Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Știrile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Incursiune in Naratu

Bookmark and Share

Incursiune in Naratu

Personal, escapadele in zona montana a Valcii au constituit  intotdeauna un prilej de desfatare si dulci aduceri aminte, avand in vedere cei 3 ani de scoala petrecuti la poalele Coziei. Pe considerentul ca aceasta zona imi este familiara si prezinta accesibilitate in raport cu axele de transport am mizat si de aceasta data pentru a efectua un traseu, avand in vedere ca aveam doar 2 zile libere la dispozitie.

Timpul scurt m-a facut sa ma orientez spre doua optiuni palpabile, respectiv Masivul Cozia si Culmea Naratului, munti precum Latoritei, Tarnovu Capatanii, Buila-Vanturarita s.a., presupunand un efort de timp mult mai consistent. Cum pe Cozia am urcat deja de doua ori anul acesta, mi-am intors privirea spre salbatica zona a Naratului, cu oarecare reticente avand in vedere ultimele doua incursiuni(anul 2000 si 2002), care stiu ca mi-au pus veritabile probleme de orientare. De fapt, fiind obisnuit in ultimele iesiri cu Bogdan la munte sa avem parte mereu de oarecare peripetii, si cum si el a insistat sa facem o drumetie intr.-o zona mai salbatica, am decis impreuna ca n-ar strica o "haladuire" prin acest perimetru in care stiam ca executi un adevarat exercitiu de vointa in identificarea marcajelor. Dealtfel, o astfel de iesire nu putea avea decat un efect benefic asupra nivelului de adrenalina putin incercat in ultimul timp de catre amandoi (din motive obiective J).

Zis si facut: sambata dimineata, autogara Militari directia Ramnicu-Valcea, iar de-acolo un microbúz care ne lasa la ramificatia de pe Valea Oltului care duce spre Brezoi(3 km de mers pe jos).

Ajungem la Brezoi, oras cunoscut atat prin amploarea industriei forestiere si a numarului de castigatori la Loto, cat si prin faptul ca se constituie intr.-o veritabila "poarta" de intrare in fascinante lume a a Vaii Lotrului si a arealelor adiacente acesteia. Hotarasem deja sa facem acelasi traseu pe care l-am mai abordat acum. cativa ani, respectiv: Brezoi - Vf. Valtureasa - Vf. Naratu - Stana Tarsa - Poiana lui Pavel - I. F. Lotrisor. Trecem grabiti pe langa "obiective" gen graffiti-ul din zona coloniei de baraci de pe vremea amenajarilor hidrotehnice de pe Valea Oltului, apoi artera principala a centrului urban si primaria cu tenta kitscho-moderna a orasului, pentru a ajunge in dreptul Monumentului Eroilor din Primul Razboi Mondial. De aici tinem soseaua care duce spre Voineasa cale de inca 300 m, iar apoi facem stanga pe o ulita pe care stiam ca se face iesirea spre padure pentru a aborda traseul. Eroare: dupa 5 minute de mers ne gasim in fata unui dig insurmontabil si a unei amenajari piscicole care un prea parea similar cu nimic din  ce-mi aduceam eu aminte ca si puncte de reper. Ne intoarcem la drumul principal si pornim pe urmatoarea ulita, mergem pana ajungem la un dig mai mic, in spatele unei dependinte si urcam un fel de scara de fier, apoi facem dreapta prin gradina unui om, pentru a intra propriu-zis pe valcelul specificat si in cartea lui Nae Popescu ("Muntii Capatanii", Editura Sport-Turism, 1977).

Ne aflam pe drumul cel bun, desi inca nici o urma de marcaj. Mergem pana la capatul valcelului intr-o relativa ascensiune si apoi, intuitiv, facem putin dreapta si dupa 5 minute de mers apare pe un stejar batran, foarte sters, mult-cautatul punct rosu, probabil nerefacut de la Asaltul Carpatilor. Suntem in grafic si pe directia dorita, (respectiv Culmea Satului), iar cu gandul ca acest traseu ar trebui facut in 7-8 ore si ca mai avem o zi la dispozitie, continuam ascensiunea, cu foarte multe opriri pentru a face poze si a admira muntii invecinati ce incep sa se desluseasca tot mai clar peste varfurile copacilor.

Drumul este sinuos, urmarind atat coama punctata cu tancuri de piatra instituite ca puncte de belvedere, cat si curbe de nivel pe versantul impadurit, inaintand pe stratul de frunze nederanjat care ne da o idee de cat de umblat este acest traseu. Dupa aproximativ 45-50 minute de mers de la identificarea marcajului, dam de niste stanci deasupra unui abrupt, loc de unde ni se reliefeaza spre sud-vest impresionanta prapastie a Vaii Valtureasa, iar versantul apare in partea superioara invaluit intr.-un strat proaspat de zapada(http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_t_diagonale-ii_item_65371_vot_0_position_23.html ). Dificultati in intervalul de traseu efectuat sunt date doar de o prabusire de copaci care blocheaza poteca pe o anumita portiune, fapt ce ne face sa ocolim zona prin creasta.

Continuam ascensiunea punctati de mazarichea ce cade tot mai intens, iar dupa alte 30-40 minute de mers, timp in care pe nestiute zapada proaspat asternuta isi face loc in decor, intram iarasi de pe versant pe muchie pentru a avea surpriza sa constatam ca ne intersectam cu un marcaj punct rosu actualizat care ne va acompania in continuare si care va reprezenta o adevarata mana cereasca in ceea ce priveste efectuarea in bune conditii a traseului. Acest marcaj actualizat trebuia abordat de pe partea estica a culmii pe care tocmai am urcat si constituie dovada ca s-a mai lucrat la imbunatatirea traseelor in aceasta arie muntoasa, probabil decand cu introducerea zonei Naratului in Parcul National Cozia. Asta e, greseala noastra ca n-am perseverat in actualizarea informatiilor despre acest traseu, ghidati de certitudinea celor doua ascensiuni anterioare ale mele, ale caror sfatuitor de baza le-a fost tot cartea regretatului Nae Popescu.

Intrand pe traseul "intinerit" de marcaj, mergem mai mult pe muchie si dupa alte 10-15 minute intram intr-o zona unde culmea ia aspectul unei spinari domoale, poienite, loc ideal de plasat cortul in prisma faptului ca am inceput acest traseu destul de tarziu, iar ora era destul de avansata. Totusi, cu gandul ca am gasit loc de campare inaintam inca 20-25 minute pana in zona primului areal stancos, unde creasta devine foarte accidentata si realizam ca trebuie sa ne intoarcem si sa punem cortul.

Home, sweet home...far away

 

            Dupa o noapte destul de comoda ne trezim, scuturam zapada ce s-a depus peste "cosmelia" noastra si dupa mici retusuri alimentare pornim la drum. Intram din nou in zona accidentata, unde suntem intampinati de un tanc stancos foarte abrupt si impunator pe care il ocolim prin partea dreapta, cu mare grija la poteca inzapezita, pana ajungem intr-o sa care separa stanca noastra de alta si mai semeata. Confruntand informatiile din carte cu situatia de pe traseu realizam ca ne aflam, propriu-zis, in Saua dintre Turnuri si ca cele doua stanci mentionate au si denumiri: Turnul Mic si Turnul Mare.

            Cu grija abordam si aceasta a doua stanca, pe o serie de brane inierbate si, usor, usor luam altitudine oarecum reticenti daca putem efectua acest traseu cu brio, avand in vedere zapada ce s-a depus pe stancarie.

            O alta lespede de piatra apare in fata, de data asta traseul indicandu-ne sa o abordam pieptis, lucru imposibil datorita lipsei prizelor si aderentei-zero date de zapada. Hotaram sa invaluim stanca prin hornuletul din partea stanga, pe la baza, iesind intr-un final cu greu deasupra acesteia prin partea opusa, loc unde facem si un popas. Panorama incantatoare spre Masivul Cozia, Foarfeca Naratului(a nu se confunda cu Culmea Naratului, aceasta fiind o stanca mult mai indepartata de arealul unde ne aflam, un adevarat "strajer" Al Vaii Oltului),  apoi spre Valea Lotrului la gura de varsare in Olt, ca si spre zona deluroasa a Tarii Lovistei, acolo unde privirea se opreste din cauza cetii care ne priveaza de aparitia Fagarasilor la orizont.

            Continuam ascensiunea pe poteca ce coteste considerabil spre est, prin padure, paralel cu muchia, iar dupa alte 10-15 minute atingem din nou creasta Valturesei (putem folosi si denumirea de creasta Naratu-Valtureasa), pe care inaintam cu grija, intr-un final atingand si varful cu acelasi nume(1449 m altitudine).

O parte din creasta acestui areal muntos

            De la adapostul acestei inaltimi avem o viziune completa asupra crestei inguste si accidentate pe traiectoria careia ne-am inscris , creasta ce impune respect ca si relief, desi la o altitudine un prea ridicata.

            Inaintam pe poteca, pe sub lespezile de piatra inzapezite, coborand usor spre sud in padure, ajungand intr-o noua seuta, iar apoi ocolim Vf. Verdes(cca 1450 m altitudine) pe la vest, pentru a relua directia pe coama impadurita, printre rasinoasele ce-si fac simtita prezenta. Urcam pieptis pe un versant cu o multime de copaci doborati, apoi poteca serpuieste pe sub creasta, din nou o sa, iar varful principal(de fapt "Cosurile" Naratului, fiindca sunt mai multe varfuri intr-un perimetru restrans) ne apare foarte apropiat, desi mai e ceva de mers. Tot de-aici, urcand putin pe un pisc pe langa care tocmai am trecut, avem o panorama excelenta spre Cozia, cu muchiile Varateca, Urzica, Armasaru si Turneanu foarte bine conturate. De asemenea, Foarfeca Naratului, tancul stancos care domina Valea Oltului dinspre vest, apare foarte modest in peisaj, pe fundalul impunator al Coziei.

            Traseul continua la o altitudine relativ constanta pana suntem intampinati de peretele nordic al Cetatii Naratului, unde poteca se abate spre stanga, iar dupa alte cateva schimbari de directie ce nu pun probleme de orientare ajungem la Izvorul Ferigilor. Stiut fiind ca varful principal al culmii este in afara traseului si trebuie atins pornind de undeva din zona in care ne aflam, intr-u urcus abrupt de 60 metri diferenta de nivel, printre lespezi si rasinoase, iar timpul destinat acestei ascensiuni adauga inca o ora la general, hotaram sa continuam traseul pentru a nu fi surprinsi de inserare prea departe de drumul forestier.

            Putin frustrati ca n-am reusit sa atingem si piscul cel mai semet, dar cu un spirit de conservare care ne spune ca am luat decizia corecta, urmam poteca prin padure spre est, iar apoi schimbam directia spre sud pana ajungem in Saua Tarsa(cca 1280 m altitudine), loc de intersectie cu marcajul cruce albastra care coboara spre Brezoi pe Valea Satului.

            Dupa o scurta priveliste spre versantii nord-estici ai Builei, ca si spre bazinul superior al Lotrisorului, ramanem fideli variantei de coborare pe marcaj punct rosu manati de inserarea care diminua vizibilitatea de la un minut la altul. Poteca se dirijeaza din nou spre est pierzand incet, incet din altitudine si oferindu-ne, la un moment dat, printr-un luminis, ocazia de a imortaliza niste frumoase imagini pe fundalul Fagarasului "mijit" din ceata in care a stat ascuns toata ziua.

            Pe nestiute ajungem in Poiana lui Pavel, loc menit parca sa incununeze seria de puncte de belvedere printr-o ultima imagine de ansamblu asupra Coziei, dincolo de care la stanga apare o parte din creasta fagarasana, iar la dreapta sesizam(cel mai probabil!) Masivul Iezer si coamele sale inzapezite. De asemenea, Cheile Lotrisorului apar foarte bine individualizate pe valea cu acelasi nume.

Sightseeing

            Coborare abrupta din Poiana lui Pavel (cca 500 metri diferenta de nivel, pe o panta foarte accentuata), cu frontalele in functiune si cu foarte mare atentie sa nu pierdem marcajul, care totusi se face de negasit la circa 15 minute departare de drumul forestier pe care-l identificam de la distanta serpuind in vale.

            Urmeaza un drum monoton de 5 km pe Valea Lotrisorului, interval inviorat doar de stratul de zapada proaspata, ca si de portiunea de "chei" prin care trecem si de cascada antropic creata a Lotrisorului, cu o cadere de circa 25-30 metri. D. N. 81 la orizont, Motelul Lotrisor imediat, prima sticla de Fanta-i a noastra, autostop pana la Ramnicu Valcea, apoi alta ocazie pana la Bucuresti si...asta a fost!

            Tura interesanta intr-un loc mai putin umblat si care a reusit sa ne intrebuinteze serios, mai ales sub auspiciile stratului de zapada care schimba serios datele problemei in ceea ce priveste traversarea acestei culmi muntoase, necesitand destul de multa atentie, precum si un timp suplimentar alocat. Daca in mod normal traseul efectuat de noi ar trebui parcurs in 7-8 ore, in conditii de iarna a adauga inca 3 ore la total nu e mult spus, ca sa nu mai socotim inca un ceas in caz ca doresti sa atingi si Cosurile Naratului aflate mult in afara traseului, si unde chiar iti poti satisface setea de imagini frumoase prin panorama care ti se ofera.

            Per ansamblu, acest areal muntos ofera o gama variata de factori care pot multumi pe toata lumea, cum ar fi: efort consistent, necesitatea unei atentii sporite la orientare, alpinism usor, relief accidentat, nenumarate puncte de belvedere, iar pentru cei mai norocosi nu e exclusa posibilitatea de a observa niste capre negre sau alte specii faunistice in toata splendoarea lor.

            Totusi, perioada propice de calatorie in Naratu este in afara anotimpului hivernal, avand in vedere sumedenia de rape, hornuri, strungi, pereti si alte elemente care dau specificul de relief accidentat si care, corobórate cu vremea nefavorabila, transforma ascensiunea pe aceasta culme intr-un adevarat sport extrem.

Autor: Nicolae Cristian Bădescu
Înscris de: Nicolae Cristian Bădescu
Vizualizări: 11118, Ultima actualizare: Vineri, 14 Sep 2012



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii CAPATINII  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Valea Puturoasa-Ref. Puturoasa

 

Comentariu
Andreea B Andreea B, Sâmbătă, 1 Mar 2008, 15:14

draguta povestire, instructiva dar si cu umor pe ici pe colo, cat sa citesti mai cu interes:-D... place

alex badea alex badea, Marți, 20 Mai 2008, 11:48

Foarte frumos scris, iar descrierile sunt menite sa incurajeze orice amator de aventura.
Personal nu recomand acest traseu, celor ne initziatzi, si mai ales pe timp nefavorabil, eu fiind unul care a trait o experientza neplacuta, in miile de hectare de padure.
Nu va abateti de la traseele marcate!!!

vlad andrei mihaescu vlad andrei mihaescu, Duminică, 7 Oct 2012, 12:29

Foarte frumos, m-au napadit amintirile. Fiind Brezoian umblam destul de des prin zona, Naratul, Zimbru, Doabra, Turtudanul, Foarfeca; Imi aduc aminte si acum ce festin cu fragi am tras in Tarsa acum vreo zece ani, sau florile de colt, zapada din hornuri.. si altele...cum trece timpul, parca a fost ieri.
Felicitari pentru articol si pentru aventura!

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii