Sub Munte spre Pentaia-Leba-Culmea Rugaş-tăurile din Vīrtopul Mare, vf. Mihailecu-lacul Vinderel şi-apoi Farcău sau īn M-ţii Rodnei, Căldarea Puzdre-Şaua Laptelui-vf-Puzdre-Tarniţa Negoiescului-La Oase-Izvorul Repedea-Gura Noaselor. Căldura mare, topirea zăpezilor ca şi pertinentele informaţii ale lui Ionică Pop, fost recent la recenzarea caprelor negre īn acea zonă,  ne-au făcut să realizăm că pentru a degusta īmbătătoarea mireasmă a covoarelor de bujor de munte e musai să suim acum spre cele mai īnalte culmi ale M-ţilor Rodnei. Papa īmplinea vineri, 24 06 2005, īn zi de Sīnziene (Naşterea Sf. Ioan Botezătorul), 83 de ani de viaţă , poate vre-o pătrime din ei dedicaţi muntelui şi īn general  naturii. Numai bun pretext pentru a-l aniversa īn universul paradisiac al căldărilor glaciare īmpodobite cu nea şi minunate flori.
 Sīmbătă 25 06, 6, 30 h, cu rucsaci, corturi, saci de dormit, izoliruri şi de-ale gurii pentru două zile pornim din Baia Mare  utilizīnd din nou scurtătura pitorească Cavnic-Budeşti-Văleni-Bārsana-Moisei-Borşa, īncărcīndu-ne spiritual treptat  cu culmile Gutāiului, M-ţilor Lăpuşului apoi Maramureşului, crunt hurducăiţi pe hīrtoapele asfaltului de pe Valea Izei, īncepīnd cu Dragomireşti, pīnă la Spitalul Borşa īn curtea căruia am parcat.
 Aflasem cu o zi īnainte că spre cartierul Repedea al Borşei circulă mini taxi Auto Venczel (10.000 lei/pers) , asta ne scutea de 3 km pīnă la Gura Repedea şi apoi alţi 6 km īn amontele văii, pīnă la ultima casă, jumătate pe hīrtoape cu macadam şi cealaltă jumătate pe un īngust carosabil betonat. Problema nasoală era că aceste mini taxi.nu circulă-n week end. Iată un fericit  promo turistic local! Făcusem 2 ore pīnă-n Borşa (150 km din B. Mare) şi aşteptam tot de-atīta timp īn arşiţă, dīnd inutil din mīini pentru a opri Dacii papuc etc. A sui direct spre Pietrosul Rodnei via Piciorul Moşului şi a campa sub Piatra Albă, cu continuarea a doua zi spre vf. Pietrosul-Tăurile Buhăescu şi  retur pe v. Buhăescu-Repedea mi se părea neademenitor, mai ales fiindcă ştiam că ne aşteaptă 9 km de ciumpădeală pe uliţă şi asfalt īnsorit,  din Repedea īn centrul oraşului Borşa.
 Neputincios, iritat, am plecat īn parcarea din centru īn căutarea vreunui cărăuş clandestin sau a unui taxi Dacia papuc. Rapid m-a contactat un tip cam dubios, posibil  cu solide state de servicii bahice, posesorul unei Dacia hīrb peticit. Prenegociere? Nici vorbă. Eroare! Mă gīndisem la tariful taxi băimărean de 8999 lei/km sau colo, 150.000, max.200.000/cursă  ţinīnd cont şi de rucsaci plus nedespărţita Brena (labradoriţa mea). 10, 40 h. Am fixat rucsacii deasupra şi am pornit-o bucuroşi de şansă pentru a ne lăsa aproape de capătul superior al Repedei, la ultimele case, cerīnd.cu tupeu (dar şi fără şansă) 400.000 lei. I-am oferit 200.000 după care am plusat inflexibil la 250.000 lei īntrebīndu-l ce tarif pe km are, ca să calculez.altădată. Īncepusem astfel aventura noastră rodneană luīnd aminte la marcajul de delimitare nordică a Parcului Naţional M-ţii Rodnei, pătrat alb-roşu, la valea Repedea strecurată īntr-un prim tronson stīncos-īngust, mai sus al doilea, mai abrupt/spectaculos, numai bun de canioning. Frumoase panouri ale APNMR şi Ocolului Silvic Borşa indicau intrarea īn parc şi aria protejată, apoi marcajul pătrat alb-roşu continua īn amontele văii Repedea. O punte sărea stīnga  continuīnd cu poteca spre ştiubeiul şi borcutul din amontele pīrīului Vinişorul. Spurcată cu escavatorul albia Repedei, acolo unde se preconizase īn urmă cu peste un deceniu amenajarea unei captări de apă potabilă pentru Borşa oraş, deasupra rampa de gunoaie de tot felul, rumeguş şi deşeuri de cherestea parţial incinerate, gunoi menajer de tot felul. Originală ofertă mioritică pentru turismul european.
 Un pod de beton, mai sus, pe stīnga drumului auto-forestier, un izvor-ciurgău şi o cruce de fier, in memoriam.unuia prăbuşit accidental. Tot mai spectaculoasă valea cu apă cristalină, vuindă, pleznind imenşi bolovani şistoşi, sclipinzi orbitor īn soare. Un al doilea pod de beton, alte trei mai apoi, parţial prăbuşite, din buşteni de brad, evident TAF-urile circulă alături, prin vad. Scurt popas pentru a ne consuma sandviciurile şi dedulci cu ceai şi cafea. Continuīnd după vreun sfert de ceas, am ajuns la cofluenţa văii Buhăescu (din dreapta) cu Izvorul Repedea (pe care continuīnd īn amonte am fi ajuns la Gura Noaselor-stīnă sau mergīnd spre creasta principală am fi atins-o īn apropierea Tău la Cărţi). Am trecut prima punte, spre dreapta, doi buşteni de molizi traversīnd  valea la circa 3 m īnălţime, firesc fără parapet şi cu tipicul balans īncurajator (cīnd vedeai  cum năvăleşte valea printre bolovanii de dedesubt). Fixam coasta din dreapta (mal stīng geografic al v. Buhăescu) īn căutarea acelui drum de TAF care suie spre fosta stīnă Buhăescu. Nu apăreau decīt torenţi colmataţi cu deşeuri lemnoase. Au urmat alte 3 traversări peste v. Buhăescu, noroc mare cu punţile la fel amenajate, din trunchiuri de molizi cu crengile tăiate doar īn zona de păşit, altfel ar fi trebuit să ne descălţăm de fiecare dată, apa fiind vijelioasă şi adīncă. La cea de-a patra punte n-ar fi trebuit īnsă să traversăm dreapta deoarece drumul scurt de TAF ne-a condus numai pīnă la o fostă poiană şi o amplă alunecare de teren, de cel mult 2 ani, īn mod salutar, plantată cu molid , parţial cu resturi de arbori prăbuşiţi consecutiv alunecării, zmeuriş şi.urzici obraznice. Corect trebuia să o ţinem īn continuare pe līngă v. Buhăescu, ocolul ne-a costat .urzicarea, un efort şi circa jumătate de ceas de urcus greu  īn plus, īn schimb dedulcindu-ne cu frăguţe şi admirīnd mulţime de flori şi o filiformă cascadă. Am revenit la poteca din stīnga şi imediat intram pe vechiul drum de TAF-căruţe, am reperat bătrīnii paltini din dreapta şi stīnga, de jos pīnă-n creştet căptuşiţi cu verzi muşchi şi cīteva smocuri de feriguţe, la stīnga (est) se ivi argintiul şarpe de apă vuind al unei cascade, īn faţă repezişul cu succesive, violent-pitoreşti cascade al v. Buhăescu. Eram pe drumul bun. Dovadă şi cel de-al treilea paltin străjuind drumul īn pantă accentuată. Poteca o lua stīnga intersectīnd o suită de pīraie cristaline, reci gheaţă, din şistoase grohote strălucinde īn soare, dădea īntr-o poiană din care am avut cea dintīi panoramare spre piramida vf. Puzdre, continua tăind-o-n ascendente serpentine pentru a se insinua strategic pe sub semeţe stīncării cu pereţi de calcare. Un ciobănaş-copil cobora repejor spre Borşa purtīnd rucsac cu de-ale