14:59
Am ajuns la refugiul Scara. Vremea este foarte
urâtă. Plouă. Daca nu se opreşte ploaia, vom fi
nevoiţi să ramânem aici peste noapte.
Am plecat la 8:30 de la refugiul Calţun, nu
înainte de a mai face cunoştinţă încă o data cu
"locul de dat cu capul". De data asta ceva mai
rezonabil.
Pe Strunga Dracului ne-am
întâlnit cu cei 2 salvamontişti care au dormit peste
noapte pe vârful Negoiu. Strunga Dracului e relativ
uşoară, dat fiind faptul că e bine cablată.
De pe vârful Negoiu am coborât până la
Custura Sărăţii. Pe o plăcuţă scrie că traseul
este permis numai alpiniştilor. Vremea este frumoasă.
Din valea nordică se ridică ceaţa, însă Virgil a
spus că de fiecare dată când a trecut a fost ceaţă
dinspre nord. Este ora 10:39.
Începem coborârea pe o potecă lină până la
un horn care trebuie coborât cu faţa la perete. Partea
dificilă a custurii a început. Ne croim drum printre
stânci ... Nu mi se pare atât de dificil precum îmi
închipuiam. Sunt şi zone mai dificile, dar cu răbdare
şi puţină atentie, sunt trecute fără probleme. Când
mai avem cam 20 de m de urcat începe ploaia. Exact ceea
ce lipsea. Ne echipăm de ploaie şi aşteptăm să se
îndrepte vremea că să ne putem continua drumul. în
sfârşit picăturile se răresc şi pornim pe ultimul
urcuş. Am trecut de custură! Este ora 14:54.
Abia trecuţi de custură trecem
pe lângă un grup de 3 persoane care cară un casetofon
prins de unul din rucsaci iar unul dintre ei are geanta
de voiaj în loc de rucsac! ăştia vor să treacă prin
custură după ploaie !?
Drumul până la refugiul Scara pare o joacă.
Aici s-a oprit un grup de 3 francezi. Îşi
inchipuie că nimeni nu-i înţelege. La un moment dat,
am exclamat: "c'est la vie!". În refugiu s-a
făcut linişte...
Între timp a apărut un oligofren cu părul
slinos şi cu rucsac improvizat dintr-o geantă de voiaj.
Se plângea că amicii lui i-au facut vânt de pe Negoiu.
Cel puţin aşa povestea altor doi oli, care aveau cu ei
o lanternă cu 6 baterii R20, "pătură" de
dormit şi care spuneau că au făcut 6 zile de la Turnu
Roşu!
Cum între timp vremea s-a îmbunătăţit cât
de cât, ne-am hotărât să ne continuăm drumul spre
lacul Avrig. Până ne-am strâns lucrurile, s-a ridicat
din vale o ceaţă deasă că nu mai vedeam la 5 m în
faţă. Totuşi am plecat spre lacul Avrig pe la 16:50.
Pe drum bineînţeles că a început să plouă, iar la
un pasaj mai dificil lipseau lanţurile cu
desăvârşire! Probabil se dusese cineva cu ele cu tot
în vale. Dificultatea drumului era accentuată de faptul
că stâncile erau ude. În cele din urma am ajuns cu
bine la destinaţie pe la ora 18:55. Abia ne-am montat
cortul că a început să plouă. Aproape în
permanenţă era ceaţă.
21:30
Sunt obosită şi abia aştept să dorm. Partea
cea mai grea a traseului de creastă a trecut. Dacă nu
m-ar durea genunchiul, într-o zi am putea ajunge la
Turnu Roşu. Aşa va trebui să împarţim coborârea în
două zile.
Autor: Mihaela Staicu Înscris de: Vasile Coţovanu Vizualizări: 5449, Ultima actualizare: Duminică, 5 Nov 2000
buna treaba, o sa incerc sa fac si io chestia asta dar invers. Si cam tot o saptamana mi-am zis ca o sa ma coste. Chestia cu vremea e chiar pacatoasa, dar sper ca astrele sa fie de partea mea la vara... in rest numa bine si nu mai fi asa aspra cu trecatorii