stīnei. Poteca devenea tot mai accidentată, pe alocuri blocată de trunchiurile unor molizi uriaşi, doborīţi de furtuni. Mersul piticului sau de-abuşilea constituiau unicele variante, mai ales din pricina rucsacilor īmpovăraţi. Urme de oi şi capre, stīna Buhăescu era tot mai aproape. Am tăiat o mică poieniţă-luminiş, impresionaţi de succesiunea de cascade, naturalele vīltori ale v. Buhăescu īnmulţite pe măsură ce ne apropiam de stīna părăsită, cu căsoaia prăbuşită, la fel staulul, lesele, coliba cīinilor.(De regulă noi parcurgeam acest traseu īn sens invers, motiv plauzibil pentru mica deviere mai sus de confluenţa Repedea -Buhăescu). Distrus era şi podeţul cu parapet ce sărea v. Buhăescu din sus de stīnă. Aici alte două cascade superbe şi multă ştevie asortate cu urzici , post decenii de tīrlit pastoral. Motiv de bucurie, malul dreapt al văii căptuşit cu mari pete de zăpadă şi limbi descendente de rododendron īn floare. Molizi tineri īnfloriţi, purtīndu-şi fotogenicele conuleţe rubinii aţintite spre azuriul cerului de dupăamiază. La dreapta, tot mai sus, malul stīng al v. Buhăescu , pajişte crudă punctată de cioatele molizilor an de an retezaţi ca şi combustibil la stīnă, īn fine jnepenişul verde īntunecat, surele grohote şi culmea NE-SE a Pietrei Albe spre Umărul Pietrei Albe-Grohot.
 A trebuit să improvizez o punte labilă, din cīţiva tineri molizi tăiaţi şi abandonaţi, pentru a traversa valea, după care am continuat pe malul drept, pe poteca presărată cu lespezi. Un guler de molidiş acompania malul pīnă la ieşirea īntr-o luncă mocirloasă. Fantastică panoramare spre E-SE-SV. O culme cu versanta brupt la stīnga, īnsīngerată de miile de boscheşi de rododendron, īn faţă, filiform-argintiu-īnspumată prăbuşirea-n cascadă peste īntunecate şisturi a v. Buhăescu Mic, cu obīrşia nu departe, īn Tăul Tarniţa la Cruce, la dreapta ei, tăind spre NE Piatra Buhaiului, o altă cascadă, īn fine Piatra Buhaiului şi apoi Buhăescu Mare şi căldările Tăurilor Buhăescu, aproape, la dreapta, repezişurile cascadate ale v. Buhăescu Mare pe care aveam să le acompaniem īnspre amonte mal drept.
 Mitraliam fotografic căderi de ape, boscheţi de flori de rododendron, culmi mīngīiate de iminentul (aparent) asfinţit. Am tăiat-o mai sus la dreapta, prin vadul abia născutei v. Buhăescu (din confluirea Buhăescu Mic-stīnga-cu Buhăescu Mare-dreapta) suind apoi pe poteci de turme spre locul nostru de campare situat la circa 2-300 m de stīna de sub iezăre (conf.ciobani şi baci din Romuli, plaiuri năsăudene de pe v. Sălăuţei). Izvoarele şi pīraiele numeroase ca şi zonele mocirloase cu greu ne-au făcut să găsim un loc pentru cele două corturi, plasate mai spre seară pe malul drept al v. Buhăescu Mare străjuit de limbi de jnepeniş şi ienuperi.
 Eram mulţumiţi şi pe bună dreptate fericiţi. O mică herghelie de cai roibi, murgi, suri, chiar şi izabeli (roibi, cu coamă şi coadă blonde) păştea aproape, vite păşteau pe malul stīng al văii, stīna tradiţională fumega īn fundul căldării glaciare. Cīţiva ani fusese pustie, borşenii emigrīnd en gros spre Italia şi Franţa, activităţile pastorale fiind considerate acum tot mai nerentabile .  Borşenii vīnduseră dreptul de păstorit mai nevoiaşilor năsăudeni. Doi ciobani cărau jnepeni-vreascuri de sub Umărul Pietrei Albe, mai tīrziu un grup de 25 turişti romāni şi străini  coborī dinspre Tăurile Buhăescu, regrupīndu-se la stīnă pentru a continua īn avalul v. Buhăescu spre Borşa (pe traseul pe unde urcaserăm noi). I-am apreciat ca fiind bine echipaţi şi civilizaţi, negălăgioşi. Mai tīrziu am observat că un cioban prinsese un cal cu care trăgeau spre stīnă mari legături de jneapăn uscat. Īn lipsa molidului, la această altitudine, unica materie primă pentru focul la stīnă şi prepararea urdei/jintiţei, ca şi a mămăligei, o constituie jnepenişul. Acesta e tăiat īntr-o vară pentru a fi folosit abia īn următoarea. Dovadă munceii din jur,  despuiaţi cu toporul, insulele de grohot rămase post defrişare pastorală metodică. Ne īntrebam retoric cum e posibil ca aici, īn miezul rezervaţiei biosferei Pietrosul Roidnei să (mai) funcţioneze acea stīnă, de ce ciobanii/administraţia parcului nu foloseau īn continuare, mai puţin distructiv (pentru flora-fauna protejată?!) stīna Buhăescu de la lizieră.
 După cuvenitele felicitări adresate lui Papa am pregătit corturile, a urmat de-acum bine ştiuta igienizare a perimetrului (adunatul de  jnepeniş tăiat şi uscat, abandonat īn pajiştea alpină), cina şi depănarea amintirilor, proiectelor, totul īntr-o superbă īnserare īn care soarele decise să apună la dreapta vf. Puzdre după 21, 30 h, nu īnainte de-a polei īn transparenţe de miere versanţii vestici īmpodobiţi cu rododendron. Turma de oi coborī (vreo 2-300 oi), după mulsul de seară, spre confluenţa văilor Buhăescu īnsoţită de 7 ciobăneşti carpatini zdraveni, lăţoşi, frumoşi, un bătrīn Saint Bernard şi o potaie scundă,  bălţată. Turma de capre, de cel puţin 250 cap., păştea de porneală, la 21 h , taman sub vf. Buhăescu Mare, la cel mult 100 m de creştet, acolo unde ar fi trebuit să fie doar capre negre şi marmote. Desigur şi turma de capre era īnsoţită de cīini ciobăneşti, naiba ştie īnsă cīţi. L-am īntrebat pe un cioban dacă păşunează şi la Tăurile Buhăescu, mi-a răspuns firesc, afirmativ. Īntrebīndu-l (ca şi pe alţii, a doua zi dimineaţa ) dacă a văzut capre negre mi-a spus că da, a văzut una, īn amontele v. Buhăescu Mic, spre culmea de deasupra cascadei, īn rest nu. Nici nu e de mirare. Halal parc naţional, rezervaţie a biosferei! Un mare rahat scriptic, tipic mioritic-romānesc.
 Se răcorea īncet, neguri apoi nori fumurii, imense trabucuri paralele se adunară deasupra vf. Puzdre şi Laptelui Mare, Anieşului, oblicele soarelui irizīndu-i  īn roz-purpuriu. Turmele coborīră (sau suiră) la staul, cīinii mai hămăiră o vreme apoi doar mini cascadele ce se prăbuşeau, īn tone şi tone de apă, sub corturile noastre spurcau liniştea magicei nopţi īnstelate ce avea să vină, cu luna răsărind aproape discoidală la stīnga piramidei Puzdrelor, aruncīnd un feeric voal argintiu asupra culmilor şi căldărilor. Uneori cīte un avion cu reacţie se īntrecea īn zumzet cu călătorindele grabnic ape. M-am trezit pe la ora 23 pentru a.număra stelele. La 1 din noapte m-a trezit o scutură, ca de urs, a cortului iglu, bine ancorat. Era vīntul ce avea să continue-n rafale brutale pīnă dimineaţa, la răsăritul soarelui, ceva īnainte de 6, cu luna alb-palidă amurgind spre Obīrşia Rebrei-Tăul Tarniţa la Cruce. Vf. Buhăescu Mare şi Curmătura Pietrosului erau īn nori cenuşiu īntunecaţi, īngrijorători ţinīnd cont de continuarea turei noastre. Nu era frig deşi bătea straşnic vīntul. Versanţii se īnviorau īn mīngīierea tandră a razelor de soare, mai albe păreau acum albele pete de zăpadă, mai fascinant rododendronul pus īn valoare de lumină. Spumos-argintii cascadele. Ne-am pus pe adunat lucruşoarele, am dejunat şi pe la 8 am luat-o īn sus, tangent spre pragul glaciar cu cascade a v. Buhăescu Mare. Papa scrutīnd la centimetru pătrat, cu inteligibilă acribie, memorizīnd, fişīnd totul, luīndu-şi parcă rămas bun de la aceste indescriptibile frumuseţi. Mioarele trecură la vale, pe līngă noi, turma de capre se īnşiruise strategic spre versanţii sud-estici ai Pietrei Albe. Vacile, caii păşteau pe-aproape. O pīine am dat-o baciului. Să mulţumească ? Ce-i aia ? Dar să salute?
Şuvoaie de izvoare, pīraie, v. Buhăescu sărind dementă calcaroase praguri, cu jnepenişul dens pe malul stīng şi, ciudat, Anemone narcisiforma īn pīlcuri dispuse pe īngustele brīne. Le văzusem doar suind altădată spre vf. Arcer-Ţibleş. Rododendron. Cupe albastre cerneală, minuscule trompetuţe (Gentiana cochiana ), dediţei (Pulsatila montana) , afin şi merişor īn floare, galben-portocalii corole decorīnd malul drept umezit de mini valurile brizei umede a v. Buhăescu, albastre pal mănunchiuri de neştiute floricele. Şedinţe foto. Un prag stīncos şi dincolo, după o scurtă īnşeuare, Paradisul Tăurilor Buhăescu, trei īn linie , al patrulea decalat mai sus, spre sud. Doi corbi valsīnd. Fīse pămīntii neīnălţate-n tril spre ceruri. Cuiburi, perne şi limbi de nea, tremurate mărunt oglinzi de ape. Buhăescu 3, īngemănat, cu o scurtă strangulare. Deasupra, spre vest, un prag glaciar cu şuvoi de apă scursă din cel mai mare, Tăul Buhăescu 2, afund de 5 m, cu gros guler de nea, albastru-liliachiu, magic. La dreapta lui, spre est, o mini cascadă īn diafan evantai şi stropi mii prin care se strecurau razele soarelui. Tăul Buhăescu 1 triunghiular-alungit, aproape jumătate sub un scut triunghiular şi  gros de nea. Deasupra lui limbi de zăpadă purtīnd  urmele bocancilor alunecaţi (ai grupului de 25 de turişti   din seara precedentă).    Un ţipăt de marmotă santinelă. O văd repede, deasupra lacului, spre fosta cornişă groasă de sub Curmătura Pietrosului, e bej-sură, nu mai lungă de vreo 35-40 cm, stă pe coadă īn poziţia nemişcată, la cel mult 75 -100 m de noi. O alta, mai mică, fuge sperioasă, din stīnga, legīnīndu-şi tipic fesele īnainte de-a dispărea īn vreo galerie. Doi corbi valsează. Un vinderel pluteşte deasupra grohotelor spurcate. Nici urmă de capre negre. Le căutasem siluetele proiectate pe cer īn seara precedentă, o facem şi acum. Nu-s şi basta! Nu fuseseră văzute aici, locul lor predilect, nici la recensămīndul din urmă cu 2 sapt., adică taman atunci cīnd sosieră turmele de oi, capre, vite şi cai  la stīna de sub iezăre. Suim spre cornişă ocolind-o spre vf. Buhăescu Mare apoi continuăm la NV spre parul de fier al vf. Pietrosul. ne oprim pentru a căuta, absolut inutil, capre negre solitare pe versantul nord-vestic al Băhăescului, pe cel sudic al Pietrosului, adică acolo unde pīnă īn 1995 vedeam frecvent, fără pīndă-binoclu, capre solitare sau īn ciopoare de pīnă la 35 capre. Nu vedem nimic deşi vizibilitatea e ideală, pīnă spre Muncelu Rīios şi īn continuare spre Pasul Şetref.  Nici un ţap nu suie, ca altădată, īn faţa nostră poteca cu distrusă (de ani de zile) balustradă spre Staţia Meteo Automată Pietrosul. Nici capra cu trei iezi (pe bune!) nu mai scrutează curios-natīngă spre Zănoaga Iezerului. Niciunde nu-s caprele ciopor cu iezi din Zănoaga Mare. Panoramăm spre vf. Ineu, Omului,  Corongis, Puzdre, Negoiescu Mare, Cormaia, Repedea, apoi spre Muncelu Rāios.Ţibleşul e īn nori. Corbi valsează şi spre Piatra Albă-Umărul Pietrei Albe (Grohot). 23/4 ore ne-au trebuit de la locul de īnnoptat pīnă aici. Jos lacul Iezer, miniaturizat-oglindinda hartă a Romāniei. Pe malul său ţipă dement 5 adulţi la plozii lor ce se dau pe cur pe un petec de zăpadă. Un singuratic suie tangent, de la lac spre Piciorul Moşului, la fostul parapet de observare-īmpuşcare a caprelor negre amenajat pentru Ceauşescu. Acesta a fost īmpuşcat īn 1989. Caprele negre imediat după. Singura diferenţă e nevinovăţia celor din urmă. La Realitatea TV īn urma recenzării caprelor (45 cap īn PNMR -47.000 ha, din care o mare parte gol alpin ideal vieţuirii.altunde, nu-n Romānia) se anuţase că prin anii 1970 ar fi existat 700 cap capre negre īn masiv. Aiurea. Au fost cel mult 150, după unii max. 300, esenţial era că vedeai īn zori ciopoare de 25 cap. Capre negre  traversīnd pīlnia alpină a Zănoagei Iezerului spre Piciorul Moşului, pe măsură ce soarele īncălzea abrupturile stīncoase, vedeai obligatoriu un ţap-santinelă tronīnd tipic-băţos  şi fotogenic pe megalituş şistos de deasupra lacului, vedeai ţapi solitari pe vīlcelele stīncos-abrupte ce coboară dinspre Umărul Pietrei Albe spre lacul glaciar Iezer, mici ciopoare de 5-7 capre cu iezi sub Piciorul Moşului, ţapii, chiar şi caprele fără iezi acceptau să te apropii la 25-30 m fără a fugi. Acestea au fost realităţi. Acum realităţile sunt altele, de mulţi de neīnţeles mistificate pentru a nu accepta cruda tragedie a impotenţei instituţionale la toate nivelurile.
 După vreo 20 de min. īncepem să coborīm serpentinele dense ale pīlniei glaciare, printre tufe de rododendron, grupuri de genţiene-cupe, dediţei şi cīteva exemplare de steregoaie abia iţindu-şi lăncile frunzelor alături de galbeme genţiene (Gentiana luthea) neīnflorite īncă (plantă medicinală, ocrotită). Nimic din ceea ce ne īncīnta odinioară, ca faună, nu ne mai īntīmpină. Doar o marmotă ţipă scurt, ecoul reverberīndu-i disperata chemare la vigilenţă. Un grup de vreo 7 turişti cu un căţel ciocolatiu apar pe Piciorul Moşului, īndreptīndu-se tangent spre poteca din căldarea Iezerului pentru a-şi īncheia circuitul la lac. Un vajnic borşean agită securea tăind jnepeni pentru focul picnicăresc de pe vatra situată la nici 10 m de panoul care avertizeză inechivoc: scăldatul, făcutul focului, campatul, tăiatul jnepenilor strict interzis. Un borşean temerar  īşi limpezeşte coaiele īn īngheţatele unde ale Iezerului care reflectă sīngeriu rododendronii de pe versantul sud-estic al Piciorului Moşului, o ţaţă elegantă-şi  refrigerează mīncarea īn lac, cu toţii ţipă demenţial, unul adună flori de rododendron pe sub Piatra Albă. Sunt reprezentanţii Borşa, the new generation, cei cu bani.făcuţi īn Italia, bravīnd-sfidīnd aici. Un jipan noroios,  inmatriculat Moldova, aşteapta parcat īn curtea Staţiei Meteo Iezer. Unii nerozi cu funcţii au muşcat capcana reamenajării drumului vechi (de construire-punere-n fucţiune  şi apoi aprovizionare cu tractorul pe şenile/atelajele hipo a Staţiei Meteo Iezer), acum absolut  hilar, cică  pentru a le aduce apă minerală meteorologilor?! De parcă de decenii nu le priise apa curată de izvor, ceaiul de rododendron, genţiană , afin.laptele acru cremos, vinul extraordinar meşeşugit din zmeură culeasă toamna īn Zănoaga Mare. Īn urmă cu vreo  doi ani fostul primar Gavrilă Grec, buldozeristul de lacuri alpine glaciare (Tăul Ştiol), suise pīnă aici cu jeep-ul propriu, spre admiraţia şi fala tv-cineaştilor, sfidīnd elementarele reguli de comportare īntr-o rezervaţie a biosferei, arie protejată. Acum suiseră, urmīndu-l bīţoşi, şi alţii.
 Frumos reamenajată, vopsita şi igienizată căbănuţa, fostă a paznicilor de vīnătoare, acum a administraţiei parcului. Coborīm pe la parapeţi, amenajat-consolidat cu buşteni de lemn şi şină, evident frecvent măturat de avalanşe şi torente, nivelat cu buldozerul īn zona de rampă spre gura Zănoagei Mari. Doi tineri şi o jună trec pe līngă noi agitīndu-şi telemobilele. Salut? Ce-i aia?  Ne bucurăm să īntīlnim un domn de circa 40 ani cu un grup de fetiţe-şcolăriţe zglobii, de 9-12 ani. Salutăm reciproc. Normal, mi se pare. Mai trec doi tineri străini, un el şi-o ea,  neechipaţi, nici măcar cu o butelie de apă, ea evident terminată.  Şi ei sunt civilizaţi. Abia ne punem să prīnzim la izvor că un uruit suie vijelios dinspre vale, e o motocicletă enduro īnamtriculată Italia. O conduce un borşan cu amicu-n spate. Suie apoi, ca la plimbare şi ca pentru slujba la  biserică īmbrăcaţi, trei adulţi ce aduc a ţărani veniţi să-şi evalueze neretrocedatele īncă proprietăţi. Ne dăm reciproc bineţe. Scrutăm degeaba spre Turnu Roşu, Zănoaga Mare.acolo unde altădată vedeam capre negre. Abia au īnflorit scoruşii sălbatici. Jos, īn Borşa , orbesc şarpantele din tablă aluminizată ale noilor vile pleznite de soarele amiezei. Mai departe, ca o otrăvită prăjitură cīcănie, iazul de decantare al sterilului Baia Borşa. Deasupra vf. Toroiaga şi vf. Caprei.
 Ne facem provizii de apă apoi decidem s-o luăm la vale. Drumul rectiliniu  poartă amprentele anvelopelor auto pe curba de nivel dinaintea lizierei superioare. Un uruit de motor se mai aude o dată apropiindu-ne de belvedere. Sunt două jeep-uri, o rablă asfixiată de duritatea pantei şi unul mai nou, cambrat baban īn coastă. Aici e cea mai dificilă porţiune a drumului, un bloc compact de calcare-l blochează de mulţi ani (insuficient, după cīte se vede). Sunt 4 tineri ce muncesc prin Italia iar acuma bravează nestingheriţi aici, īn plină rezervaţie ştiinţifică, cel puţin aşa ne indică hărţile, panourile, marcajul de limită , pătrat roşu-alb de mai jos, plasat cu trudă pe la fostul Fortul lui Traian (incendiat de borşeni 1990). Arşiţa īşi spune cuvīntul. Stimulată de sutele de hectare de pădure defrişată ilegal īn ultimii ani, īn parc naţional  (cui nu crede īi arat foto din 4 mai a.c. -peisaj selenar borşan). Scurtă vreme briza aduce nori .Şi răcoare. Decidem s-o scurtăm pe un picior defrişat, cu potecă ce ne apropie de cea mai izolat-superioară gospodărie a Borşei Pietroasa (cu stive de cherestea/buşteni īn curte, ca la alţii din zonă de-altfel). Afinele se coc deja. Pe măsură ce altitudinea scade, senzaţia e de baie turcească īn aburi irespirabili. Admirăm īnflorite mici holde de catofi īn timp ce continuăm pe malul stīng al văii Pietroasa, poluată menajer şi cu deşeuri de lemn, din nefericire nu suim contrapanta la pīrleaz, spre ramificaţia benzii albastre via str. Turnu Roşu ci facem dreapta, īn josul văii şi str. Pietroasa. a dracului de lungă, mai ales acum īn plin soare. Răsplata?  O fīnaţă umedă invadată de portocalii bulbuci de munte, frumoasele, noi, gospodării, multe amenajate pentru turism (la negru) sau magazine alimentare, baruri, bodegi. ABC-uri. Oribil poluată v. Pietroasa, menajer. Borşeni frumos īmbrăcaţi, īntorcīndu-se de la biserică. Grădini cu flori, zarzavaturi, glastre cu muşcate, begonii şi petunii la ferestre, balcoane.
 16, 30 h. Gata.Īmbarcarea. Cīte o īngheţată pe băţ şi o straşnică duşcă de apă minerală Dorna apoi calvarul auto-returului spre casă. Ora 19. Uf! Am ajuns. Īn fine. Ce-avem īn inimi şi suflete īnsă.
 Pe unde oare cea de-a 84 aniversare a lui Papa? Cu autobuzul local de Borşa la Staţia Meteo Iezer? Tot ce se poate...doar e īntr-un parc naţional, rezervaţie UNESCO, arie protejată. Ha, ha, ha! De ce? Fiindcă īn ţara asta legea o respectă doar amărīţii. Sau fraierii. Adică tot ăia, printre ei īmpătimiţii naturii.
 

L. P. Goja/Baia Mare
Autor: Petru Lucian Goja
Īnscris de: Ioan Bīndeanu
Vizualizćri: 6882, Ultima actualizare: Luni, 27 Iun 2005



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii RODNEI  


O pozć: [N-am gćsit]

Un articol: [N-am gćsit]

Un traseu:
Dealul Stefanitei-Capul Muntelui

 

Comentariu
Ioan Ŗtežca Ioan Ŗtežca, Luni, 4 Iul 2005, 16:29

La Multi Ani si multa sanatate!

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii